Monday, June 20, 2011

Traseul Intersectat - Peretele Pintenilor

La nici o luna de zile de la parcurgerea impreuna cu Catalin Cretu a traseului Turnul de Fildes, petrecuta cu cateva peripetii, cred ca amandoi ne doream totodata sa facem jocurile si sa ne incercam norocul si cu vestitul traseu Intersectat.
Stiam de la mai batranii alpinisti ieseni, Miki Bucholtzer sau Costica Costea ca nu e deloc un traseu usor ba chiar poate pune probleme in anumite portiuni din cauza asigurarilor slabe in special cu pene de lemn foarte vechi.
In fine ceva ne rodea in interior si numai bine ce ni s-au vindecat "ranile" ca deja ne vedem reveniti in acelasi perete. Aventura reincepe.

Intram putin dupa 7:30 in prima lungime, care desi avea cateva portiuni umede chiar la inceput, era intr-o stare mult mai buna decat intrarea din Turnul de Fildes. Cineva a batut chiar la inceputul lungimii 2 spituri. In prima faza se urca cativa metri artificial (atentie la 2 pitoane cam ruginite).

Apoi usor spre stanga pe un fel de horn putin inierbat si mai sus se regrupeaza dupa cam 35m pe un mic prag la 3 pitoane.


In urmatoarea lungime se ocoleste prin stanga o mica surplomba cu multa iarba. Acolo exista 2 pitoane dar sunt cam ascunse. Catalin nu le-a observat si a urcat mai multi metri fara asigurare. Urmeaza un mic diedru si apoi se iese iar printre ierbotenii la niste copaci unde se regrupeaza.

Urmeaza o lunga traversare de 60m pe la baza peretilor de stanca pe brana de iarba numita Lumea Pierduta. Nu e greu dar exista doar un singur piton undeva dupa primii 15m dupa care se mai poate asigura la niste arbusti.

Undeva dupa colt iese la iveala peretele in care continua celelalte lungimi ale traseului cu o fisura oblica caracteristica. Se vede mai sus si Turnul de Fildes.

Catalin gaseste undeva prin iarba o pana de lemn probabil cazuta sau aruncata de prin traseu. Cam astea sunt asigurarile caracteristice fisurilor largi din traseele clasice, pe atunci neexistand alte posibilitati. Acum exista frienduri mari sau chiar big-bro.

Lungimea a patra incepe artificial cativa metri apoi prin traversari succesive spre stanga pe praguri si fisuri apoi iar in sus pana ce se regrupeaza pe un prag larg cu iarba chiar la inceputul fisurii oblice ce care spuneam.

Chiar inainte de a iesi pe primul prag de iarba exista un pas mai ciudat dar Catalin a gasit exact la timp un piton ascuns bine in iarba.

Urmatoarea lungime, a 5-a, este destul de frumoasa si expusa care urmareste o fisura ce urca ascendent spre dreapta cu asigurari suficiente si cu pasi de liber nu foarte dificili. Fiind napadita cu vegetatie, am fost nevoit sa gradinaresc.


Se regrupeaza dupa 35m pe un mic prag framantat la 3 pitoane. Lungimea necesita conform descrierii din ghid aproape tot arsenalul catararii naturale.

Fisura continua inca cativa metri si in urmatoare lungime dupa care se urca direct in sus pe o fatza cam spalata unde se regasesc in exces pitoane si expansoare vechi legate cu sarma si cordelina veche.



Lungimea a 7-a incepe direct in sus pe un diedru dar desi pitoanele continua in sus, dupa cativa metri se traverseaza cu un pas intins spre dreapta pana pe un prag de iarba. Acolo m-am cam chinuit sa ies pe pragul de iarba negasind prize si am batut pana la urma un piton P pe care l-a recuperat ulterior Catalin.

Lungimea a 8-a este mai scurta si dupa cativa metri in sus pe un fel de diedru cam inierbat apoi o noua traversare de cativa metri spre dreapta duce chiar la baza Turnului de Fildes.
Se face apoi "intersectarea" adica o noua traversare de cativa metri spre dreapta pentru a se ajunge la inceputul fisurii din drepta turnului.

Iata-ne acum ajunsi din nou unde am mai fost cu mai putin de o luna in urma. Urmau doua lungimi considerate cheia intregului traseu. Mai ales prima din ele avea sa fie destul de dificila si deja incepuse sa ne bata si soarele destul de puternic in cap.
Mi-am luat pe mine tot echipamentul pregatit special pentru aceasta lungime inclusiv 2 frienduri mari si cu inima in dinti am pornit in sus.

Fisura e in general larga si nu inghite pitoane deci se vor regasi multe pene de lemn aflate intr-o stare destul de degradata. In doua locuri m-am ajutat de nuci medii-mari iar la un moment dat m-am tinut si de cordelina uzata dintr-o pana de lemn. A tinut. Dupa vreo 20m se intra intr-un fel de horn unde se poate ramona dar cum rucsacul ma incurca l-am lasat legat intr-un piton.

Dupa inca cativa metri se ajunge intr-un loc unde am regrupat la 3 pitoane. Catalin vine si el destul de obosit, trebuind sa recupereze si nucile. Totusi un piton P auriu batut de mine pe fata din stanga a hornului cam spalat i-am zis sa-l lase acolo caci ar fi putut disloca o felie cam mare de stanca.

Urmatoarea lungime, a 10-a, dupa vreo 3 metri prin horn forteaza o iesire intinsa spre dreapta peste o surplomba asigurata cu pene de lemn dar si cu doua expansoare vechi. Se parea ca aici era ultimul pas care ne mai putea pune probleme dar Catalin l-a rezolvat fara prea mare dificultate.


Dupa ce a trecut peste surplomba respectiva, fisura turnului isi schimba inflexiunea si hornul redevenea catarabil prin ramonaj, cu asigurari mai rare dar suficiente.

Dupa inca cativa metri se iese din horn spre stanga pe niste fisuri apoi praguri pana pe un mic tanc de stanca lipit de turn.

De aici in cativa metri eram in strunga turnului si practic traseul era ca si terminat deoarece ultima lungime deja o mai parcursesem si nu mai punea probleme.

Privelistea de aici iti taie rasuflarea in orice directie te-ai uita.



Ultima lungime, a 11-a, este comuna cu traseul Turnul de Fildes si nu e deloc dificila, are la inceput cateva fisuri apoi pe praguri succesive iar pe la mijloc un pas de artificial urmand ulterior sa iasa in platoul impadurit.


Obositi, insetati, dupa mai bine de 11 ore de catarat ajungem sus fericiti ca l-am terminat cu bine si pe asta desi nu ne-a placut prea mult. A fost mai mult curiozitatea si nevoia de a repune oarecum in circulatie si acest traseu, evitat in general din lipsa de informatie actualizata.
Retragerea caracteristica prin fanetzele pline de flori ne-a relaxat nemaipomenit.

Turnul de Fildes vazut din sosea de sub Santinela de la Gatu Iadului.

Per ansamblu este un traseu dificil 6A (ED-/ED) preponderent artificial A1 si cu liber impus probabil in jur de gradul 7. Fiind un traseu parcurs foarte rar este imperios necesar sa existe in echipament ciocan si cateva pitoane.
Concluzia: Este un traseu mai putin frumos decat Turnul de Fildes dar relativ sigur.
https://picasaweb.google.com/calpatin/2011061819CheileBicazuluiIntersectat6A10LcCuVladCondratovBicajelCuMihaiAnaDanL#

Wednesday, June 15, 2011

Traseul The Lizard - Cheile Bicazului

Pentru cei interesati m-am gandit sa dau cateva detalii despre traseul The Lizard din zona Santinelei de la gatul iadului, Bicaz.
Este un traseu amenajat in 2007, de catre Radu Tudorachi (Mishu) impreuna cu alt catarator din Iasi. Are 7 lungimi de coarda si este amenajat cu spituri iar regruparile sunt comode si solide.
Este comparabil la dificultate cu traseul Santinela de la Gatul Iadului poate mai dificil. Ar fi un 6A (ED-/ED) cu pasi liber impusi in jurul gradului 7/7+ si artificial A1. Lungimile a 2-a si a 5-a sunt scurte de aproximativ 25m si sunt comune cu traseul Armata iar restul lungimilor sunt intre 35m si 45m. Lungimea a 4-a este comuna cu traseul Santinela si este cea mai lunga. Cele mai frumoase pasaje dupa mine sunt in lungimile 1, 3, 6 si 7. Ultimele doua sunt amenajate mai sportiv, cu distante ceva mai mari intre spituri si cu pasi de liber mai exigenti.
Am avut ocazia sa-l parcurg imediat dupa ce a fost terminat impreuna cu Catalin Cretu, la recomandarea unuia dintre autori. Atunci am gresit finalul, ratand o cotitura brusca spre stanga a traseului in lungimea a 6-a si am iesit prin traseul Armata. Anul urmator l-am mai parcurs de doua ori impreuna cu Vali Chiriac, prima data in februarie si apoi in iulie cand am parcurs in aceeasi zi Santinela si The Lizard.
In concluzie este un traseu dificil dar sigur si e recomandat acelora care vor sa mai urce si altceva decat vechile trasee clasice din Bicaz.
Mai jos am incercat o schita pe o fotografie facuta de Romeo Fazekas si preluata de pe jurnalul Silviei Murgescu (sper sa nu se supere).

Culori: galben - The Lizard, rosu - Santinela, magenta - Armata. Click pe poza pentru o imagine marita.