Iata ca a trecut o saptamana foarte frumoasa, in ciuda previziunilor meteo sumbre, pe care am petrecut-o la Cortina d'Ampezzo impreuna cu Catalin & Ioana, Vlad V., Ionut, Cezar, Emil si Cristina cu care am plecat in dimineata de 16.08.2008 imbarcati in 2 masini. Dupa ceva peripetii cu motorul uneia din masini am ajuns cu bine seara la un camping de pe langa Oradea unde am facut si primul popas. A doua zi ne-am dus intins prin Ungaria, via Budapesta, si prin Austria iar seara am intrat in Italia si am poposit la campingul Olimpya din Cortina d'Ampezzo dupa aproximativ 1500km de la plecarea din Iasi.
Corturile noastre montate pe locul 30
Conditiile in camping au fost foarte bune: apa calda non-stop, curent, spalatorie de haine, restaurant, veverite, etc. Prima zi a fost de acomodare si dupa ce am indeplinit formalitatile de cazare in camping, bineinteles cu o romanca din Cluj, ne-am dus cu planuri mari sa facem ceva prin jurul statiunii. Dupa cateva intersectii ne-am pierdut unii de altii si ca sa nu pierdem ziua cautandu-ne am hotarat sa urcam cu telecabina spre vf.Tofana unde am coborat la aprox. 2300m si am continuat spre vf. pe jos.
Grupul de varfuri Tofanne
Cam in jurul orei 16:00 eram pe varf la 3243m, dupa un traseu nu foarte greu ce implica si portiuni de via-ferrata.
Traversare expusa din traseul de via-ferrata
Din varf am decis sa coboram tot pe jos pana in statiune.
Pe varful Tofanna di Mezzo - 3243m
Am ajuns seara, destul de obositi atat dupa cele 2 zile de drum cat si dupa efortul destul de consistent in special asupra genunchilor. Ziua urmatoare am plecat spre vf.Cristallo unde am urcat din nou cu telecabina pana la aprox.3000m.
Grupul de varfuri Cristallo
De acolo am continuat pe un traseu renumit de via-ferrata "Ivano Dibona" ce urmeaza o creasta prelunga.
Podul suspendat din traseul de via-ferrata
La un moment dat am intrat pe o varianta ce scurta direct spre locul de plecare, unde am ajuns spre seara dar foarte fericiti. Vremea a fost minunata, cu un soare arzator.
Peisaje alpine din masivul Cristallo
Planul zilei de miercuri era sa ajungem la faimoasele Tre Cime din Lavaredo si sa incercam, eu si cu Catalin, un traseu de catarare in Cima Grande: Spigolo Dibona (muchia nord-estica) de aprox. 18 lungimi.
Cima Ovest di Lavaredo cu impresionantele surplombe
Vremea acolo s-a dovedit a fi potrivnica, plafonul de nori f.jos si ne-am permis doar o tura de recunoastere in jurul celor Tre Cime di Lavaredo.
Versantul nordic al Tre Cime
Inapoi la refugiul Auronzo, am mancat ceva si apoi la plecare ne-a prins o ploaie serioasa, pe care nu vreau sa mi-o imaginez prinzandu-ne in perete.
Versantul sudic vazut de la ref.Auronzo
Ne-am intors astfel mai repede in Cortina si am iesit seara in statiune la cumparaturi. Seara ne-am intalnit in camping cu niste romani din Gorj tocmai intorsi fara succes de pe Matterhorn, unde murise un ungur iar ulterior aveam sa aflam ca a murit si un prieten de-al Cristinei din Bacau, Sebastian Verga. Un scurt memoriam gasiti
aici. Ne multumim in gand ca nu am mai plecat si noi spre Matterhorn cum era planul initial, cine stie ce s-ar mai fi putut intampla.
Ziua urmatoare am rezervat-o renumitei Marmolada cu singurul ghetar permanent din Dolomiti, unde la fel am urcat cu telecabina pana pe Punta Rocca 3259m si de acolo ne-am catarat pe un varf de aprox.3300m.
Ghetarul Marmolada vazut de langa Punta Penia
Vf.Punta Penia, cel mai inalt din Dolomiti - 3343m
Apoi am vizitat "muzeul razboiului" in aer liber iar ulterior am coborat pe un traseu de via-ferrata, cam aprox. 4h, spre parcarea unde ne-am lasat masina.
Ultima zi pentru mine si Ionut a fost alocata din nou unei vizite "de lucru" in Tre Cime di Lavaredo. Aici, impreuna cu Catalin, am urcat cap schimbat intr-un traseu pe Anticima di Cima Picolla numit
Spigolo Giallo, TD+ de 13 lungimi. Roca a fost speciala, atat solida cat si cu portiuni de bolovani instabili, pe alocuri iti dadea senzatia de umezeala. Cu toate acestea, traseul l-am putut parcurge in proportie de peste 95% la liber (maxim 6+), chiar cu asigurarile putine care erau (uneori la peste 10-15m), ceea ce mi-a placut f.mult chiar din prima lungime. Imensitatea peretelui a fost alta caracteristica peste care nu puteai trece usor iar cateodata am auzit zburand adevarati "meteoriti" nu departe de noi. La un moment dat am gresit traseul, desi aveam in urma noastra o echipa de alpinisti polonezi, cu experienta mai vasta de catarare in zona, si avand in vedere ca nu stapaneam retragerea (destul de complicata dupa descrierea din carte), am urmat echipa poloneza care a hotarat sa se retraga in rapel. Eram deja dupa 9 lungimi si nu aveam nici o idee ce dificultati urmau in traseul in care am nimerit, asa ca a fost cea mai buna decizie. Din aproximativ 5 rapeluri, facute succesiv, cand pe corzile noastre cand pe corzile polonezilor (de 60m) am ajuns cu bine la baza traseului, dar nu fara manevre complicate din cauza liniei sinuoase a traseului.
Dar cum totul e bine cand se termina cu bine, ne-am reintalnit fericiti cu ceilalti si ne-am povestit pe nerasuflate unii altora aventurile.
Schita traseului pana in pct.de unde ne-am retras. Cu alb varianta finala corecta.
Poza originala si alte cateva poze din traseu gasiti
aici.
Marsul de apropiere
In prima lungime din Spigolo Giallo
In lungimea a 3-a si la rapelul final
Sambata dimineata eu cu Ionut am plecat din camping spre Venetia de unde aveam rezervat bilet de avion spre Bucuresti a doua zi.
Grande Canale - "autostrada" acvatica
Renumita Piata San Marco
O scurta dar placuta plimbare prin Venetia ne-a prins bine amandorura, iar zborul cu avionul a fost fara probleme. In schimb nu placut a fost drumul cu trenul IC din Bucuresti spre Iasi din cauza caldurii cumplite. In fine am ajuns cu bine acasa si ne gandim cu dor la muntii pe care i-am lasat in urma, dar si nerabdatori sa auzim ce au mai facut ceilalti pe acolo.
