Atentie la rapeluri!

Recent am citit pe un forum despre un accident mortal petrecut la o simpla retragere. Dupa toate discutiile purtate acolo am inteles urmatoarele: doi foarte tineri cataratori (aveau doar 18 ani), se pare cu destula experienta, au facut imprudenta de a se retrage din perete folosind ca punct de ancorare doar o bucata veche si uzata de chinga ce consolida asigurarile fixe din perete. Aceasta a cedat (s-a rupt) iar cei doi au cazut de la o inaltime de cca. 20m si au murit, cel mai probabil din cauza impactului. Culmea este faptul ca se pare ca unul din ei era autoasigurat in acea chinga si il asigura la coborare pe celalalt. De ce oare nu s-o fi autoasigurat el direct in piton/spit? Greu de spus.
Asadar luati aminte si fiti cu mare bagare de seama cand sunteti nevoiti sa faceti astfel de retrageri din perete sa NU va bazati complet pe:
a) un singur punct fix de asigurare (fie el si spit) - consolidati-l daca se poate cu macar inca un punct de asigurare fixa sau mobila;
b) bucati de cordelina/chinga lasate in asigurari - taiati-le si folositi propriile bucati de cordelina sau chinga in care sa puteti avea incredere;
Din nou, mare pacat ca "unii trebuie sa cada ca altii sa invete"...

Hornul Mare - reloaded

Deoarece nu se putea sa las si acest traseu neterminat pe anul asta (pe langa cel din Dolomiti si Turnul de Fildes) m-am hotarat sa-mi mai acord o sansa, avandu-l drept coechipier de data asta pe Catalin. Se anunta o zi relativ instabila si friguroasa dar ne-am incercat si noi norocul. Parteneri de drum ne-au fost Mihai si Ionut care urmau sa catere ceva prin Suhard.
Dupa ce i-am lasat pe baieti in Lacul Rosu, ne-am intors cu avant spre Gatul Iadului unde ne echipam rapid, ne descarcam de "greutatile inutile" si stabilim sa urcam cap schimbat. Ca sa parcurg cap si lungimile care in urma cu 5 ani le-a facut Vali, am pornit eu in prima lungime. Dupa nici cateva miscari a iesit soarele iar in prima regrupare deja puteam face plaja. Prima lungime urmeaza o fisura continua orientata usor spre dreapta iar dupa vreo 20m urca pe niste praguri apoi o ia spre dreapta pe o fata cazuta pe sub un perete usor surplombant pana dupa un colt. Regruparea este buna cu 3 pitoane solide iar de acolo se poate cobora dintr-un rapel de 25m in poteca. Lungimea a doua i-a revenit lui Catalin si urca vreo 8m pe iarba pana la un copac apoi coteste spre stanga peste niste praguri si tancuri pana la baza unui diedru. Se urca pe fata stanga a diedrului, pana sub un tavan de unde se traverseaza stanga orizontal vreo 10m. Dupa o muchie, se urca pe prize relativ bune inca vreo 2-3m pana in regrupare. Si aceasta regrupare este buna cu 3 pitoane solide. Pozitia este destul de expusa, aflandu-ne pe un mic prag exact deasupra soselei din dreptul intrarii in traseu. Presupun ca de acolo s-ar putea cobori la nevoie cu un rapel lung, de minim 50m, pana jos, dar nu am testat daca ajung corzile. De acolo urmeaza zona care m-a facut weekend-ul anterior sa ma retrag, si anume 2+ lungimi predominant pe praguri de iarba. Fie vara fie iarna, acolo este prezenta iarba. Urc initial pe niste fisuri direct in sus apoi traversez spre stanga pana la un fel de valcel pe care-l urmez in sus pe pragurile de iarba. Pitoanele sunt destule si in general solide dar uneori ascunse prin iarba. Cam dupa 40m se trece o mica arcada surplombanta si se ajunge pe un prag mai mare de iarba langa un copacel. Acolo sunt si 2 pitoane in perete dar unul se poate extrage cu mana. Am regrupat la piton si la copac. Din acea pozitie se vad lateral stanga la cativa metri, pitoane din traseul "Fatza Mare". Vine si Catalin apoi porneste pe pragurile de iarba deasa si fara pitoane pe vreo 15m. Incepe din nou un fel de valcel, cu fisuri ascunse prin iarba si cativa pasi mai delicati din cauza ierbii. Pitoane sunt dar la un moment dat se termina coarda si sunt nevoit sa urc si eu pana la primul piton ca sa poata Catalin regrupa exact sub intrarea in lungimile de Horn. Mai bate el acolo un piton pe langa cel existent si vine randul meu. Prima asigurare din lungime este un piton batut de data asta de mine in urma cu 5 ani. E ruginit bine dar pare inca solid. Pornesc spre stanga pe niste mici praguri cu rucsacul atarnat si intru intr-o mica bavareza pe prima portiune surplombanta si ingusta din horn. Imi luneca piciorul stang si cu toate resursele ma mobilizez si reusesc sa ma bag si sa ma blochez in interior, evitand astfel caderea. Partea grea a fost cu deblocatul din cauza locului foarte stramt si a pozitiei incomode. Pana la urma reusesc sa ramonez si sa urc pana la o pozitie mai relaxanta. Eram deja stors dar macar am evitat eventualele consecinte ale unei caderi riscante. Urmeaza o lungime tipica de ramonaj prin hornul relativ stramt dar care este impartita in 2 de un prag de iarba cu un copac. Mai sus imi impiedica avansarea si o tufa de maces cu spini foarte ascutiti, dar nu avem ce face trebuie sa inaintam. Ajung in sfarsit in regrupare, destul de obosit dupa atata ramonaj chinuitor. Regruparea este comoda, are 2 pitoane dar eu am adaugat asa de fantezie un friend si un annou dupa un mic tanc. Imi trag sufletul si mananc vreo 2 batoane Snickers care ma mai energizeaza. Catalin vine fara probleme si se avanta rapid in lungimea a 6-a si a 2-a de horn. Hornul este aici mai larg iar in final traseul merge pe fata din stanga, pe pitoane solide si suficiente. Finalul este usor si urca pragurile cu copaci de sub platoul final. In total am parcurs 6 lungimi si ceva (a 4-a cu iarba, mai lunga de 50m) in ceva mai putin de 6 ore. Odata cu finalul incepe sa se lase si un fel de ceata care este luminata straniu de ultimele raze de soare. Coboram spre sosea pe drumul deja cunoscut si dupa ce-i recuperam pe baieti ne intoarcem multumiti spre Iasi.
Traseul nu este unul usor, si poate pune probleme de gasire a pitoanelor in multe zone. Recomand folosirea pitoanelor proprii acolo unde simtiti nevoia, sau chiar asigurarile mobile. Daca gradul de dificultate romanesc al traseului este 5B, prin comparatie cu alte trasee similare pot spune ca gradul in cotatia franceza de ansamblu ar fi TD/TD+.
Pentru noi a fost o zi superba, vremea a fost foarte buna si am plecat acasa cu traseul terminat. Voi anexa cat de curand o schita a traseului.

Hoinareli de toamna prin Bicaz

Pentru ca avem parte de o toamna lunga si relativ calduroasa nu merita sa ratam vreo iesire in natura, la catarat sau chiar la plimbare in mirificul decor tomnatec al muntilor.
Astfel, in urma cu 2 saptamani am fost impreuna cu Mihai, Catalin si Ioana in zona Lacul Rosu pe o vreme superba desi putin cam rece dimineata (aprox. 2 grade). Catalin fiind tocmai venit de pe drum din Cheile Turzii si neapucand sa doarma vroia sa renunte, dar pana la urma a fost convins sa vina. Ioana proaspat admisa la doctorat era in aceeasi situatie de oboseala. Asadar ma puteam baza doar pe Mihai sa pot face un traseu de catarare. El fiind destul de antrenat am decis sa-l duc in traseul Lacrima de Piatra (LP). Catalin cu Ioana au ramas in masina sa mai doarma putin urmand ca apoi sa se plimbe pe coclauri. Zis si facut, dar cum temperatura de afara cerea o incalzire corespunzatoare, am hotarat sa facem drumul spre traseu putin mai ocolit, adica prin traseul Fetelor. L-am pus pe Mihai sa mearga cap si eu m-am incalzit la soare urmarindu-i evolutia si filandu-l.

Mihai in prima lungime din tr.Fetelor

A fost placut, traseul e usor si merge urcat la liber fara probleme. Mihai s-a odihnit putin in vreo 2 locuri dar a mers destul de bine. Dupa a 2-a lungime de coarda se ajunge pe creasta si apoi coboram in rapel in partea opusa si mergem pe la baza peretelui spre traseul nostru. Intru cap in LP incepand chiar cu prima lungime mai inierbata, pe care de obicei o ocoleam prin stanga, deoarece am observat ca are niste spituri pe alocuri. Nu mi-a fost greu sa gasesc linia, si chiar am evitat foarte mult iarba reusind sa urc aproape numai pe stanca. Urmatoarele 2 lungimi nu sunt foarte grele si le-am facut pana in regruparile noi cu spituri. Am reusit sa le scot la liber mai putin un pas de la sfarsitul celei de-a 3-a lungimi unde cred ca trebuia sa sar spre un prag. A urmat lungimea care duce spre tavan si in final ultima lungime cu trecerea tavanului.

Trecerea tavanului din tr.LP

In ambele am incercat sa merg cat am putut la liber dar nu mi-a iesit prea mult. Sus am iesit dupa aprox. 4 1/2 ore, soarele stralucind nemaipomenit. Deja se facuse cald si am coborat rapid spre masina unde Catalin si Ioana se intorsesera dintr-o plimbare de vreo 15km incununata bineinteles de o sedinta foto foarte bogata. Bucuria traita de Mihai in acest traseu o puteti citi aici.
Cum vremea calduroasa s-a mentinut in continuare, am iesit si ieri din nou in Bicaz. De data asta locul lui Mihai (care era in Ceahlau) a fost luat de Andrei, venit si el de pe drumuri, iar Catalin si Ioana vesnic plangand dupa somn. Planul initial era sa fac ceva cu Catalin dar el nu s-a putut desparti de Ioana asa ca am ramas sa fac echipa cu Andrei. Vremea in chei era frumoasa dar racoroasa. Catalin cu Ioana au pornit-o spre Piatra Altarului cu gandul sa faca tr.Creasta Estica. Eu cu Andrei ne-am intors in zona Gatul Iadului si doream sa facem tr.Independentei. Toate bune si frumoase numai ca la fata locului mi-a facut cu ochiul Hornul Mare care era complet batut de soare fata de perete umbrit pe care urma sa urcam noi. Am decis pe loc sa schimbam planul si am intrat in Hornul Mare care oferea conditii mult mai confortabile. Acest traseu l-am mai facut o singura data in 2003 cu Vali Chiriac si nu mi s-a parut foarte dificil, mai degraba cam abandonat. Noi il facusem din 7 lungimi dar am calculat si merge facut din 6. M-am dus cap si nu am avut probleme, decat ca vroiam sa regrupez la un copac dar nu ajungea coarda si am revenit in regrupare la 3 pitoane bine batute.

Prima lungime din tr.Hornul Mare

Se urca pe o fisura in sus si apoi usor oblic dreapta iar in final un traverseu dreapta pe o fata cazuta. A venit si Andrei care a avut ceva probleme la extras un friend deoarece nu vazuse si nu stia cum se folosesc. Eu l-am folosit la asigurare intr-o portiune destul de umeda a fisurii si unde distanta dintre pitoane era destul de mare. Urmatoarea lungime urca spre copacul vizat anterior si apoi incepe oblic stanga peste niste praguri si chiar peste un tanc dupa care urmeaza fata unui diedru ce duce spre un tavan. De sub tavan incepe un traverseu orizontal spre stanga pe pitoane pana dupa o muchie si de unde urca cativa metri spre regrupare. Ajungand dupa muchie (practic chiar deasupra intrarii in traseu) observ ca cerul s-a intunecat intre timp si parca ameninta cu ploaia. Starea destul de precara a pitonelor din traverseu si regrupare si faptul ca urmau 2 lungimi de coarda aproape numai pe brane de iarba, iar Andrei neavand inca foarte multa experienta am decis sa ma retrag din acel punct (probabil ultimul din care o puteam face fara probleme). Daca am fi avut 2 semicorzi poate ar fi fost mai usor, dar cu o singura coarda era mult mai dificil. M-am intors pe traverseu recuperandu-mi buclele si dupa ce am descatarat cativa metri sub tavan mi-am pus coarda printr-o carabiniera, pe care am sacrificat-o pentru a nu avea probleme la recuperare. Am continuat descatararea filat de sus, pana s-a terminat coarda, exact in dreptul copacului. M-am dezlegat si am recuperat-o apoi am revenit usor in regrupare. De acolo, un rapel de 25m ne-a scos exact la baza peretelui dar undeva mai sus de intrarea in traseu, fara sa fi nevoie de manevre complicate. Odata ajunsi inapoi la masina, decid ca ar fi cel mai potrivit sa intram in Fisura Neagra. Andrei glumea probabil spunand ca visa sa intre in acest traseu cand va fi "mai mare". Avand doar 3 lungimi si fiind chiar putin mai usor decat Indepedentei sau Hornul Mare, era numai bun pentru el. Eu doream ca de obicei sa fac cat mai mult la liber. Nici bine nu
incep prima lungime ca am si constatat o oarecare umezeala pe multe prize, fapt care ma face sa renunt la planul de rotpunkt si urc pompiereste. Putin mai greu a fost in hornul surplombant unde a trebuit sa scot rucsacul din spate pentru a putea ramona. Dupa ce ajung cu bine in prima regrupare, folosind si scarita pe alocuri, ma intreb cum se va descurca Andrei care nu mai folosise scarite in nici un traseu. Oricum s-a descurcat si a venit bine. Urmatoarea lungime incepe cu un diedru destul de dificil si este pasul cheie al traseului, dar noi l-am abordat bineinteles tot artificial. Dupa vreo 10m fisura incepe sa devina mai accesibila si din nou un fel de horn mai larg dupa care pe fata pana in regruparea cea mai comoda. Poti sta ca intr-un sezlong. Vine si Andrei putin mai greu si ramane surprins vazandu-ma ca parca dormeam in regrupare.

Andrei incercand relaxarea in "cuibul de vulturi"

Urmeaza lungimea cea mai frumoasa din Fisura Neagra, o bavareza usor spre stanga, refacuta recent cu spituri noi. Spre bucuria mea finala imi iese toata la liber si sus aproape ca il fortez si pe Andrei sa faca ultimul pas, de traversare, tot la liber. Sus, dupa aproape 4 ore, soarele deja e asfintit. Incepem coborarea prin spate si exact dupa rapelul la intrarea in Pestera Neagra se lasa intunericul. Jos ne imbarcam si pornim spre Sugau de unde ii recuperam pe Catalin si Ioana, care s-au simtit din nou bine impreuna. Pe drumul spre casa baietii am tot povestit, in timp ce Ioana a dormit bustean. In schimb "saracul" Catalin urma sa plece la ora 5, dimineata urmatoare, spre Fagaras cu Vali. Drum bun baieti si sa va intoarceti sanatosi.