O veste foarte trista ne anunta ca alpinistul Tomaz Humar a murit incercand sa urce solo, in premiera, fata sudica a vf. Langtang Lirung (7227m) din Himalaya.
Detalii despre cele intamplate puteti citi aici sau aici.
Cand ma gandesc ca era de varsta mea...
Tuesday, November 17, 2009
Monday, October 26, 2009
2 zile de vis in Piatra Craiului - Lespezile Lirei, Braul de Mijloc, Anghelide
Revenit acasa dupa un weekend minunat petrecut in Piatra Craiului, sunt inca sub influenta starii de beatitudine oferita de tot ce s-a petrecut in aceste 2 zile.
Parca nu reusesc sa-mi dau seama exact ce a fost mai placut?
- ca am fost din nou in Piatra Craiului la refugiul Sperantelor, unde in urma cu 2 ani am avut o parte din noi (eu, Catalin si Ioana) o aventura de pomina
- ca am reusit sa fac impreuna cu Catalin traseul nostru mult dorit - Lespezile Lirei - unul dintre cele mai frumoase trasee de liber dintre cele pe care le-am parcurs pana acum
- ca am petrecut 2 zile impreuna cu prieteni simtindu-ne ca intr-o familie (2 baieti si 4 fete, sau "1 fata si 5 baieti" dupa altii...)
Oricum ar fi lucrurile s-au petrecut cam in felul urmator.
Dupa proaspata lor nunta, Catalin si Ioana s-au decis sa-si petreaca luna de miere la munte (cum altfel) si bineinteles ca nu puteau rata si muntele poate cel mai drag pentru foarte multi, Piatra Craiului. Desi s-ar fi cuvenit sa se bucure singuri de perioada asta ne-au invitat si pe noi sa venim in weekend la Plaiul Foii si sa urcam impreuna la Refugiul Sperantelor din Cioranga. S-au mai inscris la tura Andrei, Cristina, Irina si Ana dar Andrei a renuntat ulterior.
Pornim vineri noapte pe la 12 si ajungem la Plaiul Foii pe la 8 dimineata. Acolo ne intalnim cu Catalin si Ioana si dupa ce facem bagajele si mancam pornim pe poteca spre Izvorul Orlovschi.
Pe drum povestim, radem si totul decurge mai usor chiar daca poteca devine abrupta si putin expusa la un moment dat. Pe la 12 suntem cu bine la refugiu. Eu si Catalin ne facem rapid rucsacii cu echipament si ciugulim niste dulciuri apoi pornim spre Canionul Cioranga de unde incepe traseul Lespezile Lirei (5B, 5-6lc) un traseu renumit si pe care ni-l dorim de foarta multa vreme.
Pornim cap schimbat, Catalin primul, incepand cu un horn de vreo 10m ce se trece la liber apoi pe niste praguri ocolind niste tufe de jnepeni toata lungimea avand putin peste 50m si doar un singur piton. Regruparea se face chiar la baza unei mari fisuri/diedru de vreo 30m care reprezinta lungimea a 2-a si se urca foarte frumos la liber.
Deoarece pitoanele erau rare am pus la cativa metri un friend pentru asigurare ulterior m-am descurcat cu ce am gasit, dealtfel singura asigurare suplimentara folosita in tot traseul. In mod normal, daca traseul este perfect uscat nu cred ca este necesara nici o asigurare suplimentara dar in cazul nostru fisura era destul de umeda si nu aveam siguranta prea mare in catarare. Lungimea a 3-a incepe cu un traverseu oblic dreapta de vreo 10m cu pitoane din care doua undeva mai sus pentru o eventuala dirijare Dulfer dar pe care Catalin nu le-a folosit. Apoi urca pe niste praguri si fisuri si in final se regrupeaza pe un tanc. Fiind secund m-am concentrat pe trecerea la liber a pasajelor si mi-a iesit chiar si pasul intins de traversare.
Urmatoarea lungime am parcurs-o fara probleme fiind usoara cu urcarea pe o fata cu prize suficiente apoi niste praguri pana la o brana innierbata ce duce in stanga la baza ramurii stangi a Lirei. Regruparea este la aproape 50m.
Ultima lungime cu Lira ii revine lui Catalin pe care il filez, urmaresc si fotografiez intens. Dupa cativa metri ajunge la un mic diedru/fisura fara pitoane pe care o ocoleste pe niste praguri din dreapta. Din nou fisura si cateva surplombe dar cu prize bune si cu pozitii bune de odihna. In final ajunge la o ultima surplomba unde pitoanele parasesc linia fisurii si trece artificial in sus regrupand in creasta la jnepeni.
Vin si eu cu planul sa urc la liber si aceasta lungime. Imi iese cu bine pana la surplomba finala unde cu efort aproape de limita reusesc sa gasesc prizele necesare la maini si apoi sa ma echilibrez pe picioare si... URA trec pasul. Am facut tot traseul rotpunkt si sunt fericit. Catalin m-a felicita. Ne-a luat in total 3 ore. Oricum am luat o decizie foarte buna cand mi-am luat espadrilele noi LaSportiva Mythos, caci m-am simtit excelent cu ele si nu mi-a alunecat piciorul nici macar o data. Din creasta mai urmeaza o portiune initial cu stanca dar pasaje usoare si in final cu multi jnepeni prin care practic inotam pana ajunngem in Braul de Sus foarte aproape de Acul de la Amvon.
Acolo ne permitem cateva minute de plaja, vremea fiind foarte frumoasa, cald si cer senin.
Admiram peisajele superbe din jur si apoi pornim la vale pe Valcelul cu Smardar si ulterior traversam in Valcelul cu Fereastra unde descataram la liber toate cele 5 saritori, pe care in conditii de vreme rea trebuie sa le cobori in rapel.
Ajungem dupa circa 1 ora in Braul Cioranga foarte aproape de refugiu, unde ne asteapta fetele care s-au relaxat si au dormit la soare. Am povestit, am mancat si spre seara am adunat lemne din care am facut un foculet dragutz si care ne-a incalzit atmosfera. Parca lipsea un Lush cu chitara si muzicuta lui. Noaptea ne-am retras in refugiu unde am planuit cum anume sa dormim astfel incat sa incapem cu totii si sa ne fie bine. Dupa ce aranjam saltelele si sacii ne bagam la culcare dar mai sporovaim putin si adormim unul cate unul. La o bucata de noapte auzim batai in usa refugiului si mai vin 2 baieti din Brasov. Le facem loc si lor dar unul din ei alege sa doarma pe jos si cred ca s-a simtit cel mai bine caci noi ceilalti 7 care ne-am inghesuit pe priciul de tabla nu prea am dormit comod. A doua zi dimineata ne trezeste o alarma vesela de la telefonul Irinei si iesim afara pe o vreme la fel de frumoasa ca in ziua anterioara. Mancam si ne pregatim bagajele caci hotaram sa parcurgem Braul de Mijloc si sa coboram pe traseul Anghelide la cabana Plaiul Foii. Baietii din Brasov se duc sa faca tot Lespezile Lirei si le mai dam cateva detalii. Pornim apoi usurel si noi caci rucsacii sunt destul de grei iar la Scara de Fier le coboram fetelor rucsacii cu o coarda. Din Padina lui Calinet urmam spre dreapta poteca destul de clara marcata cu momai si un marcaj mai nou cu cruce verde.
Eu am mai parcurs acest traseu cu multi ani in urma cu Andrei Anghelescu si Octavian Tanase dar in sens invers. Oricum imi placuse atat de mult traseul incat am retinut foarte multe detalii dar totusi am avut si unele surprize. Am trecut prin diverse puncte de belvedere si am admirat cu totii locurile pline de farmec.
Vremea a fost minunata, nici prea frig nici prea cald. Dupa ce depasim trecatoarea Termopile facem un scurt popas de odihna si mancare in zona amfiteatrului Coltilor Gemeni. Observam pe harta ca am parcurs cam jumatate din portiunea de brau pana la Anghelide. Dupa urcusuri si coborari succesive ajungem si sub panta finala a traseului nostru care ne conduce pe un grohotis destul de instabil la Grota La Ulcior. Acolo ne potolim putin setea cu cateva sorbituri de apa rece adunata prin picurare. Sus in sea facem un nou popas si cateva poze de grup dupa care vizitam locul La Elis. In sfarsit incepem coborarea spre traseul Anghelide care incepe cu renumitul Canion.
Imi fac probleme ca nu vom putea trece cu rucsacii voluminosi dar la fata locului lucrurile nu sunt chiar asa de complicate. Coboram cu atentie saritorile din canion si in final iesim sub "falnica mandrete" a intregului traseu. Ii asteptam si pe Catalin si Ioana care coboara mai greu deoarece Ioana are probleme cu genunchii. Dupa cateva traversari mai expuse incepe o coborare mai abrupta pe sub pereti pana la renumita Poarta. Dupa ce depasim si acest ultim punct intram in curand in padure si urmam poteca in coborare. Constatam cu stupoare ca cineva a facut foarte multe sageti mari cu vopsea rosie pe marginea potecii, lucru dealtfel inoportun avand in vedere ca poteca este foarte clara. Ajungem la drum exact odata cu lasarea intunericului cand si luna in patrar isi arunca bland razele peste padure. La Plaiul Foii rasuflam usurati. Nu a fost un drum usor si toti resimtim oboseala dar suntem fericiti pentru tura frumoasa facuta. ne schimbam si aranjam rucsacii apoi mancam cate o ciorba de fasole cu afumatura si ceapa rosie, yami-yam. Cristina se multumeste doar cu un pahar de vin. Intr-un final dupa ce Catalin pleaca cu o masina spre Brasov si o luam pe Ioana cu noi, pornim in lungul drum spre Iasi. Desi am calatorit atat la dus cat si la intors doar cu fete pot sa spun cu mana pe inima ca a fost o calatorie foarte placuta, la fel de placuta ca atunci cand am mers doar cu baieti.
Si astfel s-a incheiat un vis de 2 zile din care mi-e greu sa revin la realitate.
Cristina povesteste acelasi lucru dar dintr-o alta perspectiva aici.
Deasemenea Catalin ne incanta si el ca de obicei cu albumul fotografic adnotat si comentat.
Parca nu reusesc sa-mi dau seama exact ce a fost mai placut?
- ca am fost din nou in Piatra Craiului la refugiul Sperantelor, unde in urma cu 2 ani am avut o parte din noi (eu, Catalin si Ioana) o aventura de pomina
- ca am reusit sa fac impreuna cu Catalin traseul nostru mult dorit - Lespezile Lirei - unul dintre cele mai frumoase trasee de liber dintre cele pe care le-am parcurs pana acum
- ca am petrecut 2 zile impreuna cu prieteni simtindu-ne ca intr-o familie (2 baieti si 4 fete, sau "1 fata si 5 baieti" dupa altii...)
Oricum ar fi lucrurile s-au petrecut cam in felul urmator.
Dupa proaspata lor nunta, Catalin si Ioana s-au decis sa-si petreaca luna de miere la munte (cum altfel) si bineinteles ca nu puteau rata si muntele poate cel mai drag pentru foarte multi, Piatra Craiului. Desi s-ar fi cuvenit sa se bucure singuri de perioada asta ne-au invitat si pe noi sa venim in weekend la Plaiul Foii si sa urcam impreuna la Refugiul Sperantelor din Cioranga. S-au mai inscris la tura Andrei, Cristina, Irina si Ana dar Andrei a renuntat ulterior.
Pornim vineri noapte pe la 12 si ajungem la Plaiul Foii pe la 8 dimineata. Acolo ne intalnim cu Catalin si Ioana si dupa ce facem bagajele si mancam pornim pe poteca spre Izvorul Orlovschi.
Pe drum povestim, radem si totul decurge mai usor chiar daca poteca devine abrupta si putin expusa la un moment dat. Pe la 12 suntem cu bine la refugiu. Eu si Catalin ne facem rapid rucsacii cu echipament si ciugulim niste dulciuri apoi pornim spre Canionul Cioranga de unde incepe traseul Lespezile Lirei (5B, 5-6lc) un traseu renumit si pe care ni-l dorim de foarta multa vreme.
Pornim cap schimbat, Catalin primul, incepand cu un horn de vreo 10m ce se trece la liber apoi pe niste praguri ocolind niste tufe de jnepeni toata lungimea avand putin peste 50m si doar un singur piton. Regruparea se face chiar la baza unei mari fisuri/diedru de vreo 30m care reprezinta lungimea a 2-a si se urca foarte frumos la liber.
Deoarece pitoanele erau rare am pus la cativa metri un friend pentru asigurare ulterior m-am descurcat cu ce am gasit, dealtfel singura asigurare suplimentara folosita in tot traseul. In mod normal, daca traseul este perfect uscat nu cred ca este necesara nici o asigurare suplimentara dar in cazul nostru fisura era destul de umeda si nu aveam siguranta prea mare in catarare. Lungimea a 3-a incepe cu un traverseu oblic dreapta de vreo 10m cu pitoane din care doua undeva mai sus pentru o eventuala dirijare Dulfer dar pe care Catalin nu le-a folosit. Apoi urca pe niste praguri si fisuri si in final se regrupeaza pe un tanc. Fiind secund m-am concentrat pe trecerea la liber a pasajelor si mi-a iesit chiar si pasul intins de traversare.
Urmatoarea lungime am parcurs-o fara probleme fiind usoara cu urcarea pe o fata cu prize suficiente apoi niste praguri pana la o brana innierbata ce duce in stanga la baza ramurii stangi a Lirei. Regruparea este la aproape 50m.
Ultima lungime cu Lira ii revine lui Catalin pe care il filez, urmaresc si fotografiez intens. Dupa cativa metri ajunge la un mic diedru/fisura fara pitoane pe care o ocoleste pe niste praguri din dreapta. Din nou fisura si cateva surplombe dar cu prize bune si cu pozitii bune de odihna. In final ajunge la o ultima surplomba unde pitoanele parasesc linia fisurii si trece artificial in sus regrupand in creasta la jnepeni.
Vin si eu cu planul sa urc la liber si aceasta lungime. Imi iese cu bine pana la surplomba finala unde cu efort aproape de limita reusesc sa gasesc prizele necesare la maini si apoi sa ma echilibrez pe picioare si... URA trec pasul. Am facut tot traseul rotpunkt si sunt fericit. Catalin m-a felicita. Ne-a luat in total 3 ore. Oricum am luat o decizie foarte buna cand mi-am luat espadrilele noi LaSportiva Mythos, caci m-am simtit excelent cu ele si nu mi-a alunecat piciorul nici macar o data. Din creasta mai urmeaza o portiune initial cu stanca dar pasaje usoare si in final cu multi jnepeni prin care practic inotam pana ajunngem in Braul de Sus foarte aproape de Acul de la Amvon.
Acolo ne permitem cateva minute de plaja, vremea fiind foarte frumoasa, cald si cer senin.
Admiram peisajele superbe din jur si apoi pornim la vale pe Valcelul cu Smardar si ulterior traversam in Valcelul cu Fereastra unde descataram la liber toate cele 5 saritori, pe care in conditii de vreme rea trebuie sa le cobori in rapel.
Ajungem dupa circa 1 ora in Braul Cioranga foarte aproape de refugiu, unde ne asteapta fetele care s-au relaxat si au dormit la soare. Am povestit, am mancat si spre seara am adunat lemne din care am facut un foculet dragutz si care ne-a incalzit atmosfera. Parca lipsea un Lush cu chitara si muzicuta lui. Noaptea ne-am retras in refugiu unde am planuit cum anume sa dormim astfel incat sa incapem cu totii si sa ne fie bine. Dupa ce aranjam saltelele si sacii ne bagam la culcare dar mai sporovaim putin si adormim unul cate unul. La o bucata de noapte auzim batai in usa refugiului si mai vin 2 baieti din Brasov. Le facem loc si lor dar unul din ei alege sa doarma pe jos si cred ca s-a simtit cel mai bine caci noi ceilalti 7 care ne-am inghesuit pe priciul de tabla nu prea am dormit comod. A doua zi dimineata ne trezeste o alarma vesela de la telefonul Irinei si iesim afara pe o vreme la fel de frumoasa ca in ziua anterioara. Mancam si ne pregatim bagajele caci hotaram sa parcurgem Braul de Mijloc si sa coboram pe traseul Anghelide la cabana Plaiul Foii. Baietii din Brasov se duc sa faca tot Lespezile Lirei si le mai dam cateva detalii. Pornim apoi usurel si noi caci rucsacii sunt destul de grei iar la Scara de Fier le coboram fetelor rucsacii cu o coarda. Din Padina lui Calinet urmam spre dreapta poteca destul de clara marcata cu momai si un marcaj mai nou cu cruce verde.
Eu am mai parcurs acest traseu cu multi ani in urma cu Andrei Anghelescu si Octavian Tanase dar in sens invers. Oricum imi placuse atat de mult traseul incat am retinut foarte multe detalii dar totusi am avut si unele surprize. Am trecut prin diverse puncte de belvedere si am admirat cu totii locurile pline de farmec.
Vremea a fost minunata, nici prea frig nici prea cald. Dupa ce depasim trecatoarea Termopile facem un scurt popas de odihna si mancare in zona amfiteatrului Coltilor Gemeni. Observam pe harta ca am parcurs cam jumatate din portiunea de brau pana la Anghelide. Dupa urcusuri si coborari succesive ajungem si sub panta finala a traseului nostru care ne conduce pe un grohotis destul de instabil la Grota La Ulcior. Acolo ne potolim putin setea cu cateva sorbituri de apa rece adunata prin picurare. Sus in sea facem un nou popas si cateva poze de grup dupa care vizitam locul La Elis. In sfarsit incepem coborarea spre traseul Anghelide care incepe cu renumitul Canion.
Imi fac probleme ca nu vom putea trece cu rucsacii voluminosi dar la fata locului lucrurile nu sunt chiar asa de complicate. Coboram cu atentie saritorile din canion si in final iesim sub "falnica mandrete" a intregului traseu. Ii asteptam si pe Catalin si Ioana care coboara mai greu deoarece Ioana are probleme cu genunchii. Dupa cateva traversari mai expuse incepe o coborare mai abrupta pe sub pereti pana la renumita Poarta. Dupa ce depasim si acest ultim punct intram in curand in padure si urmam poteca in coborare. Constatam cu stupoare ca cineva a facut foarte multe sageti mari cu vopsea rosie pe marginea potecii, lucru dealtfel inoportun avand in vedere ca poteca este foarte clara. Ajungem la drum exact odata cu lasarea intunericului cand si luna in patrar isi arunca bland razele peste padure. La Plaiul Foii rasuflam usurati. Nu a fost un drum usor si toti resimtim oboseala dar suntem fericiti pentru tura frumoasa facuta. ne schimbam si aranjam rucsacii apoi mancam cate o ciorba de fasole cu afumatura si ceapa rosie, yami-yam. Cristina se multumeste doar cu un pahar de vin. Intr-un final dupa ce Catalin pleaca cu o masina spre Brasov si o luam pe Ioana cu noi, pornim in lungul drum spre Iasi. Desi am calatorit atat la dus cat si la intors doar cu fete pot sa spun cu mana pe inima ca a fost o calatorie foarte placuta, la fel de placuta ca atunci cand am mers doar cu baieti.
Si astfel s-a incheiat un vis de 2 zile din care mi-e greu sa revin la realitate.
Cristina povesteste acelasi lucru dar dintr-o alta perspectiva aici.
Deasemenea Catalin ne incanta si el ca de obicei cu albumul fotografic adnotat si comentat.
Friday, October 23, 2009
Wedding Photography - Fotografie de nunta
Pentru ca tot am participat recent la 2 nunti (vezi post-ul anterior) vin cu o informatie in completare. Exista profesionism in fotografia de nunta. Si ca sa ma laud si eu putin, profesionistul pe care vi-l recomand in continuare imi este nepot. :)
Site: Constantin Antochi - Fotograf profesionist
Blog: http://blog.antochi.ro/
Mie mi-au placut foarte mult fotografiile lui. Mai ca as mai face o nunta numai sa prind si eu niste poze asa faine. Sic!
Site: Constantin Antochi - Fotograf profesionist
Blog: http://blog.antochi.ro/
Mie mi-au placut foarte mult fotografiile lui. Mai ca as mai face o nunta numai sa prind si eu niste poze asa faine. Sic!
Tuesday, October 20, 2009
Ultimele noutati si evenimente
Pentru ca a trecut cam mult timp de cand nu am mai scris ceva si pt. ca s-au intamplat mai multe, voi face o scurta trecere in revista a evenimentelor la care am fost partas, in ordine invers cronologica:
20.10.2009 - Daria face progrese in catarare
Daria a reusit sa urce la panoul pt. copii pana sus si apoi sa si descatere singura fara ajutor. Bravo ei si sunt mandru de ea! Deasemenea am reluat si eu usor antrenamentele la panou dupa mai bine de o saptamana de absenta. 17.10.2009 - Nunta lui Catalin cu Ioana
A fost o nunta ca'n povesti iar cine a pierdut-o are de ce sa-i para rau. Ne-am simtit extraordinar intr-o atmosfera deosebita. Pacat ca nu am putut-o aduce si pe Daria. Le doresc casa de piatra si copii frumosi!
Cateva poze si filmari puteti vedea aici. 11.10.2009 - Santinela "insangerata"
Impreuna cu Mihai am parcurs pt. a 7-a oara superbul traseu Santinela de la Gatul Iadului (6A, 6+, A1, ED-, 7lc). In lungimea a 2-a am varsat ceva sange in lupta cu fisura dar pana la urma am dovedit-o. Desi Mihai mi-a fost secund cred ca s-ar fi descurcat si cap schimbat. Mihai la mai mare!
Detalii despre traseu puteti citi intr-un mesaj mai vechi de-al meu. Albumul cu poze din traseu poate fi vizualizat aici. 04.10.2009 - Nunta lui Kojak cu Irina
O nunta frumoasa unde am reusit in sfarsit sa cunosc si latura de petrecere a majoritatii cataratorilor ieseni atat baieti cat si fete dar in special a lui Kojak. Aceleasi urari ca si familiei Cretu: Casa de piatra si copii frumosi. Deasemenea insanatosire grabnica! 03.10.2009 - Deschiderea noii sali de catarare la Iasi
Dupa foarte multa munca, efort si sacrificii ale catorva inimosi, evenimentul de deschidere a fost probabil peste asteptarile tuturor. Impresii sau imagini din acea seara le puteti citi pe blogul Ioanei sau la Mihai. Chiar si Daria s-a ales cu o prima febra musculara. Felicitari tuturor celor implicati! 20.09.2009 - Prima noapte la cort pt. Daria
Impreuna cu intreaga familie Chiriac ne-am petrecut o noapte la cort in locul nostru drag. Desi nu a fost o noapte calduroasa Daria s-a simtit foarte bine si a dormit dusa in cort. Toata stima pentru Vali si Cristina care le-au avut in cort pe Zada si Ana. 19.09.2009 - Primul meu 7a
Desi in ultimii ani nu am fost un fan al escaladei, cred ca fisura aceea surplombanta din Sugau m-a atras si m-a vrajit de la bun inceput. Oricum desi initial imi impunea respect iar ulterior m-am dus foarte motivat nu m-a lasat s-o parcurg desi am fost aproape. De data aceasta insa fara sa am prea mari sperante, pe ultimele minute de lumina si oarecum pripit... am facut-o. Daca nu am mai incercat pana acum trasee de nivelul asta a fost pentru ca nu am gasit motivatia necesara, fiind mult mai atras de parcurgerea traseelor clasice de alpinism. De antrenament nici nu mai vorbesc. Nu stiu cum va fi de acum incolo dar sper sa-mi ridic singur stacheta.
Daria a reusit sa urce la panoul pt. copii pana sus si apoi sa si descatere singura fara ajutor. Bravo ei si sunt mandru de ea! Deasemenea am reluat si eu usor antrenamentele la panou dupa mai bine de o saptamana de absenta.
A fost o nunta ca'n povesti iar cine a pierdut-o are de ce sa-i para rau. Ne-am simtit extraordinar intr-o atmosfera deosebita. Pacat ca nu am putut-o aduce si pe Daria. Le doresc casa de piatra si copii frumosi!
Cateva poze si filmari puteti vedea aici.
Impreuna cu Mihai am parcurs pt. a 7-a oara superbul traseu Santinela de la Gatul Iadului (6A, 6+, A1, ED-, 7lc). In lungimea a 2-a am varsat ceva sange in lupta cu fisura dar pana la urma am dovedit-o. Desi Mihai mi-a fost secund cred ca s-ar fi descurcat si cap schimbat. Mihai la mai mare!
Detalii despre traseu puteti citi intr-un mesaj mai vechi de-al meu. Albumul cu poze din traseu poate fi vizualizat aici.
O nunta frumoasa unde am reusit in sfarsit sa cunosc si latura de petrecere a majoritatii cataratorilor ieseni atat baieti cat si fete dar in special a lui Kojak. Aceleasi urari ca si familiei Cretu: Casa de piatra si copii frumosi. Deasemenea insanatosire grabnica!
Dupa foarte multa munca, efort si sacrificii ale catorva inimosi, evenimentul de deschidere a fost probabil peste asteptarile tuturor. Impresii sau imagini din acea seara le puteti citi pe blogul Ioanei sau la Mihai. Chiar si Daria s-a ales cu o prima febra musculara. Felicitari tuturor celor implicati!
Impreuna cu intreaga familie Chiriac ne-am petrecut o noapte la cort in locul nostru drag. Desi nu a fost o noapte calduroasa Daria s-a simtit foarte bine si a dormit dusa in cort. Toata stima pentru Vali si Cristina care le-au avut in cort pe Zada si Ana.
Desi in ultimii ani nu am fost un fan al escaladei, cred ca fisura aceea surplombanta din Sugau m-a atras si m-a vrajit de la bun inceput. Oricum desi initial imi impunea respect iar ulterior m-am dus foarte motivat nu m-a lasat s-o parcurg desi am fost aproape. De data aceasta insa fara sa am prea mari sperante, pe ultimele minute de lumina si oarecum pripit... am facut-o. Daca nu am mai incercat pana acum trasee de nivelul asta a fost pentru ca nu am gasit motivatia necesara, fiind mult mai atras de parcurgerea traseelor clasice de alpinism. De antrenament nici nu mai vorbesc. Nu stiu cum va fi de acum incolo dar sper sa-mi ridic singur stacheta.
Din pacate am pierdut "petrecerea burlacilor" la Catalin. :(
Wednesday, September 30, 2009
O noua sala de catarare in Iasi
Sambata 3 octombrie o.r.l. 18:00 va avea loc deschiderea oficiala a unei noi sali de catarare la Iasi. Intrarea evident este gratuita. Evenimentul a fost facut posibil cu meritul extraordinar al catorva pasionati pe care ii veti cunoaste daca veti participa la deschidere. Sunteti asteptati cu drag.
Detalii puteti afla de pe site-ul www.blocker.ro.
Detalii puteti afla de pe site-ul www.blocker.ro.
2009 - an multianiversar
Anul acesta este un an deosebit pentru mine. Se implinesc niste ani buni legati de mai multe evenimente din viata mea. Pe langa faptul ca am implinit 40 de ani si de care am pomenit intr-un post anterior se mai reunesc urmatoarele aniversari:
- 15 ani de cand m-am infratit cu muntele si am inceput sa escaladez verticala stancilor de la Bucium - mii de multumiri Domnului Miki Bucholtzer care mi-a indus pasiunea pentru catarare
- 10 ani de cand am inceput sa practic alpinismul, sub indrumarea initiala a lui Florian Mastacan (Kobe) - ii raman vesnic indatorat
- 5 ani de cand am inceput sa catar in echipa cu Catalin Cretu, cu care dealtfel am acumulat si cele mai mari realizari - dar pt. asta astept eu multumiri :))
Pe langa ei, ceea ce am simtit si trait in toti acesti ani de activitate alpinistica se datoreaza si multor altor oameni, prieteni si amici cu care m-am legat la un moment dat in coarda sau ne-am filat si nu numai, si cu care am schimbat cate ceva, fie ele si vorbe bune si pe care ii voi mentiona in continuare in amintirea vremurilor bune, in ordinea cronologica a evenimentelor:
Baietii si fetele din Studmont (sunt foarte multi si nu-i mai enumar), David Neacsu, Octavian Tanase (Wky), Ben Strachinaru, Andrei Anghelescu, Marian Tudor, Ciprian Andrecut, Bogdan Cretu (Jax), Razvan Cardoneanu, Vali Catargiu, Doru Platon, Coco Galescu, Ovidiu Avornicesei (Forest), Costica Costea, Mircea Dudu, Alex Szekely, Leslie Fucsko, Radu Tudorachi (Mishu), Vali Chiriac (Mashina), Ticu Lacatusu si Viorel Amzaroiu (Himalaya 2003), Ionut Sidor, Roland Negoita, Andreea Copaescu, Ioana Ionita, Vlad Vinatoru, Lucian Bursuc (Lush), Sorin Oprisan, Ioana Ursache, Mihai Diac, Andrei Patriciu. Le multumesc tuturor.
De la toti acestia am primit cate ceva si sper ca le-am dat si eu cate ceva la randu-mi iar daca am uitat pe careva il rog din suflet sa ma ierte. Oricum mai exista si alte persoane cu care mi-ar face placere sa ma leg in coarda macar o data si sa impartim bucuria catararii. Ocazional am mai practicat si catararea solitara.
Cateva date statistice (valabile la 30/09/2009) vor arata in continuare cam ce am reusit sa fac si in principal cu cine in toti acesti ani frumosi.
Mai mentionez ca am reusit sa parcurg pana acum cu aproximatie 493 lungimi cap de coarda (124 trasee - cap si 69 trasee cap schimbat).
Imi doresc in continuare sa pot reusi sa urc cat mai multe trasee pe care sa le finalizez sau nu, cap de coarda sau secund, in viteza sau nu, rotpunkt sau artificial, dificile sau usoare, cu pitoane, spituri sau mobile, cu cat mai multi coechipieri buni sau mai putin buni dar totul astfel incat sa ma simt bine in timpul traseului sau dupa.
Nu trebuie sa uit sa multumesc cu ocazia asta si familiei mele care m-a inteles si asteptat de fiecare data.
La mai multe si Doamne Ajuta tuturor!
- 15 ani de cand m-am infratit cu muntele si am inceput sa escaladez verticala stancilor de la Bucium - mii de multumiri Domnului Miki Bucholtzer care mi-a indus pasiunea pentru catarare
- 10 ani de cand am inceput sa practic alpinismul, sub indrumarea initiala a lui Florian Mastacan (Kobe) - ii raman vesnic indatorat
- 5 ani de cand am inceput sa catar in echipa cu Catalin Cretu, cu care dealtfel am acumulat si cele mai mari realizari - dar pt. asta astept eu multumiri :))
Pe langa ei, ceea ce am simtit si trait in toti acesti ani de activitate alpinistica se datoreaza si multor altor oameni, prieteni si amici cu care m-am legat la un moment dat in coarda sau ne-am filat si nu numai, si cu care am schimbat cate ceva, fie ele si vorbe bune si pe care ii voi mentiona in continuare in amintirea vremurilor bune, in ordinea cronologica a evenimentelor:
Baietii si fetele din Studmont (sunt foarte multi si nu-i mai enumar), David Neacsu, Octavian Tanase (Wky), Ben Strachinaru, Andrei Anghelescu, Marian Tudor, Ciprian Andrecut, Bogdan Cretu (Jax), Razvan Cardoneanu, Vali Catargiu, Doru Platon, Coco Galescu, Ovidiu Avornicesei (Forest), Costica Costea, Mircea Dudu, Alex Szekely, Leslie Fucsko, Radu Tudorachi (Mishu), Vali Chiriac (Mashina), Ticu Lacatusu si Viorel Amzaroiu (Himalaya 2003), Ionut Sidor, Roland Negoita, Andreea Copaescu, Ioana Ionita, Vlad Vinatoru, Lucian Bursuc (Lush), Sorin Oprisan, Ioana Ursache, Mihai Diac, Andrei Patriciu. Le multumesc tuturor.
De la toti acestia am primit cate ceva si sper ca le-am dat si eu cate ceva la randu-mi iar daca am uitat pe careva il rog din suflet sa ma ierte. Oricum mai exista si alte persoane cu care mi-ar face placere sa ma leg in coarda macar o data si sa impartim bucuria catararii. Ocazional am mai practicat si catararea solitara.
Cateva date statistice (valabile la 30/09/2009) vor arata in continuare cam ce am reusit sa fac si in principal cu cine in toti acesti ani frumosi.
| Tip traseu | Nr.trasee | Nr.lungimi | Nr.trasee finalizate |
| Clasice | 153 | 651 | 134 |
| Escalada | 65 | 70 | 56 |
| Gheata-mixt | 23 | 72 | 22 |
| Total | 241 | 793 | 212 |
| Nume coechipier (primii 6) | Nr.lungimi | Nr.trasee |
| Catalin Cretu | 292 | 58 |
| Florian Mastacan | 143 | 48 |
| Ben Strachinaru | 88 | 27 |
| Ionut Sidor | 55 | 18 |
| Octavian Tanase | 51 | 26 |
| Mihai Diac | 51 | 15 |
Mai mentionez ca am reusit sa parcurg pana acum cu aproximatie 493 lungimi cap de coarda (124 trasee - cap si 69 trasee cap schimbat).
Imi doresc in continuare sa pot reusi sa urc cat mai multe trasee pe care sa le finalizez sau nu, cap de coarda sau secund, in viteza sau nu, rotpunkt sau artificial, dificile sau usoare, cu pitoane, spituri sau mobile, cu cat mai multi coechipieri buni sau mai putin buni dar totul astfel incat sa ma simt bine in timpul traseului sau dupa.
Nu trebuie sa uit sa multumesc cu ocazia asta si familiei mele care m-a inteles si asteptat de fiecare data.
La mai multe si Doamne Ajuta tuturor!
Tuesday, September 29, 2009
Memorial Misi Szalma XXXIII - Cheile Turzii
Dupa 4 ani iata ca revin cu drag in cheile Turzii cu ocazia Memorialului Misi Szalma.
Desi initial trebuia sa merg la un botez, am aflat cu doua zile inainte ca nu voi mai merge si am fost bucuros sa pot iesi la munte cu baietii. Gasca vesela: Catalin, Mihai, Andrei si cu mine am purces de vineri noapte spre Cheile Turzii cu gandul sa mai cataram ceva in zona aceea superba si sa ne simtim bine. Am ajuns dimineata in jurul orei 7 cand ceata inca nu se ridicase si majoritatea dormeau in corturi bine mersi. Am mers sa vedem care e programul si am aflat ca la ora 9 va fi sedinta tehnica iar la 10 se va da startul. Catalin avand planuri mari, desi cu spatele busit, imi propune sa facem echipa impreuna, urmand ca Mihai cu Andrei sa concureze de placere. Ne informam asupra traseelor incluse in concurs si in prima faza ne propunem sa facem trasee din Peretele Urias care au puncte multe gen Quo-Vadis sau Madona Neagra ori Vigh Tibi dar pe de alta parte am sesizat faptul ca vor fi foarte multe echipe care sa abordeze aceste trasee si atunci am incercat o schimbare de plan. Un prieten al lui Catalin ne-a sugerat o combinatie de trasee cu potential mare si care ar putea sa nu fie la fel de aglomerate: Sansil, Chipches si Suurime. Avand in vedere ca niciunul din nou nu a mai parcurs Suurime am cerut ceva detalii despre traseu de la Alin si am acceptat ideea. Am pregatit echipamentul si in momentul startului ne-am trezit alergand de-a lungul potecii care strabate cheile pana la baza Coltului Sansil unde a intrat Catalin primul cap de coarda si apoi eu l-am urmat cat am putut de repede caci deja alte 2 echipe se pregateau sa intre in urma mea. Din pacate pentru ei nu m-au ajuns si din fericire pentru noi am reusit in lungimea urmatoare sa capatam avans si astfel am iesit in creasta rapid mergand apoi concomitent. In scurt timp am ajuns la baza Chipchesului unde Catalin a intrat din nou primul si s-a miscat destul de repede in schimb cand a venit randul meu in lungimea urmatoare, nu am economisit bine numarul de asigurari si m-am trezit la un moment dat ca mai am mult pana in regrupare si nu prea mai am bucle. Deasemenea am fost surprins sa ma vad tragand intens de toate pitoanele pentru a nu pierde timp, lucru ce nu mi-a lasat un gust prea bun. Am regrupat fortat si datorita faptului ca deja o echipa intrase in perete si se apropia rapid de noi. Pana sa ajunga Catalin la mine am fost depasit de capul lor de coarda care a regrupat undeva mai sus. Ulterior ne-am tot depasit reciproc si am ajuns sus in varf putin in urma lor la doar 2 ore de la start. Ei urmau sa faca in continuare Metalul si Suurime si astfel ne-am putut duce linistiti in Suurime fara sa fim presati din spate. Am gasit intrarea in traseu si l-am parcurs in aceeasi ordine. Primele 2 lungimi sunt frumoase si destul de dificile in acelasi timp. Lungimea a 3-a are multe zone innierbate iar ultima iese relativ repede in varf. Per ansamblu traseul poate fi facut la liber dar in conditiile de concurs trebuie sa-l stii bine. Ajungem din nou la poteca si consideram ca cel mai bine ar fi sa facem unul din traseele obligatorii si apoi in masura timpului sa mai facem si alt traseu. Alegem Creasta Frumoasa pe care o gasim ocupata dar ne vine repede randul si din 2 lungimi suntem sus (ultima usoara am parcurs-o in stil concomitent). Acum urcat rapid la baza Peretelui Aerian si facem Zburatorul (6+, 2lc) pe care reusesc sa-l scot la liber reconciliindu-ma astfel putin cu mine insumi. Revenim la baza din 2 rapeluri si avand inca ceva timp la dispozitie mai facem si LM (7-, 2lc) dar in care mai trag de vreo 2 asigurari ca sa reusim sa ne incadram in timp. Ultimele 20 minute ne prind alergand din nou pe poteca spre linia de sosire ajungand din urma pe Mihai si Andrei care se intorceau lejer din traseul Quo-Vadis si ce mai facusera ei.
Ne incadram in timp la ora 18 si suntem multumiti. Mancam ceva si montam corturile iar seara participam la proiectiile video si la o bere dar nu rezistam foarte mult caci oboseala ne face sa mergem la culcare. A doua zi se da startul tot la ora 10 dar nu avem la dispozitie decat 4 ore. Hotaram sa facem Vigh Tibi pe care eu nu l-am mai parcurs decat in jumatatea superioara prin Quo-Vadis si fiind un traseu cu asigurari destul de dese. In 2 ore suntem sus si dupa cateva rapeluri prin grota lui Hilli revenim la poteca. Cum Turnul Ascutit era aglomerat traversam paraul si mergem la Grota Sansil pentru a face un traseu nou si destul de interesant. Gasim intrarea si dintr-o lungime destul de frumoasa dar intinsa si in care suntem nevoiti sa mergem putin concomitent ajungem la o grota intunecoasa. Stiam de o trecere pe versantul celalalt dar din pacate grota unde eram noi se inchide si pierdem ceva timp sa descoperim lucrul asta. Pana la urma incepem sa coboram in rapel pe linia traseului si observam la un moment dat varianta cu tunel dar era deja prea tarziu. Ajungem in poteca si alergam grabiti spre punctul de sosire. Intarziem doar 2 minute si obtinem in final un punctaj de 418 puncte. Ne situam pe locul 6 si asistam la festivitatea de premiere unde dupa cum era de asteptat castigatori sunt Joe Indianul si coechipierul sau. Bravo lor mai ales ca au parcurs toate traseele la liber. Ne grabim apoi sa strangem bagajele si sa plecam spre Iasi unde ajungem pe la ora 1. E luni deja si incepe o noua saptamana dar in suflet ne raman amintiri placute chiar daca unele lucruri nu ne-am fi dorit sa le facem. Atmosfera a fost frumoasa ca in toti ceilalti ani cand am mai participat iar vremea a fost perfecta. Ne-am intalnit cu cunostinte vechi si am vazut multa lume buna.
Felicitari organizatorilor!
Poze nu prea am avut timp sa facem dar totusi cateva imagini puteti vedea in albumul lui Catalin.
Deasemenea si Mihai a descris aceasta iesire aici.
Desi initial trebuia sa merg la un botez, am aflat cu doua zile inainte ca nu voi mai merge si am fost bucuros sa pot iesi la munte cu baietii. Gasca vesela: Catalin, Mihai, Andrei si cu mine am purces de vineri noapte spre Cheile Turzii cu gandul sa mai cataram ceva in zona aceea superba si sa ne simtim bine. Am ajuns dimineata in jurul orei 7 cand ceata inca nu se ridicase si majoritatea dormeau in corturi bine mersi. Am mers sa vedem care e programul si am aflat ca la ora 9 va fi sedinta tehnica iar la 10 se va da startul. Catalin avand planuri mari, desi cu spatele busit, imi propune sa facem echipa impreuna, urmand ca Mihai cu Andrei sa concureze de placere. Ne informam asupra traseelor incluse in concurs si in prima faza ne propunem sa facem trasee din Peretele Urias care au puncte multe gen Quo-Vadis sau Madona Neagra ori Vigh Tibi dar pe de alta parte am sesizat faptul ca vor fi foarte multe echipe care sa abordeze aceste trasee si atunci am incercat o schimbare de plan. Un prieten al lui Catalin ne-a sugerat o combinatie de trasee cu potential mare si care ar putea sa nu fie la fel de aglomerate: Sansil, Chipches si Suurime. Avand in vedere ca niciunul din nou nu a mai parcurs Suurime am cerut ceva detalii despre traseu de la Alin si am acceptat ideea. Am pregatit echipamentul si in momentul startului ne-am trezit alergand de-a lungul potecii care strabate cheile pana la baza Coltului Sansil unde a intrat Catalin primul cap de coarda si apoi eu l-am urmat cat am putut de repede caci deja alte 2 echipe se pregateau sa intre in urma mea. Din pacate pentru ei nu m-au ajuns si din fericire pentru noi am reusit in lungimea urmatoare sa capatam avans si astfel am iesit in creasta rapid mergand apoi concomitent. In scurt timp am ajuns la baza Chipchesului unde Catalin a intrat din nou primul si s-a miscat destul de repede in schimb cand a venit randul meu in lungimea urmatoare, nu am economisit bine numarul de asigurari si m-am trezit la un moment dat ca mai am mult pana in regrupare si nu prea mai am bucle. Deasemenea am fost surprins sa ma vad tragand intens de toate pitoanele pentru a nu pierde timp, lucru ce nu mi-a lasat un gust prea bun. Am regrupat fortat si datorita faptului ca deja o echipa intrase in perete si se apropia rapid de noi. Pana sa ajunga Catalin la mine am fost depasit de capul lor de coarda care a regrupat undeva mai sus. Ulterior ne-am tot depasit reciproc si am ajuns sus in varf putin in urma lor la doar 2 ore de la start. Ei urmau sa faca in continuare Metalul si Suurime si astfel ne-am putut duce linistiti in Suurime fara sa fim presati din spate. Am gasit intrarea in traseu si l-am parcurs in aceeasi ordine. Primele 2 lungimi sunt frumoase si destul de dificile in acelasi timp. Lungimea a 3-a are multe zone innierbate iar ultima iese relativ repede in varf. Per ansamblu traseul poate fi facut la liber dar in conditiile de concurs trebuie sa-l stii bine. Ajungem din nou la poteca si consideram ca cel mai bine ar fi sa facem unul din traseele obligatorii si apoi in masura timpului sa mai facem si alt traseu. Alegem Creasta Frumoasa pe care o gasim ocupata dar ne vine repede randul si din 2 lungimi suntem sus (ultima usoara am parcurs-o in stil concomitent). Acum urcat rapid la baza Peretelui Aerian si facem Zburatorul (6+, 2lc) pe care reusesc sa-l scot la liber reconciliindu-ma astfel putin cu mine insumi. Revenim la baza din 2 rapeluri si avand inca ceva timp la dispozitie mai facem si LM (7-, 2lc) dar in care mai trag de vreo 2 asigurari ca sa reusim sa ne incadram in timp. Ultimele 20 minute ne prind alergand din nou pe poteca spre linia de sosire ajungand din urma pe Mihai si Andrei care se intorceau lejer din traseul Quo-Vadis si ce mai facusera ei.
Ne incadram in timp la ora 18 si suntem multumiti. Mancam ceva si montam corturile iar seara participam la proiectiile video si la o bere dar nu rezistam foarte mult caci oboseala ne face sa mergem la culcare. A doua zi se da startul tot la ora 10 dar nu avem la dispozitie decat 4 ore. Hotaram sa facem Vigh Tibi pe care eu nu l-am mai parcurs decat in jumatatea superioara prin Quo-Vadis si fiind un traseu cu asigurari destul de dese. In 2 ore suntem sus si dupa cateva rapeluri prin grota lui Hilli revenim la poteca. Cum Turnul Ascutit era aglomerat traversam paraul si mergem la Grota Sansil pentru a face un traseu nou si destul de interesant. Gasim intrarea si dintr-o lungime destul de frumoasa dar intinsa si in care suntem nevoiti sa mergem putin concomitent ajungem la o grota intunecoasa. Stiam de o trecere pe versantul celalalt dar din pacate grota unde eram noi se inchide si pierdem ceva timp sa descoperim lucrul asta. Pana la urma incepem sa coboram in rapel pe linia traseului si observam la un moment dat varianta cu tunel dar era deja prea tarziu. Ajungem in poteca si alergam grabiti spre punctul de sosire. Intarziem doar 2 minute si obtinem in final un punctaj de 418 puncte. Ne situam pe locul 6 si asistam la festivitatea de premiere unde dupa cum era de asteptat castigatori sunt Joe Indianul si coechipierul sau. Bravo lor mai ales ca au parcurs toate traseele la liber. Ne grabim apoi sa strangem bagajele si sa plecam spre Iasi unde ajungem pe la ora 1. E luni deja si incepe o noua saptamana dar in suflet ne raman amintiri placute chiar daca unele lucruri nu ne-am fi dorit sa le facem. Atmosfera a fost frumoasa ca in toti ceilalti ani cand am mai participat iar vremea a fost perfecta. Ne-am intalnit cu cunostinte vechi si am vazut multa lume buna.
Felicitari organizatorilor!
Poze nu prea am avut timp sa facem dar totusi cateva imagini puteti vedea in albumul lui Catalin.
Deasemenea si Mihai a descris aceasta iesire aici.
Monday, September 28, 2009
"Arheologie alpina" si alte chestii prin cheile Bicazului
Cu prima ocazie cand am revenit in Cheile Bicazului (un weekend cu cod galben anuntat in 40 de judete) impreuna cu Catalin, Andrei si Mihai, i-am propus lui Mihai cu care urma sa fac echipa sa mergem intr-un traseu cam uitat de lume si anume Dinamo XXX (6B) si pe care de mult imi doream sa-l parcurg. Mihai fiind pe val si in plina ascensiune de forma ca sa zic asa, a acceptat fara comentarii. Catalin si cu Andrei se hotarasera sa faca traseul Independentei. Zis si facut. Noi ne pregatim echipamentul necesar, asta insemnand o groaza de frienduri si nuci, ciocane si cateva pitoane din cele mai diverse. Acest traseu nu este documentat in nici un ghid de trasee si doar aveam o idee pe unde este, adica in dreapta de Fisura Artei, iar linia traseului apare doar orientativ in cartea despre Cheile Bicazului de Wild Ferencz. Stiam totusi ca este un traseu dificil si cu asigurari mai rare. Deasemenea eram convins ca nu a mai fost parcurs de foarte multa vreme iar starea lui este in degradare. Acestea fiind zise sa pornim la drum.
Ajungand la baza peretelui observ o fisura destul de murdara si care avea niste pitoane pe ea undeva mai sus si consider ca acolo trebuie sa inceapa traseul. Hotaram sa mergem in maniera cap-schimbat la insistentele lui Mihai si pornesc eu cap pe prima lungime. Desi fisura nu era foarte dificila, in schimb destul de friabila si plina de licheni si praf, am abordat-o cu multa atentie si precaut reusind sa ies cu bine dupa vreo 15-20m pe o brana larga cu iarba, unde am traversat spre dreapta fara nici o asigurare cam 10m si apoi putin descendent am gasit o regrupare destul de comoda cu 2 pitoane solide. Cred ca ar fi putut exista o linie care sa ajunga direct in acea regrupare desi nu am zarit nici un piton iar stanca acolo prezenta foarte multa iarba si muschi. Cand a venit si Mihai in regrupare i-am aratat continuarea traseului pe o fisura verticala lunga si destul de larga cu asigurari rare si i-am propus sa merg tot eu cap dar el a insistat ca se descurca. I-am transferat echipamentul si i-am mai dat unele indicatii in privinta folosirii mobilelor desi experimentase cu succes folosirea lor in Dolomiti. Abia a inceput lungimea si dupa cativa metri deja se impotmoleste la un pasaj mai dificil fara asigurare si il indemn sa faca uz de mijloacele artificiale. Foloseste intensiv friendurile marimi mari chiar foarte mari, fisura fiind prea larga si inainteaza incet dar sigur. Cu ocazia asta isi testeaza increderea in plasamentul friendurilor. La un moment dat ii zboara un bolovan de sub picior dar eu sunt ferit dupa o mica surplomba. Revine cu putin efort in fisura si isi trage sufletul. La un moment dat, dupa o buna bucata de timp, cand consider ca e destul de obosit ii recomand sa incerce sa regrupeze ca sa pot continua eu. Vin pe linia fisurii folosind deopotriva asigurarile cu tevi vechi si ruginite si friendurile puse de Mihai de multe ori chiar ca dublura la asigurarile existente. In unele locuri unde fisura nu primea asigurari fiind prea larga se trece la liber fara a fi totusi exagerat de dificil. Cand ajung langa el constat ca regruparea este destul de precara, o teava care se misca si un bolovan incastrat. Mihai isi resimte umflata glezna de la un picior, probabil in urma fortarii piciorului la caderea bolovanului. Avand in vedere toti factorii cumulati hotaram ca ar fi mai bine sa ne retragem in rapel, cel putin atata vreme cat linia traseului urma sa devieze de la verticala si tinand cont ca noi aveam doar o coarda de 50m. Rapelul il facem cu atentie si ajungem cu coarda exact in brana cu iarba de unde am pornit. Traversez spre stanga pana deasupra primei lungimi unde gasesc un spit de rapel cu inel probabil din Fisura Artei. Vine si Mihai si cu inca un rapel de 25m ajungem la baza traseului dupa aproximativ 4 ore, putin nemultumiti dar teferi si cu o prima experienta de "arheologie alpina". Desi nu este un traseu foarte vechi, cu certitudine a fost ingropat in uitare. Noi cu siguranta ne vom intoarce dar cu un plan si o strategie mult mai bine puse la punct. Coboram pantele abrupte pana la izbucul Mariei si apoi ne intoarcem in zona Gatul Iadului unde ne asteptam sa ne reintalnim cu Catalin si Andrei. Acestia deja nu mai sunt in traseu si ne gandim ca sunt pe poteca de retragere.
Tot gandindu-ne ce sa mai facem, si eliminand varianta vreunui traseu in Piatra Altarului datorita timpilor mai lungi de acces si retragere, aflu intamplator ca Mihai nu facuse Fisura Neagra si imediat ne echipam ca sa-l parcurgem. Intru cap in prima lungime si o parcurg usor cu gandul sa merg la liber dar ma poticnesc in hornul surplombant unde ma vad nevoit sa trag de 2 bucle. Ma departe ies in regrupare si il chem pe Mihai. El vine fara graba si imi spune ca ii place lungimea. E randul lui si ii arat cum sa porneasca in lungimea a 2-a care devine putin mai dificila. Constatam ca intre spiturile vechi au aparut si altele noi si nu-mi explic rostul acestora atata vreme cat se putea trece fara probleme pe acolo si fara ele. In fine, cand ajunge in regrupare si vine randul meu imi impun sa incerc si lungimea asta la liber desi nu mi-a iesit niciodata. Fac primii pasi si ma pozitionez bine cu picioarele in sprait larg, apuc o priza cheie la mana dreapta si trec pasajul surplombant dupa care vin miscarile de bavareza. Ma angajez decis dar dupa cativa metri ma resimt si ma vad nevoit din nou sa ma odihnesc in al 3-lea spit. Oricum sunt bucuros ca am reusit sa trec la liber chiar si pana acolo. Dupa putina odihna continui lungimea la liber pana la iesirea din hornul final unde iar ma simt obosit si mai trag de inca o bucla. E bine. In regrupare Mihai se simte ca intr-un "cuib de vulturi", astfel fiind botezat locul larg si comod de regrupare. Dupa ce mananc un baton cu cereale si imi trag sufletul pornesc in ultima lungime, cea cu o bavareza nu foarte usoara dar frumoasa, de peste 20m. Altadata o facusem la liber deci speram sa-mi iasa si acum dar la un moment dat imi scapa piciorul stang si in disperare ma apuc de bucla. Asta este, trec mai departe si pana sus nu mai am probleme. Traverseul final spre stanga imi iese fara efort prea mare cunoscand deja prizele cheie. Regrupez in varful Turnului Negru destul de multumit. Vine si Mihai are la randul sau merge la liber aproape toata lungimea. Ne felicitam si schimbam impresii despre traseu. Concluzia este ca e un traseu frumos care te poate motiva sa-l faci la liber in proportie foarte mare. Retragerea obisnuita prin spate pe sub gura Pesterii Negre ne scoate rapid in spatele tarabelor de unde ajungem imediat la masina.
Parerea lui Mihai despre aceasta experienta o puteti citi pe blogul sau la http://iasioutdoors.wordpress.com
Ajungand la baza peretelui observ o fisura destul de murdara si care avea niste pitoane pe ea undeva mai sus si consider ca acolo trebuie sa inceapa traseul. Hotaram sa mergem in maniera cap-schimbat la insistentele lui Mihai si pornesc eu cap pe prima lungime. Desi fisura nu era foarte dificila, in schimb destul de friabila si plina de licheni si praf, am abordat-o cu multa atentie si precaut reusind sa ies cu bine dupa vreo 15-20m pe o brana larga cu iarba, unde am traversat spre dreapta fara nici o asigurare cam 10m si apoi putin descendent am gasit o regrupare destul de comoda cu 2 pitoane solide. Cred ca ar fi putut exista o linie care sa ajunga direct in acea regrupare desi nu am zarit nici un piton iar stanca acolo prezenta foarte multa iarba si muschi. Cand a venit si Mihai in regrupare i-am aratat continuarea traseului pe o fisura verticala lunga si destul de larga cu asigurari rare si i-am propus sa merg tot eu cap dar el a insistat ca se descurca. I-am transferat echipamentul si i-am mai dat unele indicatii in privinta folosirii mobilelor desi experimentase cu succes folosirea lor in Dolomiti. Abia a inceput lungimea si dupa cativa metri deja se impotmoleste la un pasaj mai dificil fara asigurare si il indemn sa faca uz de mijloacele artificiale. Foloseste intensiv friendurile marimi mari chiar foarte mari, fisura fiind prea larga si inainteaza incet dar sigur. Cu ocazia asta isi testeaza increderea in plasamentul friendurilor. La un moment dat ii zboara un bolovan de sub picior dar eu sunt ferit dupa o mica surplomba. Revine cu putin efort in fisura si isi trage sufletul. La un moment dat, dupa o buna bucata de timp, cand consider ca e destul de obosit ii recomand sa incerce sa regrupeze ca sa pot continua eu. Vin pe linia fisurii folosind deopotriva asigurarile cu tevi vechi si ruginite si friendurile puse de Mihai de multe ori chiar ca dublura la asigurarile existente. In unele locuri unde fisura nu primea asigurari fiind prea larga se trece la liber fara a fi totusi exagerat de dificil. Cand ajung langa el constat ca regruparea este destul de precara, o teava care se misca si un bolovan incastrat. Mihai isi resimte umflata glezna de la un picior, probabil in urma fortarii piciorului la caderea bolovanului. Avand in vedere toti factorii cumulati hotaram ca ar fi mai bine sa ne retragem in rapel, cel putin atata vreme cat linia traseului urma sa devieze de la verticala si tinand cont ca noi aveam doar o coarda de 50m. Rapelul il facem cu atentie si ajungem cu coarda exact in brana cu iarba de unde am pornit. Traversez spre stanga pana deasupra primei lungimi unde gasesc un spit de rapel cu inel probabil din Fisura Artei. Vine si Mihai si cu inca un rapel de 25m ajungem la baza traseului dupa aproximativ 4 ore, putin nemultumiti dar teferi si cu o prima experienta de "arheologie alpina". Desi nu este un traseu foarte vechi, cu certitudine a fost ingropat in uitare. Noi cu siguranta ne vom intoarce dar cu un plan si o strategie mult mai bine puse la punct. Coboram pantele abrupte pana la izbucul Mariei si apoi ne intoarcem in zona Gatul Iadului unde ne asteptam sa ne reintalnim cu Catalin si Andrei. Acestia deja nu mai sunt in traseu si ne gandim ca sunt pe poteca de retragere.
Tot gandindu-ne ce sa mai facem, si eliminand varianta vreunui traseu in Piatra Altarului datorita timpilor mai lungi de acces si retragere, aflu intamplator ca Mihai nu facuse Fisura Neagra si imediat ne echipam ca sa-l parcurgem. Intru cap in prima lungime si o parcurg usor cu gandul sa merg la liber dar ma poticnesc in hornul surplombant unde ma vad nevoit sa trag de 2 bucle. Ma departe ies in regrupare si il chem pe Mihai. El vine fara graba si imi spune ca ii place lungimea. E randul lui si ii arat cum sa porneasca in lungimea a 2-a care devine putin mai dificila. Constatam ca intre spiturile vechi au aparut si altele noi si nu-mi explic rostul acestora atata vreme cat se putea trece fara probleme pe acolo si fara ele. In fine, cand ajunge in regrupare si vine randul meu imi impun sa incerc si lungimea asta la liber desi nu mi-a iesit niciodata. Fac primii pasi si ma pozitionez bine cu picioarele in sprait larg, apuc o priza cheie la mana dreapta si trec pasajul surplombant dupa care vin miscarile de bavareza. Ma angajez decis dar dupa cativa metri ma resimt si ma vad nevoit din nou sa ma odihnesc in al 3-lea spit. Oricum sunt bucuros ca am reusit sa trec la liber chiar si pana acolo. Dupa putina odihna continui lungimea la liber pana la iesirea din hornul final unde iar ma simt obosit si mai trag de inca o bucla. E bine. In regrupare Mihai se simte ca intr-un "cuib de vulturi", astfel fiind botezat locul larg si comod de regrupare. Dupa ce mananc un baton cu cereale si imi trag sufletul pornesc in ultima lungime, cea cu o bavareza nu foarte usoara dar frumoasa, de peste 20m. Altadata o facusem la liber deci speram sa-mi iasa si acum dar la un moment dat imi scapa piciorul stang si in disperare ma apuc de bucla. Asta este, trec mai departe si pana sus nu mai am probleme. Traverseul final spre stanga imi iese fara efort prea mare cunoscand deja prizele cheie. Regrupez in varful Turnului Negru destul de multumit. Vine si Mihai are la randul sau merge la liber aproape toata lungimea. Ne felicitam si schimbam impresii despre traseu. Concluzia este ca e un traseu frumos care te poate motiva sa-l faci la liber in proportie foarte mare. Retragerea obisnuita prin spate pe sub gura Pesterii Negre ne scoate rapid in spatele tarabelor de unde ajungem imediat la masina.
Parerea lui Mihai despre aceasta experienta o puteti citi pe blogul sau la http://iasioutdoors.wordpress.com
La mare in Antalya
Scriu cu intarziere cateva impresii din concediul petrecut asta vara la mare in Antalya, Turcia. In primul rand decizia de a merge acolo a fost luata destul de tarziu, cu doar 2 zile inainte. Factorul decisiv a fost accesibilitatea avand in vedere ca pachetul turistic ultimate all-inclusive presupunea si plecarea cu avionul din Iasi pana in Antalya iar apoi asigurarea tuturor facilitatilor necesare. Hotelul de 5 stele la care am stat (Crystal Family Resorts & Spa din statiunea Belek) ne-a asigurat tot comfortul necesar pe parcursul celor 8 zile de sejur. Acolo practic erai ca intr-o oaza unde nu duceai lipsa de nimic si totul era frumos si foarte bine aranjat la nivel de detaliu insa cum ieseai in exteriorul perimetrului hotelului parca era o alta lume, nu foarte grozava. In schimb muntii Taurus pe care ii vedeam in departare, cu inaltimi de peste 3000m si cu versanti abrupti si creste ascutite, imi induceau o oarecare neliniste si ma faceau sa ii admir indelung.
Marea Mediterana era mai sarata si foarte calda in schimb plaja nu avea prea mult nisip ci mai degraba pietricele marunte rotunjite. Scoici si alge nu am vazut deloc.
Caldura mare pe care am simtit-o imediat ce am coborat din avion este atentuata destul de bine de catre prezenta marii. Doar intr-o singura zi cerul a fost putin acoperit de ceva nori in rest soarele ardea cu putere si te facea sa-ti petreci toata ziua in apa fie in mare fie in piscinele alaturate. Seara erau diverse spectacole si discoteci chiar si pentru copii. Pentru doritori se organizau excursii platite catre diverse destinatii si cu diverse obiective.
In concluzie, pentru mine a fost un concediu relaxant si linistit, fara probleme sau batai de cap.
Marea Mediterana era mai sarata si foarte calda in schimb plaja nu avea prea mult nisip ci mai degraba pietricele marunte rotunjite. Scoici si alge nu am vazut deloc.
Caldura mare pe care am simtit-o imediat ce am coborat din avion este atentuata destul de bine de catre prezenta marii. Doar intr-o singura zi cerul a fost putin acoperit de ceva nori in rest soarele ardea cu putere si te facea sa-ti petreci toata ziua in apa fie in mare fie in piscinele alaturate. Seara erau diverse spectacole si discoteci chiar si pentru copii. Pentru doritori se organizau excursii platite catre diverse destinatii si cu diverse obiective.
In concluzie, pentru mine a fost un concediu relaxant si linistit, fara probleme sau batai de cap.
Monday, August 3, 2009
Cum sa faci Arpaselul in vreo 40 de ore
S-ar putea spune ca este un record nu? Dar totusi nu va grabiti sa trageti concluzii pana nu aflati detaliile. Ei bine timpul de aprox. 40 de ore a fost calculat de la plecarea si pana la revenirea inapoi in Iasi.
Daca planul initial era sa merg cu Sorin din Canada in Fagaras si sa facem o tura scurta de 2 zile, din cauza serviciului si apoi a unor probleme personale nu am mai putut pleca dupa cum stabilisem. Sambata dimineata i-am propus lui Catalin, care urma sa vina si el cu noi impreuna cu Ioana, sa mergem totusi macar in Cheile Bicazului ca sa uitam de problemele zilnice. El a insistat totusi ca sa mergem in Fagaras chiar daca doar pentru o zi. Pana la urma am acceptat, desi incercasem sa-i propun si Piatra Craiului, in ciuda efortului de a conduce pe o distanta asa de mare.
Pornim din Iasi la 11:30 si ajungem dupa vreo 7 ore in bazarul de la Balea Lac unde parcam masina si ne luam rucsacii in spinare apoi incepem sa urcam spre saua Caprei pe o vreme destul de cetoasa. In timpul urcusului se ridica ceata si apare din nou soarele care ne da sperante ca vom avea o vizibilitate buna. Din saua Caprei decidem sa urcam direct spre Vf.Vanatoarea lui Buteanu (2507m), unde ne doream sa prindem apusul. Ajungem fara prea mare efort in varf si ne minunam de frumusetea peisajului si de ceea ce vedem. Facem poze si admiram in departare Moldoveanu si Negoiu. Eu nu mai fusesem in Fararas din vara anului 2000. Pe inserate coboram pe piciorul Caprei spre lacul Capra unde montam corturile aproape pe intuneric si dupa ce mancam cate ceva mai stam putin la povesti sub lumina lunii si cu o sticla de vin rosu, impreuna cu niste prieteni de-ai lui Catalin.
A doua zi ne trezim devreme iar vremea se anunta superba. Dupa pregatirile de rigoare pornim spre caldarea Fundul Caprei de unde urcam direct spre Portita Marelui V, cu intentia de a parcurge creasta Arpasel-Vartopel de la vest la est. Eu am mai parcurs acest traseu in 2000 impreuna cu Octavian avand drept ghid pe Marian, un salvamontist de nota 10 din Pitesti.
Chiar la coborarea in caldare observam sub un bolovan mare un "barlog" cu o familie de marmote care nu se prea sperie de noi decat atunci cand ne apropiem.
Din strunga incepem sa ne legam in coarda eu cu Mihai si ulterior vin si Catalin cu Ioana. Pornesc cap pe prima lungime si urc pe niste praguri incercand sa urmez o directie posibila spre un piton zarit undeva la cativa metri mai sus. Ulterior constat ca am gresit intrarea si revin in strunga pentru a relua lungimea printr-o traversare initiala spre dreapta. Mai sus o iau iar spre stanga si ajung intr-un fel de regrupare cu cateva pitoane consolidate cu o bucata de coarda, dar fiind prea aproape continui spre stanga, la indicatiile lui Catalin, cand defapt trebuia s-o iau spre dreapta si ma trezesc din nou in afara traseului dar reusesc intr-un sfarsit sa urc, asigurandu-ma cu 2 frienduri, in regruparea de la finalul primei lungimi. Linia a fost destul de sinuoasa si am tras destul de tare de coarda. Urmeaza lungimea lui Mihai care trece pasul cheie, fisura surplombanta oblic spre dreapta, fara probleme si iese apoi prin dreapta pe praguri pana in varful Portitei unde regruparea este amenajata mai nou cu spituri consolidate cu lant. Acolo ne dezlegam din coarda urmand sa parcurgem in continuare linia ingusta si ascutita a crestei pana la Urechile de iepure. Ii asteptam si pe Catalin cu Ioana care vin repede si sunt incantati de tot ce este in jur. Creasta se parcurge in general pe partea dreapta iar in unele locuri chiar pe muchie la echilibru. Privelistea este spectaculoasa dar atentia trebuie sa fie cat mai mare caci in ambele parti abruptul este imens.
Pana la Urechea Vestica nu avem dificultati si asteptam cu nerabdare sa vedem ce probleme ne va pune catararea in continuare. Urc cap pe un diedru pe care din amintire mi-l imaginam a fi pe cealalta Ureche si regrupez pe un mic tanc de unde il pot vedea pe Mihai si impart astfel Urechea V. in 2 lungimi ca sa ii dau si lui Mihai satisfactia de a urca cap si de a ajunge primul pe varf. Lungimea urmatoare nu pune probleme, urmand niste praguri cu doar vreo 2-3 pitoane pana pe varf. Privelitea este din nou coplesitoare. Coborarea spre strunga ingusta dintre cele doua Urechi se face folosindu-ne de un cablu de sarma si coborand pe praguri cazute de piatra. Urmeaza o ultima lungime de coarda pe Urechea Estica ce incepe printr-o usoara traversare spre dreapta apoi in sus pe praguri si pe un fel de diedru cu asigurare la vreo 2 spituri si 2 pitoane. In varf se gaseste un alt cablu care consolideaza cateva pitoane mai indepartate. Vine si Mihai si apoi decidem ca cel mai bine ar fi sa coboram in rapel deoarece versantul estic este destul de abrupt. Gasim statia de rapel si fara greutate coboram cei aprox. 15-20m pana intr-o noua sea a crestei. De acolo practic dificultatile tehnice s-au sfarsit si se zareste foarte aproape varful Fantanii si varful Vartopel unde se incheie creasta Arpaselului si incepe creasta mai putin dificila a Vartopelului. Dupa ce vin si Catalin cu Ioana ne regrupam si ocolim prin dreapta varful lui Adam iar din strunga larga si innierbata ne lasam rucsacii si ne abatem putin spre nord-vest pentru a privi din profil creasta pe care tocmai am parcurs-o. Un ultim prim-plan cu Urechile de Iepure vazute dinspre nord si pornim din nou la drum. De pe varful Fantanii ne atrage din nou atentia un pasaj destul de expus dar pe care il trecem cu totii cu bine si incepem coborarea crestei Vartopelului. Aceasta, in ciuda asteptarilor, mai are cateva portiuni mai expuse si care trebuie parcurse cu atentie deosebita dar totul este ok. Revenirea in poteca turistica care parcurge caldarea Fundul Caprei spre Fereastra Zmeilor o facem dupa aproximativ 5 ore de la plecarea din Portita Marelui V, dar nu ne-am grabit caci ceea ce am vazut ne va ramane multa vreme in amintire. S-au facut permanent poze in toate directiile. Vremea s-a mentinut numai buna, ba cate un norisor, ba soare astfel incat a fost perfecta pentru tura noastra. Cum Ioana isi resimte genunchii hotaram sa pornim eu cu Mihai inainte ca sa putem strange mai repede corturile. Cand ajungem din nou la Lacul Capra ne invaluie putin ceata dar strangem repede bagajele si ne pregatim de drum. Cand vine si Catalin cu Ioana mancam putin si cand suntem aproape gata sa pornim spre Balea Lac se porneste o mica ploaie. Totul a fost sincronizat perfect. In saua Caprei ploaia se domoleste si la coborare incepe iar sa iasa soarele astfel incat in scurt timp suntem deja iar uscati. Ajungem din nou la masina dupa exact 24 ore si fara prea multa pierdere de timp incepem coborarea pe Transfarasan, in lungul drum spre casa. Drumul a fost presarat ca de obicei cu impartasirea gandurilor si impresiilor, planuri noi si multa muzica. Intram in Iasi pe la ora 2:00 dupa mai bine de 40 ore de la plecare timp in care am trait la maxim experienta parcurgerii crestei Arpaselului, iar eu chiar daca am fost pentru a doua oara m-am simtit incantat ca la inceput. Asadar efortul s-a meritat din plin iar oboseala aproape ca a fost stearsa de amintirile fantastice ale Fagarasului.
Povestea merge mai departe... aici.
Daca planul initial era sa merg cu Sorin din Canada in Fagaras si sa facem o tura scurta de 2 zile, din cauza serviciului si apoi a unor probleme personale nu am mai putut pleca dupa cum stabilisem. Sambata dimineata i-am propus lui Catalin, care urma sa vina si el cu noi impreuna cu Ioana, sa mergem totusi macar in Cheile Bicazului ca sa uitam de problemele zilnice. El a insistat totusi ca sa mergem in Fagaras chiar daca doar pentru o zi. Pana la urma am acceptat, desi incercasem sa-i propun si Piatra Craiului, in ciuda efortului de a conduce pe o distanta asa de mare.
Pornim din Iasi la 11:30 si ajungem dupa vreo 7 ore in bazarul de la Balea Lac unde parcam masina si ne luam rucsacii in spinare apoi incepem sa urcam spre saua Caprei pe o vreme destul de cetoasa. In timpul urcusului se ridica ceata si apare din nou soarele care ne da sperante ca vom avea o vizibilitate buna. Din saua Caprei decidem sa urcam direct spre Vf.Vanatoarea lui Buteanu (2507m), unde ne doream sa prindem apusul. Ajungem fara prea mare efort in varf si ne minunam de frumusetea peisajului si de ceea ce vedem. Facem poze si admiram in departare Moldoveanu si Negoiu. Eu nu mai fusesem in Fararas din vara anului 2000. Pe inserate coboram pe piciorul Caprei spre lacul Capra unde montam corturile aproape pe intuneric si dupa ce mancam cate ceva mai stam putin la povesti sub lumina lunii si cu o sticla de vin rosu, impreuna cu niste prieteni de-ai lui Catalin.
A doua zi ne trezim devreme iar vremea se anunta superba. Dupa pregatirile de rigoare pornim spre caldarea Fundul Caprei de unde urcam direct spre Portita Marelui V, cu intentia de a parcurge creasta Arpasel-Vartopel de la vest la est. Eu am mai parcurs acest traseu in 2000 impreuna cu Octavian avand drept ghid pe Marian, un salvamontist de nota 10 din Pitesti.
Chiar la coborarea in caldare observam sub un bolovan mare un "barlog" cu o familie de marmote care nu se prea sperie de noi decat atunci cand ne apropiem.
Din strunga incepem sa ne legam in coarda eu cu Mihai si ulterior vin si Catalin cu Ioana. Pornesc cap pe prima lungime si urc pe niste praguri incercand sa urmez o directie posibila spre un piton zarit undeva la cativa metri mai sus. Ulterior constat ca am gresit intrarea si revin in strunga pentru a relua lungimea printr-o traversare initiala spre dreapta. Mai sus o iau iar spre stanga si ajung intr-un fel de regrupare cu cateva pitoane consolidate cu o bucata de coarda, dar fiind prea aproape continui spre stanga, la indicatiile lui Catalin, cand defapt trebuia s-o iau spre dreapta si ma trezesc din nou in afara traseului dar reusesc intr-un sfarsit sa urc, asigurandu-ma cu 2 frienduri, in regruparea de la finalul primei lungimi. Linia a fost destul de sinuoasa si am tras destul de tare de coarda. Urmeaza lungimea lui Mihai care trece pasul cheie, fisura surplombanta oblic spre dreapta, fara probleme si iese apoi prin dreapta pe praguri pana in varful Portitei unde regruparea este amenajata mai nou cu spituri consolidate cu lant. Acolo ne dezlegam din coarda urmand sa parcurgem in continuare linia ingusta si ascutita a crestei pana la Urechile de iepure. Ii asteptam si pe Catalin cu Ioana care vin repede si sunt incantati de tot ce este in jur. Creasta se parcurge in general pe partea dreapta iar in unele locuri chiar pe muchie la echilibru. Privelistea este spectaculoasa dar atentia trebuie sa fie cat mai mare caci in ambele parti abruptul este imens.
Pana la Urechea Vestica nu avem dificultati si asteptam cu nerabdare sa vedem ce probleme ne va pune catararea in continuare. Urc cap pe un diedru pe care din amintire mi-l imaginam a fi pe cealalta Ureche si regrupez pe un mic tanc de unde il pot vedea pe Mihai si impart astfel Urechea V. in 2 lungimi ca sa ii dau si lui Mihai satisfactia de a urca cap si de a ajunge primul pe varf. Lungimea urmatoare nu pune probleme, urmand niste praguri cu doar vreo 2-3 pitoane pana pe varf. Privelitea este din nou coplesitoare. Coborarea spre strunga ingusta dintre cele doua Urechi se face folosindu-ne de un cablu de sarma si coborand pe praguri cazute de piatra. Urmeaza o ultima lungime de coarda pe Urechea Estica ce incepe printr-o usoara traversare spre dreapta apoi in sus pe praguri si pe un fel de diedru cu asigurare la vreo 2 spituri si 2 pitoane. In varf se gaseste un alt cablu care consolideaza cateva pitoane mai indepartate. Vine si Mihai si apoi decidem ca cel mai bine ar fi sa coboram in rapel deoarece versantul estic este destul de abrupt. Gasim statia de rapel si fara greutate coboram cei aprox. 15-20m pana intr-o noua sea a crestei. De acolo practic dificultatile tehnice s-au sfarsit si se zareste foarte aproape varful Fantanii si varful Vartopel unde se incheie creasta Arpaselului si incepe creasta mai putin dificila a Vartopelului. Dupa ce vin si Catalin cu Ioana ne regrupam si ocolim prin dreapta varful lui Adam iar din strunga larga si innierbata ne lasam rucsacii si ne abatem putin spre nord-vest pentru a privi din profil creasta pe care tocmai am parcurs-o. Un ultim prim-plan cu Urechile de Iepure vazute dinspre nord si pornim din nou la drum. De pe varful Fantanii ne atrage din nou atentia un pasaj destul de expus dar pe care il trecem cu totii cu bine si incepem coborarea crestei Vartopelului. Aceasta, in ciuda asteptarilor, mai are cateva portiuni mai expuse si care trebuie parcurse cu atentie deosebita dar totul este ok. Revenirea in poteca turistica care parcurge caldarea Fundul Caprei spre Fereastra Zmeilor o facem dupa aproximativ 5 ore de la plecarea din Portita Marelui V, dar nu ne-am grabit caci ceea ce am vazut ne va ramane multa vreme in amintire. S-au facut permanent poze in toate directiile. Vremea s-a mentinut numai buna, ba cate un norisor, ba soare astfel incat a fost perfecta pentru tura noastra. Cum Ioana isi resimte genunchii hotaram sa pornim eu cu Mihai inainte ca sa putem strange mai repede corturile. Cand ajungem din nou la Lacul Capra ne invaluie putin ceata dar strangem repede bagajele si ne pregatim de drum. Cand vine si Catalin cu Ioana mancam putin si cand suntem aproape gata sa pornim spre Balea Lac se porneste o mica ploaie. Totul a fost sincronizat perfect. In saua Caprei ploaia se domoleste si la coborare incepe iar sa iasa soarele astfel incat in scurt timp suntem deja iar uscati. Ajungem din nou la masina dupa exact 24 ore si fara prea multa pierdere de timp incepem coborarea pe Transfarasan, in lungul drum spre casa. Drumul a fost presarat ca de obicei cu impartasirea gandurilor si impresiilor, planuri noi si multa muzica. Intram in Iasi pe la ora 2:00 dupa mai bine de 40 ore de la plecare timp in care am trait la maxim experienta parcurgerii crestei Arpaselului, iar eu chiar daca am fost pentru a doua oara m-am simtit incantat ca la inceput. Asadar efortul s-a meritat din plin iar oboseala aproape ca a fost stearsa de amintirile fantastice ale Fagarasului.
Povestea merge mai departe... aici.
Thursday, July 16, 2009
Buila-Vanturarita - taramul Pasarii Phoenix
Desi ne doream de mult sa ajungem si sa cataram in aceasta zona nu am reusit sa gasim o ocazie buna. Insa acum vreo 2 saptamani aflu de organizarea unei tabere alpine in zona cabanei Cheia, organizata de veterani ai C.A.R. (Clubul Alpin Roman). Consider ca o ocazie mai buna nu se putea si impreuna cu Catalin stabilim sa mergem pentru un weekend prelungit. Zona Buila-Vanturarita eu o mai vizitasem in 1994 cu ocazia unui concurs de turism montan, in calitate de proaspat membru in clubul Studmont.
Plecam din Iasi vineri noapte dupa ora 22 in echipa de 4: eu, Catalin, Ioana si Mihai si ajungem la destinatie sambata pe la amiaza, pe o vreme nu foarte buna. Trecem cu masina prin tunel dar o parcam preventiv inainte de punctul de trecere al raului. Dupa vreo 20min. ajungem la cabana. Acolo despachetam si montam corturile si apoi pornim usor in recunoasterea zonei. Urcam pe scocul Ursului pana in creasta Stogsoarelor de unde admiram peisajele de pe ambii versanti ai crestei si apoi revenim la cabana sa mancam. Apoi incercam o apropiere de peretele Claii Strambe pentru a repera ceva detalii din traseele dorite de noi: Paianjenul Galben sau Pasarea Phoenix. Ajungem relativ din intamplare undeva in Creasta Fotoreporterului de unde facem cateva poze si urmarim putin prin binoclu peretele Claii. Incepe o ploaie marunta si coboram la cabana unde facem cunostinta cu cativa alpinisti veterani si actuali din CAR: Mircea Sandulescu, Gelu Peteu, Cristi Iacob s.a. Seara, desi ploaia continua, atmosfera devine placuta prin cantece acompaniate la chitara, discutii si cate o gura de vin, din cel bun de la Costica Costea. Din pacate prognoza meteo se confirma si ploua toata noaptea de sambata si aproape toata ziua de dumineca. Sperantele noastre ca vom apuca sa cataram ceva parca devin tot mai mici asa ca alegem sa facem un traseu pana in creasta Buila-Vanturarita. Pornim cu voie-buna si poposim dupa aprox. 1h si jumatate in curmatura Oale. De acolo practic incepe creasta masivului si intentionam sa ajungem pana pe vf. Vanturarita, cel mai inalt din masiv (1886m), dar ulterior ceata si ploaia abundenta ne vor face sa ne intoarcem din drum. Oricum a fost un traseu placut care ne-a facut cunostinta si cu zona mai alpina a masivului, foarte asemanatoare cu Piatra Craiului. Seara la cort avem noroc sa se opreasca ploaia si facem pariuri daca se va usca stanca pentru a doua zi. Eu si cu Catalin ne planificam sa mergem in traseul Pasarea Phoenix (cotat 6A, 6+, A0 (8-)) iar Mihai cu Ioana urmau sa catere in Santinela Cheilor. Dis de dimineata, cand toata lumea inca dormea, ne trezim si observam primele raze de soare cum mangaie peretele Claii Strambe. Ne bucuram si dupa ce facem rapid rucsacii si mancam ceva in viteza plecam spre baza traseului. In aprox. 40min. suntem in poiana La Livada, la intrarea in traseu, fara sa avem prea mari probleme de orientare. Inspectam sumar prima lungime si ca de obicei ma echipez si pornesc eu cap. Primele asigurari fiind la oarece distanta si urmand un traverseu mai delicat pe unele praguri cu iarba imi montez un friend. Dupa traverseu urmeaza o portiune care urca direct in sus pe praguri si fisuri ulterior mai traversam oblic dreapta pana la o mica surplomba iar deasupra se iese pe un prag larg de iarba unde se regrupeaza. Lungimea a doua ii revine lui Catalin care pana aici vine lejer si incepe cu o fisura ce se urca in bavareza cu ceva pasi de liber impusi de grad 6, apoi trece din nou peste o surplomba si pe praguri pana in regrupare. Aceste 2 lungimi pot fi legate intr-una singura daca posedati suficiente bucle de asigurare. Lungimea a 3-a contine pasul cheie al traseului si porneste oblic stanga spre un diedru surplombat si peste care se trece fie la liber (8-) fie artificial cum am facut eu. Ulterior cateva praguri ne duc spre regrupare dar eu am continuat si cu lungimea a 4-a usoara in ideea de a face economie de timp. Asadar am regrupat pe brana larga a Livezii cu Mesteceni. Deci si lungimile 3 si 4 pot fi legate dar se va merge cativa metri concomitent. De aici, in anumite situatii, se poate alege varianta parasirii traseului si retragerea spre dreapta pe brana. Lungimea a 5-a continua in sus pe o fata cazuta apoi trece o fisura surplombanta care se trece la liber in bavareza si unde eu m-am chinuit ca secund din cauza rucsacului mai greu. Ulterior se urca peste niste praguri spre stanga si se regrupeaza la baza unei fisuri mai largi ce porneste oblic spre stanga. Acea fisura era foarte umeda si am pornit cu ceva elan scazut dar ulterior mi-am revenit din mers. Am trecut cateva fisuri si praguri inclinate si am regrupat pe un fel de tanc. De acolo Catalin a urcat cateva praguri si apoi spre dreapta pe sub niste surplombe si nu a regrupat imediat la 15 m ci a continuat cu un traverseu expus spre dreapta chiar descendent la un moment dat, dar bine asigurat. Dupa trecerea unei surplombe se ajunge pe un prag la baza unei mici grote. Deci Catalin a legat si lungimile 7 si 8 dar a fost nevoit spre final sa faca multa economie de asigurari. Din grota am urmat lungimea a 9-a in traversare aproape orizontala stanga, initial inghesuit in fisura apoi fisura se deschide si se transforma intr-o brana larga cu iarba ce continua usor ascendent spre stanga pana intr-un punct unde se mai trec niste praguri si apoi stanga in regrupare. Pare expus iar asigurarile sunt mai rare spre finalul lungimii dar este usor. Lungimea a 10-a duce in sus pe niste fete si praguri apoi trece o mica surplomba si in final urca un fel de valcel innierbat ce duce la baza vestitei Seceri. Ultima lungime este practic un horn mai larg si adanc care acum era foarte ud si care se arcuieste spre dreapta. Am trecut cu destule emotii in ramonaj hornul folosindu-ma si de scarite pe alocuri. Dupa iesirea din horn peste niste praguri se ajunge pe un umar al Claii Strambe la cativa zeci de metri de varf. De acolo practic traseul se termina si se merge pe o brana larga cu copaci pana in spatele Claii. Noi am facut cam 7h si jumatate si ne strangem in graba echipamentul. Intre timp Ioana si Mihai au urcat pe Santinela de unde ne-au urmarit si facut poze. Pentru retragere se prinde o poteca in serpentine ce ne scoate pe la baza peretilor pana in strunga cu Santinela. Acolo Ioana era in mansa pe prima lungime din traseul Hornul Dezghetat (6+) si pe care-l urca cu bine. Fac si eu o mansa rapida in acest traseu pana se dezechipeaza Ioana si apoi pornim cu totii spre cabana. Acolo strangem corturile si pornim catre masina care ne asteapta cuminte si gata sa ne duca din nou acasa. La ora 19 pornim pe lungul drum forestier care ne duce spre satul Cheia. Pe drum oboseala isi spune cuvantul si schimb la volan cu Mihai, ajungand cu bine in Iasi fix la ora 6 dimineata. Pe drum ne-au tinut de urat cd-urile cu Top Rock 500 facute de mine cu cateva zile inainte. Urmeaza o noua zi de munca pentru noi dar parca inviem din propria cenusa caci suntem fericiti ca am fost si noi pe taramul de basm al Pasarii Phoenix.
Zona este superba si merita s-o mai vizitam in ciuda efortului de a ajunge acolo. Traseul pur si simplu ne-a fermecat. Este suficient de lung dar preponderent de liber cu doar cativa pasi de artificial mai dificili, foarte bine asigurat si cu regrupari comode. Stanca este curata si in general foarte putin friabila. Privelistea oferita in special in partea superioara cand puteam vedea chiar si muntii Cozia si Fagarasul este deosebita. Abia asteptam sa vedem daca si Paianjenul Galben este tot asa de frumos.
Albumul mai bogat in fotografii din aceasta tura poate fi vizualizat ca de obicei pe site-ul lui Catalin.
Plecam din Iasi vineri noapte dupa ora 22 in echipa de 4: eu, Catalin, Ioana si Mihai si ajungem la destinatie sambata pe la amiaza, pe o vreme nu foarte buna. Trecem cu masina prin tunel dar o parcam preventiv inainte de punctul de trecere al raului. Dupa vreo 20min. ajungem la cabana. Acolo despachetam si montam corturile si apoi pornim usor in recunoasterea zonei. Urcam pe scocul Ursului pana in creasta Stogsoarelor de unde admiram peisajele de pe ambii versanti ai crestei si apoi revenim la cabana sa mancam. Apoi incercam o apropiere de peretele Claii Strambe pentru a repera ceva detalii din traseele dorite de noi: Paianjenul Galben sau Pasarea Phoenix. Ajungem relativ din intamplare undeva in Creasta Fotoreporterului de unde facem cateva poze si urmarim putin prin binoclu peretele Claii. Incepe o ploaie marunta si coboram la cabana unde facem cunostinta cu cativa alpinisti veterani si actuali din CAR: Mircea Sandulescu, Gelu Peteu, Cristi Iacob s.a. Seara, desi ploaia continua, atmosfera devine placuta prin cantece acompaniate la chitara, discutii si cate o gura de vin, din cel bun de la Costica Costea. Din pacate prognoza meteo se confirma si ploua toata noaptea de sambata si aproape toata ziua de dumineca. Sperantele noastre ca vom apuca sa cataram ceva parca devin tot mai mici asa ca alegem sa facem un traseu pana in creasta Buila-Vanturarita. Pornim cu voie-buna si poposim dupa aprox. 1h si jumatate in curmatura Oale. De acolo practic incepe creasta masivului si intentionam sa ajungem pana pe vf. Vanturarita, cel mai inalt din masiv (1886m), dar ulterior ceata si ploaia abundenta ne vor face sa ne intoarcem din drum. Oricum a fost un traseu placut care ne-a facut cunostinta si cu zona mai alpina a masivului, foarte asemanatoare cu Piatra Craiului. Seara la cort avem noroc sa se opreasca ploaia si facem pariuri daca se va usca stanca pentru a doua zi. Eu si cu Catalin ne planificam sa mergem in traseul Pasarea Phoenix (cotat 6A, 6+, A0 (8-)) iar Mihai cu Ioana urmau sa catere in Santinela Cheilor. Dis de dimineata, cand toata lumea inca dormea, ne trezim si observam primele raze de soare cum mangaie peretele Claii Strambe. Ne bucuram si dupa ce facem rapid rucsacii si mancam ceva in viteza plecam spre baza traseului. In aprox. 40min. suntem in poiana La Livada, la intrarea in traseu, fara sa avem prea mari probleme de orientare. Inspectam sumar prima lungime si ca de obicei ma echipez si pornesc eu cap. Primele asigurari fiind la oarece distanta si urmand un traverseu mai delicat pe unele praguri cu iarba imi montez un friend. Dupa traverseu urmeaza o portiune care urca direct in sus pe praguri si fisuri ulterior mai traversam oblic dreapta pana la o mica surplomba iar deasupra se iese pe un prag larg de iarba unde se regrupeaza. Lungimea a doua ii revine lui Catalin care pana aici vine lejer si incepe cu o fisura ce se urca in bavareza cu ceva pasi de liber impusi de grad 6, apoi trece din nou peste o surplomba si pe praguri pana in regrupare. Aceste 2 lungimi pot fi legate intr-una singura daca posedati suficiente bucle de asigurare. Lungimea a 3-a contine pasul cheie al traseului si porneste oblic stanga spre un diedru surplombat si peste care se trece fie la liber (8-) fie artificial cum am facut eu. Ulterior cateva praguri ne duc spre regrupare dar eu am continuat si cu lungimea a 4-a usoara in ideea de a face economie de timp. Asadar am regrupat pe brana larga a Livezii cu Mesteceni. Deci si lungimile 3 si 4 pot fi legate dar se va merge cativa metri concomitent. De aici, in anumite situatii, se poate alege varianta parasirii traseului si retragerea spre dreapta pe brana. Lungimea a 5-a continua in sus pe o fata cazuta apoi trece o fisura surplombanta care se trece la liber in bavareza si unde eu m-am chinuit ca secund din cauza rucsacului mai greu. Ulterior se urca peste niste praguri spre stanga si se regrupeaza la baza unei fisuri mai largi ce porneste oblic spre stanga. Acea fisura era foarte umeda si am pornit cu ceva elan scazut dar ulterior mi-am revenit din mers. Am trecut cateva fisuri si praguri inclinate si am regrupat pe un fel de tanc. De acolo Catalin a urcat cateva praguri si apoi spre dreapta pe sub niste surplombe si nu a regrupat imediat la 15 m ci a continuat cu un traverseu expus spre dreapta chiar descendent la un moment dat, dar bine asigurat. Dupa trecerea unei surplombe se ajunge pe un prag la baza unei mici grote. Deci Catalin a legat si lungimile 7 si 8 dar a fost nevoit spre final sa faca multa economie de asigurari. Din grota am urmat lungimea a 9-a in traversare aproape orizontala stanga, initial inghesuit in fisura apoi fisura se deschide si se transforma intr-o brana larga cu iarba ce continua usor ascendent spre stanga pana intr-un punct unde se mai trec niste praguri si apoi stanga in regrupare. Pare expus iar asigurarile sunt mai rare spre finalul lungimii dar este usor. Lungimea a 10-a duce in sus pe niste fete si praguri apoi trece o mica surplomba si in final urca un fel de valcel innierbat ce duce la baza vestitei Seceri. Ultima lungime este practic un horn mai larg si adanc care acum era foarte ud si care se arcuieste spre dreapta. Am trecut cu destule emotii in ramonaj hornul folosindu-ma si de scarite pe alocuri. Dupa iesirea din horn peste niste praguri se ajunge pe un umar al Claii Strambe la cativa zeci de metri de varf. De acolo practic traseul se termina si se merge pe o brana larga cu copaci pana in spatele Claii. Noi am facut cam 7h si jumatate si ne strangem in graba echipamentul. Intre timp Ioana si Mihai au urcat pe Santinela de unde ne-au urmarit si facut poze. Pentru retragere se prinde o poteca in serpentine ce ne scoate pe la baza peretilor pana in strunga cu Santinela. Acolo Ioana era in mansa pe prima lungime din traseul Hornul Dezghetat (6+) si pe care-l urca cu bine. Fac si eu o mansa rapida in acest traseu pana se dezechipeaza Ioana si apoi pornim cu totii spre cabana. Acolo strangem corturile si pornim catre masina care ne asteapta cuminte si gata sa ne duca din nou acasa. La ora 19 pornim pe lungul drum forestier care ne duce spre satul Cheia. Pe drum oboseala isi spune cuvantul si schimb la volan cu Mihai, ajungand cu bine in Iasi fix la ora 6 dimineata. Pe drum ne-au tinut de urat cd-urile cu Top Rock 500 facute de mine cu cateva zile inainte. Urmeaza o noua zi de munca pentru noi dar parca inviem din propria cenusa caci suntem fericiti ca am fost si noi pe taramul de basm al Pasarii Phoenix.
Zona este superba si merita s-o mai vizitam in ciuda efortului de a ajunge acolo. Traseul pur si simplu ne-a fermecat. Este suficient de lung dar preponderent de liber cu doar cativa pasi de artificial mai dificili, foarte bine asigurat si cu regrupari comode. Stanca este curata si in general foarte putin friabila. Privelistea oferita in special in partea superioara cand puteam vedea chiar si muntii Cozia si Fagarasul este deosebita. Abia asteptam sa vedem daca si Paianjenul Galben este tot asa de frumos.
Cumpana peste raul Cheia
In creasta Buila-Vanturarita
Udat bine de ploaie
Peretele Claii Strambe cu schita traseului (click pe imagine)
Eu in prima lungime
Catalin in a doua lungime
Cruxul lungimii a 3-a
Catalin scrutand peretele Claii
Lungimea a 5-a
Finalul lungimii a 5-a
Primii pasi in fisura umeda din lungimea a 6-a
Catalin in lungimea a 7-a comuna cu tr.Iris
Ultimii pasi inainte de regruparea in grota
Abordarea vestitului horn numit Secera
Albumul mai bogat in fotografii din aceasta tura poate fi vizualizat ca de obicei pe site-ul lui Catalin.
Tuesday, June 23, 2009
Fisura Albastra si "Cuxi"
In weekendul care a trecut am profitat de putina libertate si de vremea buna si am decis sa mergem in Bucegi. In sfarsit a venit din nou randul Fisurii Albastre din peretele vaii Albe. Cred ca este un traseu pe care si-l doreste orice alpinist. Pe langa faptul ca te intampina si te ademeneste de fiecare data cu impozanta sa maretie inca de la poalele muntelui, din Busteni, este si un traseu de referinta in istoria alpinismului romanesc. Fisura Albastra varianta directa este cotat 6B (6+ A1) ED-/ED 14lc, fiind un traseu reamenajat.
Eu am mai incercat acest traseu impreuna cu Kobe in sep.2001 dar din cauza ploii ne-am retras in rapel din Marea Traversare. O noua intentie am avut impreuna cu Catalin in aug.2005 dar fiind foarte ud traseul am schimbat planul si am facut atunci Diedrul Pupezei.
De data asta se parea ca nimic nu mai putea sa ne impiedice sa ne realizam visul. Am pornit cu masina din Iasi vineri la ora 20 si dupa 6 ore parcam in fata Caminului Alpin. Obositi fiind ne intindem putin sa dormim eu cu Andrei in masina iar Catalin si Irina s-au intins in sacii de dormit, afara langa masina. Dupa cca. 2-3 ore bineinteles ca nu prea am reusit sa dormim, nici noi in masina si nici ei afara. Intr-un final ne-am trezit si dupa ce ne-am pregatit rucsacii am pornit cu spor spre Refugiul Costila la ora 6. Soarele deja rasarise si cu razele sale blande reusea sa strapunga desisul padurii si ne mangaia fetele obosite dar pline de entuziasm.
Pe la ora 7 si ceva poposeam in fata refugiului unde ne-am lasat bagajele si am mancat un mic dejun in viteza. La 8 pornim spre circurile vaii Albe. Pe drum ne intalnim si cu alte echipe ce aveau sa catere in acelasi perete. Unii in Lespezi ca si Andrei cu Irina iar alta echipa in Creatia (Mihai Sima si Mugur). Pe la 9 si ceva sunt deja echipat la baza traseului si hotarasc cu Catalin sa mergem o bucata cat mai intins adica concomitent. Astfel regrupez tocmai la mijlocul primei traversari spre locul La Ruine. De acolo urmeaza Catalin si continua pe o zona destul de friabila si chiar cu mult pamant si iarba. Urmatoarea lungime imi revine mie si trec destul de greu de niste praguri pamantoase si neasigurate pana la Fisura Ascunsa pe care o trec fara probleme. Odata regrupat incep sa resimt efectele soarelui torid care ne seaca de vlaga. Continua Catalin cu Marea Traversare, lungime destul de sensibila de unde mai cad ceva pietre. Traversarea spre bivuacul 1 o fac eu, cu putine emotii atunci cand trebuie sa ma bizui la maini doar pe smocurile de iarba. Imediat dupa mine ajunge si Mihai care ne recomanda ca urmatoarele 2 lungimi sa le lege aceeasi persoana deoarece regruparea de sub Tendor te face sa tremuri de frig. Zis si facut si porneste Catalin care este si in tricou cu maneci scurte. Urmeaza hornul umed si rece destul de neprietenos as zice. Regrupeaza destul de bine si din nou porneste dezinvolt spre bivuacul 2. La Tendor sunt cativa pasi de liber nu foarte dificili in special cand zona este uscata (adica foarte rar). Ajungerea pana in bivuacul 2 reprezinta atat un prim moment de usurare cat si un loc deosebit prin natura lui foarte comoda si a privelistii fantastice asupra intregii vaii Albe.
Ma simt destul de obosit si il rog pe Catalin sa continue tot el si urmatoarea lungime. Revenirea pe linia fisurii o face initial pe o varianta care implica o portiune descendenta destul de dificila dar noroc din nou de Mihai care il directioneaza pe varianta mai buna direct in sus si apoi oblic stanga spre urmatoarea regrupare: buturuga lui Enache. Pana acolo imi mai revin si eu putin (desi era chiar sa atipesc in bivuacul 2) si pornesc eu in urmatoarea lungime. In loc sa regrupez pe gresiile din bivuacul 3 continui si cu Fisura cu Lilieci oprindu-ma exact sub faimosul Tavan. Regruparea este sigura dar nu chiar foarte comoda. Vine si Catalin, ii fac cateva poze si ii propun sa merg eu cap in Tavan dar el se ofera fara nici o ezitare si nu vreau sa-i stric placerea. Lungimea cu Tavanul este foarte spectaculoasa si se trece artificial cu scaritele atarnand in gol. Imaginea o stim prea bine din cartea lui Cuxi. Dupa aceasta urmeaza o lungime nu foarte grea dar in schimb cu vreo 2 pasi de liber mai expusi si ma felicit in gand pentru ca reusesc sa-i trec cu bine. Ajung intr-o alta regrupare excelenta: bivuacul 4. De acolo nu mai este decat o singura lungime pana in creasta si ne permitem putina relaxare. Catalin incepe lungimea decis si traverseaza expus cativa metri dupa care mai sus abordeaza hornul orizontal cu "piciorul de lemn" plin de extaz. Iesim in creasta vaii Albe dupa mai bine de 10 ore de escalada si alte multe ore nedormite. Suntem fericiti si ne bucuram intens. Nu uitam ca urmeaza o retragere destul de lunga si chiar dificila pe timp de noapte asa ca nu ne permitem sa zabovim prea mult. Traversam Brana Aeriana si coboram pe portiunile atat cu lanturi cat si fara de pana La Panda. Deja incepe sa se lase intunericul si dupa traversarea valcelului Stancos nu mai dibuim poteca si mergem la nimereala spre baza Tancului Mic. Pe la ora 22 suntem la refugiu, foarte obositi si cu singurul gand ca am reusit in sfarsit sa facem Fisura Albastra. Noi si "Cuxi", caci in tot acest timp parca ar fi fost aievea cu noi si ne-ar fi insotit in tot traseul. Ioana ii dadea lui Catalin sms-uri de incurajare cu citate din cartea Singuratatea Verticalelor. Deasemenea Catalin cu energia lui debordanta, pasiunea si entuziasmul pe care le avea permanent parca ar fi fost intruchiparea acestui personaj celebru. Mancam impreuna cu Andrei si cu Irina care la randul lor sunt foarte obositi dupa ce s-au retras (poate nejustificat) de sub Fisura Ascunsa, fara sa mai continue traseul Lespezi. Eu adorm aproape imediat ce ma intind in sacul de dormit si dupa un somn binemeritat ne trezim la 9. Imi resimt toti muschii si hotarasc sa nu mai fac nimic deosebit ci doar sa ma relaxez. Ulterior reusesc sa-l conving pe Andrei sa urcam macar prima lungime a traseului Fisura Intrerupta din Tancul Ascutit. Pe la amiaza ne strangem bagajele si coboram fara graba spre Busteni unde visam sa mergem direct la o terasa si sa bem o bere/suc.
In drum spre Iasi ne abatem putin si facem o mica vizita prin Cheile Rasnovului unde privim peretii si asistam la un accident destul de grav. Ajungem cu bine acasa dupa ora 22, cu dorinta de a povesti si altora aventurile noastre in Bucegi. Am avut parte de o tura reusita, de mult visata si pe care nu o vom uita asa usor.
"...si nu vor uita ca au stat suspendati ... intre Cer si Pamant, iar coarda in care au fost legati in tot acest timp i-a unit definitiv intru prietenie" - Cuxi, Singuratatea verticalelor
Multumim aparatului foto care a reusit sa ne imortalizeze in cateva imagini din aceasta escalada atat de mult dorita de amandoi. Multumim si lui Mihai pt. recomandarile date pe parcursul traseului.
Eu am mai incercat acest traseu impreuna cu Kobe in sep.2001 dar din cauza ploii ne-am retras in rapel din Marea Traversare. O noua intentie am avut impreuna cu Catalin in aug.2005 dar fiind foarte ud traseul am schimbat planul si am facut atunci Diedrul Pupezei.
De data asta se parea ca nimic nu mai putea sa ne impiedice sa ne realizam visul. Am pornit cu masina din Iasi vineri la ora 20 si dupa 6 ore parcam in fata Caminului Alpin. Obositi fiind ne intindem putin sa dormim eu cu Andrei in masina iar Catalin si Irina s-au intins in sacii de dormit, afara langa masina. Dupa cca. 2-3 ore bineinteles ca nu prea am reusit sa dormim, nici noi in masina si nici ei afara. Intr-un final ne-am trezit si dupa ce ne-am pregatit rucsacii am pornit cu spor spre Refugiul Costila la ora 6. Soarele deja rasarise si cu razele sale blande reusea sa strapunga desisul padurii si ne mangaia fetele obosite dar pline de entuziasm.
Pe la ora 7 si ceva poposeam in fata refugiului unde ne-am lasat bagajele si am mancat un mic dejun in viteza. La 8 pornim spre circurile vaii Albe. Pe drum ne intalnim si cu alte echipe ce aveau sa catere in acelasi perete. Unii in Lespezi ca si Andrei cu Irina iar alta echipa in Creatia (Mihai Sima si Mugur). Pe la 9 si ceva sunt deja echipat la baza traseului si hotarasc cu Catalin sa mergem o bucata cat mai intins adica concomitent. Astfel regrupez tocmai la mijlocul primei traversari spre locul La Ruine. De acolo urmeaza Catalin si continua pe o zona destul de friabila si chiar cu mult pamant si iarba. Urmatoarea lungime imi revine mie si trec destul de greu de niste praguri pamantoase si neasigurate pana la Fisura Ascunsa pe care o trec fara probleme. Odata regrupat incep sa resimt efectele soarelui torid care ne seaca de vlaga. Continua Catalin cu Marea Traversare, lungime destul de sensibila de unde mai cad ceva pietre. Traversarea spre bivuacul 1 o fac eu, cu putine emotii atunci cand trebuie sa ma bizui la maini doar pe smocurile de iarba. Imediat dupa mine ajunge si Mihai care ne recomanda ca urmatoarele 2 lungimi sa le lege aceeasi persoana deoarece regruparea de sub Tendor te face sa tremuri de frig. Zis si facut si porneste Catalin care este si in tricou cu maneci scurte. Urmeaza hornul umed si rece destul de neprietenos as zice. Regrupeaza destul de bine si din nou porneste dezinvolt spre bivuacul 2. La Tendor sunt cativa pasi de liber nu foarte dificili in special cand zona este uscata (adica foarte rar). Ajungerea pana in bivuacul 2 reprezinta atat un prim moment de usurare cat si un loc deosebit prin natura lui foarte comoda si a privelistii fantastice asupra intregii vaii Albe.
Ma simt destul de obosit si il rog pe Catalin sa continue tot el si urmatoarea lungime. Revenirea pe linia fisurii o face initial pe o varianta care implica o portiune descendenta destul de dificila dar noroc din nou de Mihai care il directioneaza pe varianta mai buna direct in sus si apoi oblic stanga spre urmatoarea regrupare: buturuga lui Enache. Pana acolo imi mai revin si eu putin (desi era chiar sa atipesc in bivuacul 2) si pornesc eu in urmatoarea lungime. In loc sa regrupez pe gresiile din bivuacul 3 continui si cu Fisura cu Lilieci oprindu-ma exact sub faimosul Tavan. Regruparea este sigura dar nu chiar foarte comoda. Vine si Catalin, ii fac cateva poze si ii propun sa merg eu cap in Tavan dar el se ofera fara nici o ezitare si nu vreau sa-i stric placerea. Lungimea cu Tavanul este foarte spectaculoasa si se trece artificial cu scaritele atarnand in gol. Imaginea o stim prea bine din cartea lui Cuxi. Dupa aceasta urmeaza o lungime nu foarte grea dar in schimb cu vreo 2 pasi de liber mai expusi si ma felicit in gand pentru ca reusesc sa-i trec cu bine. Ajung intr-o alta regrupare excelenta: bivuacul 4. De acolo nu mai este decat o singura lungime pana in creasta si ne permitem putina relaxare. Catalin incepe lungimea decis si traverseaza expus cativa metri dupa care mai sus abordeaza hornul orizontal cu "piciorul de lemn" plin de extaz. Iesim in creasta vaii Albe dupa mai bine de 10 ore de escalada si alte multe ore nedormite. Suntem fericiti si ne bucuram intens. Nu uitam ca urmeaza o retragere destul de lunga si chiar dificila pe timp de noapte asa ca nu ne permitem sa zabovim prea mult. Traversam Brana Aeriana si coboram pe portiunile atat cu lanturi cat si fara de pana La Panda. Deja incepe sa se lase intunericul si dupa traversarea valcelului Stancos nu mai dibuim poteca si mergem la nimereala spre baza Tancului Mic. Pe la ora 22 suntem la refugiu, foarte obositi si cu singurul gand ca am reusit in sfarsit sa facem Fisura Albastra. Noi si "Cuxi", caci in tot acest timp parca ar fi fost aievea cu noi si ne-ar fi insotit in tot traseul. Ioana ii dadea lui Catalin sms-uri de incurajare cu citate din cartea Singuratatea Verticalelor. Deasemenea Catalin cu energia lui debordanta, pasiunea si entuziasmul pe care le avea permanent parca ar fi fost intruchiparea acestui personaj celebru. Mancam impreuna cu Andrei si cu Irina care la randul lor sunt foarte obositi dupa ce s-au retras (poate nejustificat) de sub Fisura Ascunsa, fara sa mai continue traseul Lespezi. Eu adorm aproape imediat ce ma intind in sacul de dormit si dupa un somn binemeritat ne trezim la 9. Imi resimt toti muschii si hotarasc sa nu mai fac nimic deosebit ci doar sa ma relaxez. Ulterior reusesc sa-l conving pe Andrei sa urcam macar prima lungime a traseului Fisura Intrerupta din Tancul Ascutit. Pe la amiaza ne strangem bagajele si coboram fara graba spre Busteni unde visam sa mergem direct la o terasa si sa bem o bere/suc.
In drum spre Iasi ne abatem putin si facem o mica vizita prin Cheile Rasnovului unde privim peretii si asistam la un accident destul de grav. Ajungem cu bine acasa dupa ora 22, cu dorinta de a povesti si altora aventurile noastre in Bucegi. Am avut parte de o tura reusita, de mult visata si pe care nu o vom uita asa usor.
Peretele impunator al vaii Albe, cel mai mare din tara
La plecarea in lungimea cu Fisura Ascunsa
Pe Marea Traversare
In regruparea bivuacului 1 (foto Mihai S.)
Putina odihna in bivuacul 2
Regruparea de sub marele Tavan
Catalin se lupta cu scaritele in Tavan
La bivuacul 4
Panorama vaii albe si a peretelui Albisoarelor
Ultima miscare inainte de iesirea in creasta
Finalul traseului in creasta vaii Albe
"...si nu vor uita ca au stat suspendati ... intre Cer si Pamant, iar coarda in care au fost legati in tot acest timp i-a unit definitiv intru prietenie" - Cuxi, Singuratatea verticalelor
Multumim aparatului foto care a reusit sa ne imortalizeze in cateva imagini din aceasta escalada atat de mult dorita de amandoi. Multumim si lui Mihai pt. recomandarile date pe parcursul traseului.
Wednesday, June 17, 2009
Un Mos si o Baba au hotarat sa devina ... barbati
Conform traditiei ca sa devii barbat trebuia sa faci armata. Si uite asa ne-am hotarat si noi, un Mos (asta sunt eu ca deh s-ar zice ca nu mai pot) si o Baba (asta e Catalin caci cam vorbeste si se agita intruna) ca ar fi cazul sa pasim in randul barbatilor si cum altfel decat facand Armata. Si ce mai armata...
Poate ca daca armata ar fi un fleac ar face-o oricine dar nu e chiar asa. A fost valabil si in cazul nostru cand am ales traseul Armata din Cheile Bicazului (6B, cel putin TD+, 9lc).
De mult ne doream sa bifam si sa adaugam si acest traseu in palmaresul nostru dar nu reuseam sa ne hotaram. Stiam de reusitele palpitante mai vechi ale unor echipe precum Kobe cu Ben sau Vali cu Doru. Cu totii pot confirma ce se spune in ghidul traseelor si anume ca este foarte solicitant si necesita o buna rezistenta si experienta. Caracteristica predominanta a traseului este parcurgerea in stil artificial (A1). Oricum este un traseu parcurs foarte rar in ultima vreme desi am intalnit undeva intr-un piton o bucata de cordelina neuzata.
Plecam din nou la 4 din Iasi, dupa o noapte aproape nedormita, si ne regasim la baza traseului la aprox. 8, gata de atac. Ca de obicei ii propun lui Cata sa incep eu si asa a fost. Astfel am eliminat timpul in care m-ar fi luat frigul filand. Prima lungime imi este noua, cu toate ca am studiat-o in nenumarate cazuri de la baza, dar oricum nu pune probleme deosebite. Se urca o fisura oblica spre dreapta apoi traverseaza pe niste praguri si pe sub o mica surplomba si din nou in sus pe un fel de diedru unde se reuneste cu traseul Lizard amenajat de Misu. Se regrupeaza mai sus pe un prag bun cu iarba. A doua lungime scurta ne este cunoscuta amandorura fiind comuna si traseului Lizard. Dupa trecerea peste o fata spalata (cu o chinga alba putreda) se iese pe un prag si de acolo direct in sus pe fisura cam 25m pana la baza unui diedru mare. De aici cele 2 trasee se despart pentru un timp. Lungimea a 3-a este clara si porneste oblic spre dreapta pe pitoane cam slabe apoi in sus si in final traverseaza spre dreapta pana pe un tanc cu un loc numai bun de stat in fund, dar prost amenajat dpdv al regruparii. Locul e fenomenal mai ales cand stai cu picioarele balanganind in golul de sub tine. Recomand totusi regruparea chiar inainte de acest tanc pe un mic prag cu iarba unde se pot consolida mai multe pitoane. A 4-a lungime este una din cele mai "de temut" ale intregului traseu prin faptul ca exista chiar de la pornire, descendent spre dreapta, un fel de balustrada din coarda f.veche, gata sa se rupa in orice moment, si pe care ai impresia ca e obligatoriu s-o folosesti ca sa poti trece. Din fericire exista pitoane suficiente (nu neaparat si sigure) pentru a nu fi nevoie de utilizarea acelei neimbietoare balustrade. Catalin trece cu ceva emotii dar fara probleme si dupa cativa metri traseul revine la verticala urmand niste fisuri si fetze iar apoi cu un mic traverseu expus spre dreapta. Urmarindu-l mi se pare ca merge prea mult spre dreapta si ii strig sa verifice schita traseului. In final regrupeaza intr-un loc f.aproape de regruparea normala, un prag bun cu 2 pitoane. De acolo, lungimea a 5-a trebuie urmata oblic spre stanga si nu dupa linia de pitoane care o ia oblic dreapta spre traseul Surplomba de la Gatul Iadului. Dupa cateva praguri urmeaza o fisura lunga drept in sus cu un pas unde am batut un piton dupa ce am incercat cu o nuca si care a rupt o bucata de stanca la incarcare. Ulterior se traverseaza orizontal spre stanga pe pitoane din care unul mi s-a rupt in mana de ruginit ce era si pe care a trebuit sa-l bat cumva inapoi. Din nou cativa pasi intinsi oblic stanga, chiar putin liber expus, si dupa cativa metri se regrupeaza din nou pe un prag larg, ca un mic balcon, unde poti sta chiar si intins. Acolo ai aceeasi senzatie de expunere fiind cumva chiar deasupra soselei. Lungimea a 6-a porneste drept in sus si apoi oblic spre stanga, cu cativa pasi intinsi de artificial si in final ajunge pe un fel de brana larga unde se reintalneste cu tr.Lizard. Ajungand aici ne-am simtit oarecum mai relaxati caci incepand cu acest punct noi doi am mai parcurs continuarea traseului atunci cand am intrat prima data in traseul Lizard si la un moment dat eu, capul de coarda, am ratat bifurcatia spre stanga (destul de greu sesizabila) si am continuat prin Armata. Desi Lizard are o regrupare la sfarsitul branei ascendente spre dreapta decid ca as putea lega in continuare si bucata verticala pana sub un tavan. Lungimea este intinsa si ca sa economisesc bucle asigur mai rar, in special in spiturile noi. Nu e de omis faptul ca la un moment dat exista o miscare in care trebuie sa treci folosindu-te de un piton cu un siret subtire si uzat care totusi inca a tinut si greutatea noastra. Se poate folosi ca alternativa si un friend #2.
Lungimea a 8-a ii revine lui Catalin si dupa cativa metri in sus pe niste pragulete incepe o traversare orizontala stanga pe sub un fel de tavan pana la inceputul unui jgheab. Initial se urca pe fetzele din stanga la artificial iar in partea finala se revine pe fir unde jgheabul se largeste si devine ierbos. Se regrupeaza intr-o mica strunga cu 2 copaci solizi. De aici pentru ultima lungime tin minte ca data trecuta am luat-o direct in sus spre creasta, facand practic un fel de premiera avand in vedere ca am intalnit un singur piton ratacit si in rest am asigurat doar cu ceva frienduri si la cativa arbusti. De data aceasta am cautat lungimea clasica pentru care trebuie traversat pe o brana spre dreapta cam 10m. Bineinteles ca nici acum nu mi-a facut placere deosebita fiind de urcat pe multe praguri instabile de iarba cu pasi multi de liber nu foarte grei dar expusi. Ajungerea in creasta a insemnat parcurgerea ultimei portiuni de aprox. 15m in stil concomitent. Se poate regrupa intermediar printre arborii existenti. Iesirea lui Catalin in creasta s-a petrecut in ultimele raze de soare dupa un parcurs de peste 12 ore. Ne-am miscat exact ca un mos si o baba dar asta inseamna totodata prudent si cu atentie, mai ales avand in vedere starea generala nesigura a pitoanelor din traseu, in special in portiunea celor 4 lungimi de mijloc si posibilitatile de ratacire. Linia traseului este foarte sinuoasa si predominant surplombanta ceea ce ar face foarte dificila retragerea. Recomandam cu caldura parcurgerea cu un ciocan si eventual cateva pitoane. Traseul necesita in mod categoric un efort sustinut.
Inca pe lumina ajungem la raul Bicaz si ne racorim putin in apa. La masina ciugulim ceva de mancare si pornim spre casa exact la ora 22. Oboseala acumulata nu a fost totusi un obstacol pentru conducerea in stare de siguranta pana in Iasi. Nu as zice ca acum sunt mai barbat mai ales ca eu totusi am facut armata adevarata, poate doar Cata. Eu zic s-o intrebam pe Ioana... :)
Iata in continuare cateva imagini din cursul acestei ascensiuni:
Varianta album-foto a lui Catalin poate fi urmarita aici.
Poate ca daca armata ar fi un fleac ar face-o oricine dar nu e chiar asa. A fost valabil si in cazul nostru cand am ales traseul Armata din Cheile Bicazului (6B, cel putin TD+, 9lc).
De mult ne doream sa bifam si sa adaugam si acest traseu in palmaresul nostru dar nu reuseam sa ne hotaram. Stiam de reusitele palpitante mai vechi ale unor echipe precum Kobe cu Ben sau Vali cu Doru. Cu totii pot confirma ce se spune in ghidul traseelor si anume ca este foarte solicitant si necesita o buna rezistenta si experienta. Caracteristica predominanta a traseului este parcurgerea in stil artificial (A1). Oricum este un traseu parcurs foarte rar in ultima vreme desi am intalnit undeva intr-un piton o bucata de cordelina neuzata.
Plecam din nou la 4 din Iasi, dupa o noapte aproape nedormita, si ne regasim la baza traseului la aprox. 8, gata de atac. Ca de obicei ii propun lui Cata sa incep eu si asa a fost. Astfel am eliminat timpul in care m-ar fi luat frigul filand. Prima lungime imi este noua, cu toate ca am studiat-o in nenumarate cazuri de la baza, dar oricum nu pune probleme deosebite. Se urca o fisura oblica spre dreapta apoi traverseaza pe niste praguri si pe sub o mica surplomba si din nou in sus pe un fel de diedru unde se reuneste cu traseul Lizard amenajat de Misu. Se regrupeaza mai sus pe un prag bun cu iarba. A doua lungime scurta ne este cunoscuta amandorura fiind comuna si traseului Lizard. Dupa trecerea peste o fata spalata (cu o chinga alba putreda) se iese pe un prag si de acolo direct in sus pe fisura cam 25m pana la baza unui diedru mare. De aici cele 2 trasee se despart pentru un timp. Lungimea a 3-a este clara si porneste oblic spre dreapta pe pitoane cam slabe apoi in sus si in final traverseaza spre dreapta pana pe un tanc cu un loc numai bun de stat in fund, dar prost amenajat dpdv al regruparii. Locul e fenomenal mai ales cand stai cu picioarele balanganind in golul de sub tine. Recomand totusi regruparea chiar inainte de acest tanc pe un mic prag cu iarba unde se pot consolida mai multe pitoane. A 4-a lungime este una din cele mai "de temut" ale intregului traseu prin faptul ca exista chiar de la pornire, descendent spre dreapta, un fel de balustrada din coarda f.veche, gata sa se rupa in orice moment, si pe care ai impresia ca e obligatoriu s-o folosesti ca sa poti trece. Din fericire exista pitoane suficiente (nu neaparat si sigure) pentru a nu fi nevoie de utilizarea acelei neimbietoare balustrade. Catalin trece cu ceva emotii dar fara probleme si dupa cativa metri traseul revine la verticala urmand niste fisuri si fetze iar apoi cu un mic traverseu expus spre dreapta. Urmarindu-l mi se pare ca merge prea mult spre dreapta si ii strig sa verifice schita traseului. In final regrupeaza intr-un loc f.aproape de regruparea normala, un prag bun cu 2 pitoane. De acolo, lungimea a 5-a trebuie urmata oblic spre stanga si nu dupa linia de pitoane care o ia oblic dreapta spre traseul Surplomba de la Gatul Iadului. Dupa cateva praguri urmeaza o fisura lunga drept in sus cu un pas unde am batut un piton dupa ce am incercat cu o nuca si care a rupt o bucata de stanca la incarcare. Ulterior se traverseaza orizontal spre stanga pe pitoane din care unul mi s-a rupt in mana de ruginit ce era si pe care a trebuit sa-l bat cumva inapoi. Din nou cativa pasi intinsi oblic stanga, chiar putin liber expus, si dupa cativa metri se regrupeaza din nou pe un prag larg, ca un mic balcon, unde poti sta chiar si intins. Acolo ai aceeasi senzatie de expunere fiind cumva chiar deasupra soselei. Lungimea a 6-a porneste drept in sus si apoi oblic spre stanga, cu cativa pasi intinsi de artificial si in final ajunge pe un fel de brana larga unde se reintalneste cu tr.Lizard. Ajungand aici ne-am simtit oarecum mai relaxati caci incepand cu acest punct noi doi am mai parcurs continuarea traseului atunci cand am intrat prima data in traseul Lizard si la un moment dat eu, capul de coarda, am ratat bifurcatia spre stanga (destul de greu sesizabila) si am continuat prin Armata. Desi Lizard are o regrupare la sfarsitul branei ascendente spre dreapta decid ca as putea lega in continuare si bucata verticala pana sub un tavan. Lungimea este intinsa si ca sa economisesc bucle asigur mai rar, in special in spiturile noi. Nu e de omis faptul ca la un moment dat exista o miscare in care trebuie sa treci folosindu-te de un piton cu un siret subtire si uzat care totusi inca a tinut si greutatea noastra. Se poate folosi ca alternativa si un friend #2.
Lungimea a 8-a ii revine lui Catalin si dupa cativa metri in sus pe niste pragulete incepe o traversare orizontala stanga pe sub un fel de tavan pana la inceputul unui jgheab. Initial se urca pe fetzele din stanga la artificial iar in partea finala se revine pe fir unde jgheabul se largeste si devine ierbos. Se regrupeaza intr-o mica strunga cu 2 copaci solizi. De aici pentru ultima lungime tin minte ca data trecuta am luat-o direct in sus spre creasta, facand practic un fel de premiera avand in vedere ca am intalnit un singur piton ratacit si in rest am asigurat doar cu ceva frienduri si la cativa arbusti. De data aceasta am cautat lungimea clasica pentru care trebuie traversat pe o brana spre dreapta cam 10m. Bineinteles ca nici acum nu mi-a facut placere deosebita fiind de urcat pe multe praguri instabile de iarba cu pasi multi de liber nu foarte grei dar expusi. Ajungerea in creasta a insemnat parcurgerea ultimei portiuni de aprox. 15m in stil concomitent. Se poate regrupa intermediar printre arborii existenti. Iesirea lui Catalin in creasta s-a petrecut in ultimele raze de soare dupa un parcurs de peste 12 ore. Ne-am miscat exact ca un mos si o baba dar asta inseamna totodata prudent si cu atentie, mai ales avand in vedere starea generala nesigura a pitoanelor din traseu, in special in portiunea celor 4 lungimi de mijloc si posibilitatile de ratacire. Linia traseului este foarte sinuoasa si predominant surplombanta ceea ce ar face foarte dificila retragerea. Recomandam cu caldura parcurgerea cu un ciocan si eventual cateva pitoane. Traseul necesita in mod categoric un efort sustinut.
Inca pe lumina ajungem la raul Bicaz si ne racorim putin in apa. La masina ciugulim ceva de mancare si pornim spre casa exact la ora 22. Oboseala acumulata nu a fost totusi un obstacol pentru conducerea in stare de siguranta pana in Iasi. Nu as zice ca acum sunt mai barbat mai ales ca eu totusi am facut armata adevarata, poate doar Cata. Eu zic s-o intrebam pe Ioana... :)
Iata in continuare cateva imagini din cursul acestei ascensiuni:
Finalul lc 2
Sezand comod pe micul "balcon" de la sf. lc 3
Sub noi furnicarul soselei...
Am scapat...oare?
Al doilea "balcon" dupa lc 5
Tocmai am trecut de jumatatea traseului
Umbra batranelor tavane
Offf, de aici suntem "ca acasa"...
Un nou pasaj foarte expus dar sigur
Iesirea din penultima lungime
Varianta album-foto a lui Catalin poate fi urmarita aici.
Monday, June 15, 2009
"Poveste" cu un print si o printesa
Am aflat de curand despre o poveste cu un print si o printesa dar e fara cuvinte, doar cu poze... :)
Thursday, June 11, 2009
Ce face omul cand e caldura mare?
Profitand de weekend-ul prelungit cu ocazia Rusaliilor, cand se anuntau de catre meteorologi temperaturi caniculare de pana la 35 grade, si cand altii se pregateau de alegerile pt.parlamentul european, noi, adica familia mea, ne-am repezit pana la mare la Mamaia. Claudia a rezervat cu 2 zile inainte o camera la hotel Golden Tulip (ultima disponibila se pare) si am plecat de vineri noapte ajungand sambata dimineata in Mamaia. Pentru mine a fost cam obositor drumul avand in vedere ca nu am apucat sa dorm deloc. Ne-am luat in primire camera si ne-am dus direct pe plaja. Apa marii fiind cam rece doar ne-am muiat putin picioarele si am facut baie in piscina toata ziua. Dupa un scurt somn de refacere de dupa-amiaza, am iesit pe seara la plimbare cu niste prieteni si am facut o tura cu telegondola, apoi bineinteles copiii au dat iama in parcul de distractii. A 2-a zi dumineca, ne-am trezit mai tarziu si dupa micul dejun copios am iesit din nou la plaja, de data asta avand sezlonguri rezervate la piscina. Activitatile zilei s-au repetat intocmai. Ultima zi dupa ce ne-am facut bagajele am mai iesit vreo cateva ore la plaja. De data asta desi afara era soare am avut parte de un fenomen intalnit mai rar la mare (cel putin de catre mine) si anume ceata. Oricum asta nu ne-a incurcat sa ne balacim si sa mai stam la soare. Pe la ora 13 am plecat spre Constanta unde am vizitat City Mall si unde am mancat inainte de plecarea spre casa. Dupa un drum la fel de lung am ajuns cu bine in Iasi, aproape de ora 24. A fost o minivacanta placuta si un mod de a evita caldura torida care am inteles ca a fost in zona noastra. Cu ocazia asta abia ne-am deschis pofta pentru mare asa ca abia asteptam concediul.
Wednesday, June 10, 2009
Independentei x 10
Daca primul traseu in care am intrat pentru a 10-a oara este tr.Independentei (TD/TD+) din cheile Bicazului asta nu poate fi decat o coincidenta fericita si in acelasi timp sa ma bucure deopotriva caci este unul dintre traseele mele de suflet.
Impreuna cu neobositul Catalin, Mihai si Andrei hotaram sa dam o fuga intr-o dumineca frumoasa de mai pana in Bicaz. Catalin dorea sa faca de data asta echipa cu Andrei in Pintenul lui ... Catalin iar eu aleg sa fac impreuna cu Mihai Independentei. Si asta nu pentru ca ar fi fost un record pentru mine ci pentru ca doream sa-l "guste" si Mihai. In chei vremea se anunta a fi frumoasa cu soare puternic si din punctul asta de vedere traseul ne avantaja, fiind in mare parte la umbra. Pornesc cap in prima lungime si trec la liber, cu foarte putine emotii la tavan. Urmeaza un mic pas deasupra care deasemenea imi iese la liber si gata. Regrupez la primul copac si il asigur pe Mihai care vine fara graba dar sigur. Trecerea tavanului o face dezinvolt si apoi rupe o priza inainte de iesirea pe brana larga unde am regrupat. Urmatoarea lungime este o fisura arcuita spre dreapta putin mai grea, incepand chiar cu primii metri, unde o bavareza cu prize bune la maini dar cu prize scurse la picioare te stoarce daca nu mergi decis si sigur pe tine. Bineinteles ca si pe mine m-a facut (avand in vedere cat ma antrenasem in ultimul timp) si a trebuit sa renunt la stilul liber si am trecut artificial. Pe masura ce urc incep sa-mi revin, urmand portiunea descendenta dar bine asigurata si in final regrupez pe pragul larg inierbat. Mihai abordeaza tot in stil artificial si reuseste fara probleme sa vina in regrupare. Dupa transferul de echipament pornesc in lungimea a 3-a, cea mai usoara in conditii de stanca uscata, si in special fisura urcata la liber in bavareza imi reda increderea in fortele proprii. Desi aveam asigurari mobile nu pun nici o asigurare suplimentara ca sa vada si Mihai cam cum este. Lungimea a 4-a, cu faimosul traverseu artificial, inclusiv cu motul de stanca de care se agata pentru trecere o mica bucla de cordelina, ne readuce aminte ca totusi suntem intr-un traseu TD (in traducere din franceza = foarte greu). Pentru ca Mihai nu are scarite ii dau eu una facand fiecare miscarile ajutati doar de cate o singura scarita dar ne descurcam fara probleme. Ultima lungime si practic cea mai lunga si mai complexa incepe cu o fisura abordata tot in bavareza (imi iese din nou la liber) dar nu fara efort ceea ce ma costa in partea a doua a lungimii spre dreapta cand cedez fizic si ma vad nevoit sa trag de pitoane. La un moment dat am simtit chiar un blocaj al bicepsului. Pana la urma trec si hornul final tot artificial desi alte dati imi iesise toata lungimea la liber. Pacat dar nu ma consum prea mult caci stiu care este cauza si anume lipsa antrenamentului. Vine si Mihai care reuseste sa treaca hornul fara tragere de piton.
In total traseul ne consuma aprox. 4 ore si jumatate. Strangem echipamentul si coboram spre gura pesterii Negre. Din cauza secetei si lipsa umezelii, altadata din abundenta, reusim sa descataram portiunea finala fara sa facem rapel. Il duc pe Mihai sa vada pestera si apoi revenim la masina. Ne oprim putin la Izbucul Mariei unde improspatam rezerva de apa si ne racorim in apa Bicazului. Deoarece Catalin si Andrei inca mai au de parcurs 2 lungimi ne grabim sa mergem in Sugau sa ne mai dam pe cateva trasee usoare de escalada. Dupa ce urcam fiecare cate 2 trasee de maxim gradul 6, imi incerc fortele (care oare?) pe o fisura surplombanta de 8-. Bineinteles ca nu eram pregatit si cu chiu cu vai reusesc sa ajung in top dar tot in stil artificial nu foarte usor dealtfel. Mai grea mi se pare recuperarea buclelor dar reusesc s-o fac pana la urma. Aflam ca baietii nostri au iesit din traseu si incep coborarea asa ca strangem si pornim in intampinarea lor. La locul stiut de trecere (in dreptul primului rand de tarabe de la intrarea in Chei) ii asteptam mancand niste mici si bere/suc. Dupa o perioada cam lunga aflam ca au trecut apa undeva mai jos de locul unde ne aflam noi. Reusim sa ne intalnim si ne imbarcam spre casa. Pe drum povestim fiecare despre cum s-a simtit si alte chestii. Lui Mihai cred ca i-a placut mult traseul si a fost o ridicare a nivelului, capatand astfel o incredere mai mare in fortele proprii, urmand evident sa treaca in viitor la ceva si mai tare. Ajungem in Iasi putin dupa apusul soarelui, obositi dar cu acea multumire in suflet pe care ti-o da orice iesire la munte. Din pacate nu am avut nici eu nici Mihai aparat foto asa ca nu am fotografii din aceasta tura.
O relatare vizuala a traseului facut de Catalin cu Andrei poate fi urmarita aici.
Impreuna cu neobositul Catalin, Mihai si Andrei hotaram sa dam o fuga intr-o dumineca frumoasa de mai pana in Bicaz. Catalin dorea sa faca de data asta echipa cu Andrei in Pintenul lui ... Catalin iar eu aleg sa fac impreuna cu Mihai Independentei. Si asta nu pentru ca ar fi fost un record pentru mine ci pentru ca doream sa-l "guste" si Mihai. In chei vremea se anunta a fi frumoasa cu soare puternic si din punctul asta de vedere traseul ne avantaja, fiind in mare parte la umbra. Pornesc cap in prima lungime si trec la liber, cu foarte putine emotii la tavan. Urmeaza un mic pas deasupra care deasemenea imi iese la liber si gata. Regrupez la primul copac si il asigur pe Mihai care vine fara graba dar sigur. Trecerea tavanului o face dezinvolt si apoi rupe o priza inainte de iesirea pe brana larga unde am regrupat. Urmatoarea lungime este o fisura arcuita spre dreapta putin mai grea, incepand chiar cu primii metri, unde o bavareza cu prize bune la maini dar cu prize scurse la picioare te stoarce daca nu mergi decis si sigur pe tine. Bineinteles ca si pe mine m-a facut (avand in vedere cat ma antrenasem in ultimul timp) si a trebuit sa renunt la stilul liber si am trecut artificial. Pe masura ce urc incep sa-mi revin, urmand portiunea descendenta dar bine asigurata si in final regrupez pe pragul larg inierbat. Mihai abordeaza tot in stil artificial si reuseste fara probleme sa vina in regrupare. Dupa transferul de echipament pornesc in lungimea a 3-a, cea mai usoara in conditii de stanca uscata, si in special fisura urcata la liber in bavareza imi reda increderea in fortele proprii. Desi aveam asigurari mobile nu pun nici o asigurare suplimentara ca sa vada si Mihai cam cum este. Lungimea a 4-a, cu faimosul traverseu artificial, inclusiv cu motul de stanca de care se agata pentru trecere o mica bucla de cordelina, ne readuce aminte ca totusi suntem intr-un traseu TD (in traducere din franceza = foarte greu). Pentru ca Mihai nu are scarite ii dau eu una facand fiecare miscarile ajutati doar de cate o singura scarita dar ne descurcam fara probleme. Ultima lungime si practic cea mai lunga si mai complexa incepe cu o fisura abordata tot in bavareza (imi iese din nou la liber) dar nu fara efort ceea ce ma costa in partea a doua a lungimii spre dreapta cand cedez fizic si ma vad nevoit sa trag de pitoane. La un moment dat am simtit chiar un blocaj al bicepsului. Pana la urma trec si hornul final tot artificial desi alte dati imi iesise toata lungimea la liber. Pacat dar nu ma consum prea mult caci stiu care este cauza si anume lipsa antrenamentului. Vine si Mihai care reuseste sa treaca hornul fara tragere de piton.
In total traseul ne consuma aprox. 4 ore si jumatate. Strangem echipamentul si coboram spre gura pesterii Negre. Din cauza secetei si lipsa umezelii, altadata din abundenta, reusim sa descataram portiunea finala fara sa facem rapel. Il duc pe Mihai sa vada pestera si apoi revenim la masina. Ne oprim putin la Izbucul Mariei unde improspatam rezerva de apa si ne racorim in apa Bicazului. Deoarece Catalin si Andrei inca mai au de parcurs 2 lungimi ne grabim sa mergem in Sugau sa ne mai dam pe cateva trasee usoare de escalada. Dupa ce urcam fiecare cate 2 trasee de maxim gradul 6, imi incerc fortele (care oare?) pe o fisura surplombanta de 8-. Bineinteles ca nu eram pregatit si cu chiu cu vai reusesc sa ajung in top dar tot in stil artificial nu foarte usor dealtfel. Mai grea mi se pare recuperarea buclelor dar reusesc s-o fac pana la urma. Aflam ca baietii nostri au iesit din traseu si incep coborarea asa ca strangem si pornim in intampinarea lor. La locul stiut de trecere (in dreptul primului rand de tarabe de la intrarea in Chei) ii asteptam mancand niste mici si bere/suc. Dupa o perioada cam lunga aflam ca au trecut apa undeva mai jos de locul unde ne aflam noi. Reusim sa ne intalnim si ne imbarcam spre casa. Pe drum povestim fiecare despre cum s-a simtit si alte chestii. Lui Mihai cred ca i-a placut mult traseul si a fost o ridicare a nivelului, capatand astfel o incredere mai mare in fortele proprii, urmand evident sa treaca in viitor la ceva si mai tare. Ajungem in Iasi putin dupa apusul soarelui, obositi dar cu acea multumire in suflet pe care ti-o da orice iesire la munte. Din pacate nu am avut nici eu nici Mihai aparat foto asa ca nu am fotografii din aceasta tura.
O relatare vizuala a traseului facut de Catalin cu Andrei poate fi urmarita aici.
Tuesday, May 19, 2009
Delta, la prima vedere
Scriu cu ceva intarziere despre o mica incursiune in Delta Dunarii in zilele 1-3 mai. Cum nu mai fusesem niciodata in Delta imi doream sa ajung acolo probabil fiind starnit si de ocazia apropierii datorate vizitei anterioare in Macin. M-am gandit ca nefiind inca vara poate nu avem parte de tantari (care la drept vorbind era unul din motivele pt.care nu m-am grabit sa ajung acolo pana acum).
Toate bune si frumoase, mai ales cand nu stii exact ce trebuie sa faci si cat de complicat poate fi sa vizitezi Delta. M-am gandit ca este relaxant si pentru familie dar nu stiam care sunt conditiile obisnuite de cazare si de calatorie de la Tulcea, Poarta Deltei. Poate ca de aceea acest loc a ramas oarecum mai special si mai putin afectat de "civilizatie".
Aranjez relativ tarziu pentru cazarea in Sulina a 2 familii cu copii si aflu de transportul cu vaporul de la Tulcea care se desfasoara dupa un program oarecum restrans. In fine plecam din Iasi joi noapte sa ajungem cat mai devreme in Tulcea, in ideea ca prindem primul vapor de la ora 11, nestiind ca s-au facut rezervari si mai toate cursele erau ocupate. Prima cursa rapida cu locuri libere este abia la ora 16. In Tulcea vizitam Muzeul Deltei avand drept ghid de nadejde pe nenea Gigi, un unchi de-al meu, si apoi ii facem si o vizita scurta acasa unde mai povestim una alta. Apoi mergem in port si imbarcam in cursa rapida care ne duce in aproximativ 1h30' la Sulina de unde ne preia omul de legatura si ne duce la gazda noastra pentru urmatoarele 2 zile. Inca de la primii pasi prin Sulina, Claudia are ceva de comentat si totul culmineaza la vederea camerei in care urma sa dormim. O camaruta mica exact ca la tara la bunici. Ce sa-i fac, nici eu nu stiam cum va fi dar oricum era prea tarziu pentru conditii cu mai multe stele. Casuta respectiva nici nu avea macar o curte mai mare ca sa poata zburda copiii in voie. Totusi pestele servit de gazda noastra ne-a facut sa mai uitam putin de necaz. Pentru a 2-a zi programasem o plimbare cu barca. Vremea era destul de rece si parca statea sa ploua. Dupa ce am luat micul dejun la un restaurant de langa port ne-am intalnit cu omul cu barca. Ne-a plimbat pe niste canale spre Nord si ne-am intors prin golful Musura. Pe traseu am avut ocazia sa gustam din farmecul Deltei, si sa vedem cateva specimene din fauna ornitologica, adica pasari: pelicani, lebede, egrete, rate salbatice, etc. Dupa vreo 2-3 ore ne-am intors la mal si am mers din nou la restaurant sa mancam, bineinteles iar peste. S-a servit calcan, salau, sturioni preparate divers. Apoi am reusit sa vizitez cu Octavian si plaja trecand si pe la cimitirul international din Sulina (merita vazut). Reveniti in oras am iesit cu totii in parcul de joaca unde copiii au facut legea. Pe seara gazda ne-a pregatit si faimoasa ciorba de peste care a fost foarte buna. Ne-am culcat relativ devreme deoarece plecarea de a 2-a zi era cam matinala. Doar cursa de la ora 7 spre Tulcea mai avea locuri. Am luat catamaranul in ideea ca vom castiga aprox. o ora si am ajuns la 11 in Tulcea. Drumul a fost obositor deoarece a fost foarte aglomerat si cu copii mici va puteti inchipui cum este. In Tulcea ne-am recuperat masinile si ne-am luat ramas bun de la rudele mele, cam pe fuga dar urma un drum cam lung spre casa si ne grabeam. Am reusit sa facem si o mica deviere spre manastirea Celic Dere asezata intr-un loc foarte pitoresc. Dupa trecerea Dunarii cu bacul pe la Galati am mers intins si ne-am oprit sa mancam ceva tocmai la Hanul lui Conachi. Am ajuns cam obositi in Iasi pe la ora 21 si nu eram prea bucurosi. Ceea ce s-a dorit a fi un mic concediu relaxant a fost... cum a fost. Nici vremea nu pot spune ca a tinut cu noi dar asta este.
Pentru ca din cauza stresului am si uitat sa mai fac poze, o sa va arat doar cateva mostre facute de prietenii nostri.
Toate bune si frumoase, mai ales cand nu stii exact ce trebuie sa faci si cat de complicat poate fi sa vizitezi Delta. M-am gandit ca este relaxant si pentru familie dar nu stiam care sunt conditiile obisnuite de cazare si de calatorie de la Tulcea, Poarta Deltei. Poate ca de aceea acest loc a ramas oarecum mai special si mai putin afectat de "civilizatie".
Aranjez relativ tarziu pentru cazarea in Sulina a 2 familii cu copii si aflu de transportul cu vaporul de la Tulcea care se desfasoara dupa un program oarecum restrans. In fine plecam din Iasi joi noapte sa ajungem cat mai devreme in Tulcea, in ideea ca prindem primul vapor de la ora 11, nestiind ca s-au facut rezervari si mai toate cursele erau ocupate. Prima cursa rapida cu locuri libere este abia la ora 16. In Tulcea vizitam Muzeul Deltei avand drept ghid de nadejde pe nenea Gigi, un unchi de-al meu, si apoi ii facem si o vizita scurta acasa unde mai povestim una alta. Apoi mergem in port si imbarcam in cursa rapida care ne duce in aproximativ 1h30' la Sulina de unde ne preia omul de legatura si ne duce la gazda noastra pentru urmatoarele 2 zile. Inca de la primii pasi prin Sulina, Claudia are ceva de comentat si totul culmineaza la vederea camerei in care urma sa dormim. O camaruta mica exact ca la tara la bunici. Ce sa-i fac, nici eu nu stiam cum va fi dar oricum era prea tarziu pentru conditii cu mai multe stele. Casuta respectiva nici nu avea macar o curte mai mare ca sa poata zburda copiii in voie. Totusi pestele servit de gazda noastra ne-a facut sa mai uitam putin de necaz. Pentru a 2-a zi programasem o plimbare cu barca. Vremea era destul de rece si parca statea sa ploua. Dupa ce am luat micul dejun la un restaurant de langa port ne-am intalnit cu omul cu barca. Ne-a plimbat pe niste canale spre Nord si ne-am intors prin golful Musura. Pe traseu am avut ocazia sa gustam din farmecul Deltei, si sa vedem cateva specimene din fauna ornitologica, adica pasari: pelicani, lebede, egrete, rate salbatice, etc. Dupa vreo 2-3 ore ne-am intors la mal si am mers din nou la restaurant sa mancam, bineinteles iar peste. S-a servit calcan, salau, sturioni preparate divers. Apoi am reusit sa vizitez cu Octavian si plaja trecand si pe la cimitirul international din Sulina (merita vazut). Reveniti in oras am iesit cu totii in parcul de joaca unde copiii au facut legea. Pe seara gazda ne-a pregatit si faimoasa ciorba de peste care a fost foarte buna. Ne-am culcat relativ devreme deoarece plecarea de a 2-a zi era cam matinala. Doar cursa de la ora 7 spre Tulcea mai avea locuri. Am luat catamaranul in ideea ca vom castiga aprox. o ora si am ajuns la 11 in Tulcea. Drumul a fost obositor deoarece a fost foarte aglomerat si cu copii mici va puteti inchipui cum este. In Tulcea ne-am recuperat masinile si ne-am luat ramas bun de la rudele mele, cam pe fuga dar urma un drum cam lung spre casa si ne grabeam. Am reusit sa facem si o mica deviere spre manastirea Celic Dere asezata intr-un loc foarte pitoresc. Dupa trecerea Dunarii cu bacul pe la Galati am mers intins si ne-am oprit sa mancam ceva tocmai la Hanul lui Conachi. Am ajuns cam obositi in Iasi pe la ora 21 si nu eram prea bucurosi. Ceea ce s-a dorit a fi un mic concediu relaxant a fost... cum a fost. Nici vremea nu pot spune ca a tinut cu noi dar asta este.
Pentru ca din cauza stresului am si uitat sa mai fac poze, o sa va arat doar cateva mostre facute de prietenii nostri.
Concluzia: cred ca nu se merita sa mergi in Delta doar pt. o zi si e de preferat sa nu fie in perioade din astea aglomerate.
O parere mult mai buna despre Delta gasiti aici. Poate data viitoare vom incerca sa stam si noi in Crisan.
Tuesday, April 28, 2009
Macin(ati) ... cu dor de inaltime
Pana saptamana trecuta ultima mea iesire la munte a fost tocmai la sf. lunii martie cu Catalin, Ioana, Mihai si Irina, cand am mai prins cascada de gheata din Bicajel si chiar mai buna calitativ decat la tura anterioara. Atunci plecaseram din Iasi dar nu stiam sigur ce vom face asa ca ne-am luat echipament complet si la cat de multa zapada am gasit prin pereti, doar cascada ne-a putut oferi prilej de miscare si bucurie (vezi album Catalin).
Apoi a urmat o perioada cu cateva antrenamente la panou pana cand la un moment dat am inceput sa simt ca mi-am fortat cam tare un deget (nu zic care) si am hotarat sa fac o pauza mai lunga. Doar o scurta iesire la Bucium in timpul saptamanii trecute am reusit sa incropesc la indemnul lui Mihai.
In fine in weekend care a trecut am fost invitati de Catalin si Ioana in Muntii Macin (probabil cei mai inalti munti din Romania, candva...) si in special la o catarare lejera si frumoasa predominant cu asigurari mobile (asa cum imi place mie). Plecand cu Mihai din Iasi de sambata dimineata, am ajuns pe o vreme nu foarte buna caci ploua marunt si am parcat masina chiar la intrarea in Parcul Natural. Am alocat prima zi pentru "aclimatizarea" specifica muntilor inalti, facand o tura de recunoastere pe poteca "alpina" pana spre vf. Tutuiatu (467m). Pe alocuri mai iesea putin si soarele, apoi iar mai picura, si tot asa am mers prin padurea feerica cautand poteca de creasta pana am ajuns cu bine langa vf. Tutuiatu. Acolo am facut un popas la cariera 3M unde am incercat sa ne "incalzim" pe cateva trasee usoare de granit. Datorita ploii nu am fost in stare sa urc cap de coarda nici macar traseul de 4- din extrema stanga ci a trebuit sa instalez o mansa. Nici macar in mansa nu mi-a facut nici o placere sa ma lupt cu granitul ud si in final ne-am lasat pagubasi si ne-am intors spre locul de campare. Seara ne-am facut plinul cu alimentele energizante traditionale: slanina si carnati de casa cu ceapa si usturoi apoi vinul rosu si restul a fost poveste. Spre apus a inceput treptat sa apara soarele si ne-am mai uscat cat de cat. De lene nu am mai montat cortul si am dormit cu Mihai in masina. M-am trezit aproximativ la ora 7 probabil din obisnuita. Dupa o scurta repriza de gimnastica am inceput sa ecologizez zona de deseurile aruncate aiurea de grataristii care si-au petrecut sarbatorile la iarba verde. Intre timp a inceput sa iasa soarele si ziua de anunta minunata. Dupa un mic dejun frugal ne-am facut rucsacii cu echipamentul de catarat si am pornit pe valea Racova spre peretele cel mai inalt al vaii. Eu am mai avut ocazia sa catar aici un traseu, in 2003, cu Leslie Fuscko, in perioada Festivalului Alpin de la Galati. Nu a fost un traseu greu dar a fost unul asigurat integral cu mobile si ca secund am incercat sa invat cat mai multe. Accesul cel mai facil mi s-a parut a fi cel din poteca marcata si cam din dreptul Branei Mari se traverseaza spre firul vaii si se coboara pe langa perete pana la baza traseelor. Acolo ne-am impartit rapid in 2 echipe: Catalin cu Mihai si eu cu Ioana. Ei doi au ales un traseul Branelor pe spituri iar eu am ales sa facem un traseu pe mobile: Muchia Branelor/Hornul Prieteniei. Traseul are 3 lungimi si are avantajul ca nefiind foarte greu permite invatarea folosirii asigurarilor mobile. Mi-a placut sa ma simt liber si sa-mi aleg locul pe unde urc, nefiind deloc restrictionat de asigurari fixe. Dupa ce am ajuns mai greu dar cu bine in varf, deoarece Ioana abia invata sa recupereze astfel de asigurari (in special nucile ii punea ceva probleme la recuperat) am revenit la baza peretelui pentru a urca si traseul Diagonal. Prima lungime cred ca am luat-o cam mult spre stanga si astfel am mers din nou cu ajutorul asigurarilor mobile pana pe varful tancului unde am regrupat la un spit. A urmat o lungime relativ scurta cu un traverseu spre stanga si am folosit din nou frienduri si nuci. Urmatoarea lungime am facut-o mult in stanga si cred ca in premiera dar oricum usoara. A fost o lungime destul de riscanta caci stanca nu era curata ci acoperita cu multi licheni si zona era destul de friabila. Iesirea in Brana Mare am facut-o la cativa metri in stanga de intrarea in Hornul Prieteniei. Cum Ioana s-a chinuit destul de mult cu un friend pus de mine la limita si nu a reusit sa-l recupereze, a trebuit sa cobor eu in rapel si bineinteles ca si eu m-am chinuit sa-l scot fiind cat pe ce sa-l abandonez acolo. Pana la urma a iesit si la revenirea in Brana Mare am facut schimb intre echipe. Ioana a repetat ca secund Hornul Prieteniei iar eu filat de Catalin am intrat pe linia traseului Branelor si apoi am urmat oblic traseul Diagonal pana la fisura finala. Acolo din cauza unui piton batut (cam ciudat) intr-o fisura am fost indusi in eroare si am incercat sa iesim pe acea fisura desi nu era din traseul nostru. Dupa chinuri zadarnice de abordare la liber a acesteia (asigurare proasta si espadrila deloc tehnica), am revenit pe fisura din dreapta care intradevar era cea corecta de gradul 5+. Dupa iesire a venit si Catalin care si-a dat seama ca asa trebuia abordat si nu pe linia pe care s-a chinuit anterior si el cu Mihai. Apoi ne-am retras la masina unde am strans bagajele si am plecat spre casa destul de multumiti. Pe drum am avut destule momente in care ne-am impartasit impresiile si am mai hotarat ca e o zona foarte frumoasa care merita vizitata mai des, chiar daca ne da putin rau de inaltime. :)
Las in continuare cateva imagini sa vorbeasca...
Versiunea ilustrata a intregii ture din Macin a lui Catalin si Ioanei o puteti vedea aici.
Apoi a urmat o perioada cu cateva antrenamente la panou pana cand la un moment dat am inceput sa simt ca mi-am fortat cam tare un deget (nu zic care) si am hotarat sa fac o pauza mai lunga. Doar o scurta iesire la Bucium in timpul saptamanii trecute am reusit sa incropesc la indemnul lui Mihai.
In fine in weekend care a trecut am fost invitati de Catalin si Ioana in Muntii Macin (probabil cei mai inalti munti din Romania, candva...) si in special la o catarare lejera si frumoasa predominant cu asigurari mobile (asa cum imi place mie). Plecand cu Mihai din Iasi de sambata dimineata, am ajuns pe o vreme nu foarte buna caci ploua marunt si am parcat masina chiar la intrarea in Parcul Natural. Am alocat prima zi pentru "aclimatizarea" specifica muntilor inalti, facand o tura de recunoastere pe poteca "alpina" pana spre vf. Tutuiatu (467m). Pe alocuri mai iesea putin si soarele, apoi iar mai picura, si tot asa am mers prin padurea feerica cautand poteca de creasta pana am ajuns cu bine langa vf. Tutuiatu. Acolo am facut un popas la cariera 3M unde am incercat sa ne "incalzim" pe cateva trasee usoare de granit. Datorita ploii nu am fost in stare sa urc cap de coarda nici macar traseul de 4- din extrema stanga ci a trebuit sa instalez o mansa. Nici macar in mansa nu mi-a facut nici o placere sa ma lupt cu granitul ud si in final ne-am lasat pagubasi si ne-am intors spre locul de campare. Seara ne-am facut plinul cu alimentele energizante traditionale: slanina si carnati de casa cu ceapa si usturoi apoi vinul rosu si restul a fost poveste. Spre apus a inceput treptat sa apara soarele si ne-am mai uscat cat de cat. De lene nu am mai montat cortul si am dormit cu Mihai in masina. M-am trezit aproximativ la ora 7 probabil din obisnuita. Dupa o scurta repriza de gimnastica am inceput sa ecologizez zona de deseurile aruncate aiurea de grataristii care si-au petrecut sarbatorile la iarba verde. Intre timp a inceput sa iasa soarele si ziua de anunta minunata. Dupa un mic dejun frugal ne-am facut rucsacii cu echipamentul de catarat si am pornit pe valea Racova spre peretele cel mai inalt al vaii. Eu am mai avut ocazia sa catar aici un traseu, in 2003, cu Leslie Fuscko, in perioada Festivalului Alpin de la Galati. Nu a fost un traseu greu dar a fost unul asigurat integral cu mobile si ca secund am incercat sa invat cat mai multe. Accesul cel mai facil mi s-a parut a fi cel din poteca marcata si cam din dreptul Branei Mari se traverseaza spre firul vaii si se coboara pe langa perete pana la baza traseelor. Acolo ne-am impartit rapid in 2 echipe: Catalin cu Mihai si eu cu Ioana. Ei doi au ales un traseul Branelor pe spituri iar eu am ales sa facem un traseu pe mobile: Muchia Branelor/Hornul Prieteniei. Traseul are 3 lungimi si are avantajul ca nefiind foarte greu permite invatarea folosirii asigurarilor mobile. Mi-a placut sa ma simt liber si sa-mi aleg locul pe unde urc, nefiind deloc restrictionat de asigurari fixe. Dupa ce am ajuns mai greu dar cu bine in varf, deoarece Ioana abia invata sa recupereze astfel de asigurari (in special nucile ii punea ceva probleme la recuperat) am revenit la baza peretelui pentru a urca si traseul Diagonal. Prima lungime cred ca am luat-o cam mult spre stanga si astfel am mers din nou cu ajutorul asigurarilor mobile pana pe varful tancului unde am regrupat la un spit. A urmat o lungime relativ scurta cu un traverseu spre stanga si am folosit din nou frienduri si nuci. Urmatoarea lungime am facut-o mult in stanga si cred ca in premiera dar oricum usoara. A fost o lungime destul de riscanta caci stanca nu era curata ci acoperita cu multi licheni si zona era destul de friabila. Iesirea in Brana Mare am facut-o la cativa metri in stanga de intrarea in Hornul Prieteniei. Cum Ioana s-a chinuit destul de mult cu un friend pus de mine la limita si nu a reusit sa-l recupereze, a trebuit sa cobor eu in rapel si bineinteles ca si eu m-am chinuit sa-l scot fiind cat pe ce sa-l abandonez acolo. Pana la urma a iesit si la revenirea in Brana Mare am facut schimb intre echipe. Ioana a repetat ca secund Hornul Prieteniei iar eu filat de Catalin am intrat pe linia traseului Branelor si apoi am urmat oblic traseul Diagonal pana la fisura finala. Acolo din cauza unui piton batut (cam ciudat) intr-o fisura am fost indusi in eroare si am incercat sa iesim pe acea fisura desi nu era din traseul nostru. Dupa chinuri zadarnice de abordare la liber a acesteia (asigurare proasta si espadrila deloc tehnica), am revenit pe fisura din dreapta care intradevar era cea corecta de gradul 5+. Dupa iesire a venit si Catalin care si-a dat seama ca asa trebuia abordat si nu pe linia pe care s-a chinuit anterior si el cu Mihai. Apoi ne-am retras la masina unde am strans bagajele si am plecat spre casa destul de multumiti. Pe drum am avut destule momente in care ne-am impartasit impresiile si am mai hotarat ca e o zona foarte frumoasa care merita vizitata mai des, chiar daca ne da putin rau de inaltime. :)
Las in continuare cateva imagini sa vorbeasca...
Versiunea ilustrata a intregii ture din Macin a lui Catalin si Ioanei o puteti vedea aici.
Tuesday, February 17, 2009
La munte prin zapada
Revin cu un weekend petrecut din nou la munte intr-un cadru de iarna deosebit de feeric. Povestea incepe asa: Catalin isi propusese initial sa mearga in Fagaras sa faca impreuna cu Vali un traseu in peretele Caltzunului, ulterior m-am alaturat si eu, apoi Vali a trebuit sa renunte din cauza proaspat-nascutei Ana (sa-i traiasca!) si ca un facut, a trebuit sa renunt si eu la o zi libera pentru probleme de servici.
Cum nu ne venea prea usor sa ramanem in oras am hotarat impreuna sa mergem totusi undeva la munte, desi se anunta un weekend destul de rece si cu ninsori.
Plecam de dimineata doar eu si Cata spre Cheile Bicazului, avand echipament complet si de stanca si de gheata. Ajungem fara probleme in chei pe la ora 9 si constatam la fata locului ca totul e acoperit cu un strat consistent de zapada proaspata. Amandorura ne era dor de catzarare. Dupa o scurta inspectie a zonelor ne decidem rapid sa intram in Fisura Artei si dupa ce ne luam tot echipamentul necesar (inclusiv coltari si 1 piolet) pornim hotarati spre baza traseului.
Urcam pantele abrupte ale valcelului prin zapada proaspat asternuta si dupa cca. 3/4h ajungem la stanca. Cat ne echipam il indemn pe Catalin sa mearga primul, care bineinteles se incalta cu espadrilele, desi il avertizez ca va avea probleme pe zapada. La 10 porneste si dupa cativa pasi se vede nevoit sa se retraga si plec eu incaltat cu bocancii de iarna. 
Trec cu bine de pragurile incarcate cu zapada asigurandu-ma cu 2 friend-uri si curatand continuu zapada. Ulterior ma mai ajut de un friend la traverseul expus spre dreapta pe dupa un bolovan mare de stanca. Pun si un anou pe dupa alt colt de stanca si gata. Urmeaza un diedru destul de dificil si apoi inca cativa metri si ajung in sfarsit in regrupare. Vine si Catalin destul de greu caci ii inghetasera intre timp mainile. 
Urmeaza o lungime relativ sigura si fara probleme (zic eu) dar la fata locului totul de dovedeste a fi altfel, mai ales ca pe alocuri peretii erau umezi si chiar acoperiti cu un strat de gheata ce facea dificil ramonajul. 
Noroc ca e o lungime asigurata destul de des. Ne chinuim amandoi dar ajungem si in regruparea a 2-a. De acolo ma si gandesc ca in lungimea urmatoare ma asteapta ceva probleme la iesirea pe "valcelul" inierbat de sub bifurcatia de trasee. 
In fine pornesc si trec pasajele de horn surplombant unde ca si in lungimea anterioara trebuie sa ne tragem rucsacii dupa noi caci altfel ne incurca foarte tare. Ies pe primele praguri de iarba unde gasesc pitoane nesperate si apoi din nou cu ajutorul unui friend ma aburc peste o mica saritoare inierbata si acoperita cu zapada fara sa folosesc pioletul din rucsac. Regrupez apoi vine si Catalin cand deja incepe sa-mi fie frig. 
In timp ce-l filam in regrupare analizez situatia si consider ca cea mai buna varianta de continuare ramane prin fisura Artei si nu prin fisura Surducului intrucat aceasta are portiuni "cazute" care sunt acoperite de zapada din abundenta iar in "tub" si diaclaza totul avea sa fie relativ uscat.
Coborarile din lungimea a 3-a si a 2-a trebuind dirijate foarte bine altfel se ajunge la o distanta de aprox.10m dreapta fata de urmatoarea regrupare. Bineinteles ca sa fie tacamul complet dupa al 2-lea rapel se blocheaza corzile si dupa eforturi disperate de a le recupera ne vedem in situatia de a fi nevoiti sa urcam pe prusice sa vedem ce s-a intamplat. Nu este pentru prima data cand patesc asa, si culmea tot in peretele acesta. Asa ca ma duc eu si urc cu greu cei peste 30m pana la locul unde s-au blocat corzile si deja pe intuneric incep coborarea in rapel. Ultimul rapel il facem la lumina frontalelor si ajungem fara probleme la baza peretelui. Coborarea este putin mai delicata din cauza riscului de lunecare permanent dar reusim sa scapam fara cazaturi serioase. Jos la masina totul era in bezna desi era doar ora 19. Mergem direct la restaurant Floare de Colt unde mancam o ciorba de fasole cu afumatura si bem cate un ceai. La intoarecere in masina ne instalam ca si mancam bine si facem si un vin fiert. Hotaram sa dormim in masina deoarece temperatura afara era deja spre -6 grade si chiar ne-a fost bine. A doua zi o pornim ca si alta data spre Ceahlau cu gandul sa urcam dinspre Neagra spre Piatra Sura si apoi eventual pana la Dochia daca timpul ne permite. Muntele ne-a oferit un cadru numai bun de relaxare desi cei cativa km pe drumul forestier si pe alocuri prin zapada destul de mare mi-au fortat putin picioarele. Totul a fost minunat, am ajuns pana pe vf. Varatec de unde am admirat Turnul lui Butu si Ana si restul peisajului incantator. Mai departe am fi putut ajunge pana in Poiana Maicilor dar eram multumiti si cu atat. Daca acolo am ajuns in 3 ore, la intoarcere nu am facut nici macar 2 ore. A fost o zona destul de "salbatica" deoarece mai tot timpul am intretaiat urme se iepure, veverita, lup si chiar urs (ziceam eu, iar Catalin zicea ca-s de om). Vremea a fost numai buna cu temperaturi in jur de -2 grade iar cate putin si facut aparitia si soarele.
Este o zona care merita explorata mai mult, dupa cum arata si imaginile, si ne-am promis amandoi ca vom reveni.
Cum nu ne venea prea usor sa ramanem in oras am hotarat impreuna sa mergem totusi undeva la munte, desi se anunta un weekend destul de rece si cu ninsori.
Plecam de dimineata doar eu si Cata spre Cheile Bicazului, avand echipament complet si de stanca si de gheata. Ajungem fara probleme in chei pe la ora 9 si constatam la fata locului ca totul e acoperit cu un strat consistent de zapada proaspata. Amandorura ne era dor de catzarare. Dupa o scurta inspectie a zonelor ne decidem rapid sa intram in Fisura Artei si dupa ce ne luam tot echipamentul necesar (inclusiv coltari si 1 piolet) pornim hotarati spre baza traseului.
Urcam pantele abrupte ale valcelului prin zapada proaspat asternuta si dupa cca. 3/4h ajungem la stanca. Cat ne echipam il indemn pe Catalin sa mearga primul, care bineinteles se incalta cu espadrilele, desi il avertizez ca va avea probleme pe zapada. La 10 porneste si dupa cativa pasi se vede nevoit sa se retraga si plec eu incaltat cu bocancii de iarna. 
Trec cu bine de pragurile incarcate cu zapada asigurandu-ma cu 2 friend-uri si curatand continuu zapada. Ulterior ma mai ajut de un friend la traverseul expus spre dreapta pe dupa un bolovan mare de stanca. Pun si un anou pe dupa alt colt de stanca si gata. Urmeaza un diedru destul de dificil si apoi inca cativa metri si ajung in sfarsit in regrupare. Vine si Catalin destul de greu caci ii inghetasera intre timp mainile. 
Urmeaza o lungime relativ sigura si fara probleme (zic eu) dar la fata locului totul de dovedeste a fi altfel, mai ales ca pe alocuri peretii erau umezi si chiar acoperiti cu un strat de gheata ce facea dificil ramonajul. 
Noroc ca e o lungime asigurata destul de des. Ne chinuim amandoi dar ajungem si in regruparea a 2-a. De acolo ma si gandesc ca in lungimea urmatoare ma asteapta ceva probleme la iesirea pe "valcelul" inierbat de sub bifurcatia de trasee. 
In fine pornesc si trec pasajele de horn surplombant unde ca si in lungimea anterioara trebuie sa ne tragem rucsacii dupa noi caci altfel ne incurca foarte tare. Ies pe primele praguri de iarba unde gasesc pitoane nesperate si apoi din nou cu ajutorul unui friend ma aburc peste o mica saritoare inierbata si acoperita cu zapada fara sa folosesc pioletul din rucsac. Regrupez apoi vine si Catalin cand deja incepe sa-mi fie frig. 
In timp ce-l filam in regrupare analizez situatia si consider ca cea mai buna varianta de continuare ramane prin fisura Artei si nu prin fisura Surducului intrucat aceasta are portiuni "cazute" care sunt acoperite de zapada din abundenta iar in "tub" si diaclaza totul avea sa fie relativ uscat.  |  |
Fisura Surducului | Fisura Artei |
Coborarile din lungimea a 3-a si a 2-a trebuind dirijate foarte bine altfel se ajunge la o distanta de aprox.10m dreapta fata de urmatoarea regrupare. Bineinteles ca sa fie tacamul complet dupa al 2-lea rapel se blocheaza corzile si dupa eforturi disperate de a le recupera ne vedem in situatia de a fi nevoiti sa urcam pe prusice sa vedem ce s-a intamplat. Nu este pentru prima data cand patesc asa, si culmea tot in peretele acesta. Asa ca ma duc eu si urc cu greu cei peste 30m pana la locul unde s-au blocat corzile si deja pe intuneric incep coborarea in rapel. Ultimul rapel il facem la lumina frontalelor si ajungem fara probleme la baza peretelui. Coborarea este putin mai delicata din cauza riscului de lunecare permanent dar reusim sa scapam fara cazaturi serioase. Jos la masina totul era in bezna desi era doar ora 19. Mergem direct la restaurant Floare de Colt unde mancam o ciorba de fasole cu afumatura si bem cate un ceai. La intoarecere in masina ne instalam ca si mancam bine si facem si un vin fiert. Hotaram sa dormim in masina deoarece temperatura afara era deja spre -6 grade si chiar ne-a fost bine. A doua zi o pornim ca si alta data spre Ceahlau cu gandul sa urcam dinspre Neagra spre Piatra Sura si apoi eventual pana la Dochia daca timpul ne permite. Muntele ne-a oferit un cadru numai bun de relaxare desi cei cativa km pe drumul forestier si pe alocuri prin zapada destul de mare mi-au fortat putin picioarele. Totul a fost minunat, am ajuns pana pe vf. Varatec de unde am admirat Turnul lui Butu si Ana si restul peisajului incantator. Mai departe am fi putut ajunge pana in Poiana Maicilor dar eram multumiti si cu atat. Daca acolo am ajuns in 3 ore, la intoarcere nu am facut nici macar 2 ore. A fost o zona destul de "salbatica" deoarece mai tot timpul am intretaiat urme se iepure, veverita, lup si chiar urs (ziceam eu, iar Catalin zicea ca-s de om). Vremea a fost numai buna cu temperaturi in jur de -2 grade iar cate putin si facut aparitia si soarele.
Este o zona care merita explorata mai mult, dupa cum arata si imaginile, si ne-am promis amandoi ca vom reveni.
Friday, February 6, 2009
40+
Hehehe iata ca deja am pasit cu bine in deceniul al 4-lea, petrecerile s-au terminat si totul este ok. Ma simt bine, sunt sanatos, iubesc, creierul inca functioneaza normal, ma antrenez, imi este draga viata si vreau sa fiu fericit. Multi deja sunt invidiosi pe mine dar sper ca se vor simti si ei la fel de bine cand vor atinge aceasta varsta. Imi vine sa incep sa fac lucruri pe care nu le-am facut pana acum, de genul sa scriu o carte ori poezii sau sa iau lectii de pian. Cred ca voi incepe sa si citesc mai mult si sa ma intalnesc mai des cu prietenii. Simt in mine o energie pe care trebuie s-o valorific cat mai bine ("prietenii stiu de ce..."). ;)
Sunt totusi cateva lucruri care ma intristeaza putin si anume ca oricat de indiferenti am vrea sa fim fata de ce se intampla in jurul nostru si sa traim doar intr-o lume a noastra, efectele crizei care se face tot mai simtita ne determina sa depindem din ce in ce mai mult unii de altii si de lumea care ne inconjoara.
Alt lucru care ma ingrijoreaza este vestea recenta cum ca ar exista un regulament al Parcului National Cheile-Bicazului Hasmas ce reglementeaza cumva si activitatile de alpinism si escalada. Pentru toti cei interesati de practicarea unor astfel de activitati le recomand sa citeasca acest regulament pe site-ul Administratiei Parcului, in special punctul 2.10:http://cheilebicazului-hasmas.ro/ro/regulament.php
Nu zic ca nu trebuie sa existe reguli dar ar fi pacat ca cei care au intentii bune si in ceea ce fac au grija de natura si de mediu sa fie afectati si sa le fie ingradite ori interzise activitatile. Deci dragi alpinisti si cataratori, haideti sa ne gandim mai bine la acest aspect si sa vedem ce putem face sa ne aparam drepturile si nu in ultimul rand sa constientizam cu ocazia asta mai bine importanta grijii fata de natura si de mediul in care ne desfasuram activitatile.
Avem o asociatie dar nu avem membri, suntem destui dar nu suntem uniti, vrem toti cam acelasi lucru dar o facem fiecare intr-un mod foarte diferit. Poate daca ne-am reuni fortele si mintile am gasi o solutie la astfel de probleme care vor incepe sa ne priveasca din ce in ce mai des.
Kobe spune ca a vorbit deja cu un reprezentant al Administratiei si astfel a aflat de acest regulament, de care nu stiam probabil niciunul dintre noi. A mai aflat de ex. ca este interzisa practicarea dry-tooling si a accesului la cascadele de gheata, stiati asta? Va convine?
Mie unuia nu, dar oricum regulile sunt reguli si trebuie respectate. Asa ca pana una alta aveti grija ce faceti astfel incat sa nu inrautatim situatia.
Sunt totusi cateva lucruri care ma intristeaza putin si anume ca oricat de indiferenti am vrea sa fim fata de ce se intampla in jurul nostru si sa traim doar intr-o lume a noastra, efectele crizei care se face tot mai simtita ne determina sa depindem din ce in ce mai mult unii de altii si de lumea care ne inconjoara.
Alt lucru care ma ingrijoreaza este vestea recenta cum ca ar exista un regulament al Parcului National Cheile-Bicazului Hasmas ce reglementeaza cumva si activitatile de alpinism si escalada. Pentru toti cei interesati de practicarea unor astfel de activitati le recomand sa citeasca acest regulament pe site-ul Administratiei Parcului, in special punctul 2.10:
Nu zic ca nu trebuie sa existe reguli dar ar fi pacat ca cei care au intentii bune si in ceea ce fac au grija de natura si de mediu sa fie afectati si sa le fie ingradite ori interzise activitatile. Deci dragi alpinisti si cataratori, haideti sa ne gandim mai bine la acest aspect si sa vedem ce putem face sa ne aparam drepturile si nu in ultimul rand sa constientizam cu ocazia asta mai bine importanta grijii fata de natura si de mediul in care ne desfasuram activitatile.
Avem o asociatie dar nu avem membri, suntem destui dar nu suntem uniti, vrem toti cam acelasi lucru dar o facem fiecare intr-un mod foarte diferit. Poate daca ne-am reuni fortele si mintile am gasi o solutie la astfel de probleme care vor incepe sa ne priveasca din ce in ce mai des.
Kobe spune ca a vorbit deja cu un reprezentant al Administratiei si astfel a aflat de acest regulament, de care nu stiam probabil niciunul dintre noi. A mai aflat de ex. ca este interzisa practicarea dry-tooling si a accesului la cascadele de gheata, stiati asta? Va convine?
Mie unuia nu, dar oricum regulile sunt reguli si trebuie respectate. Asa ca pana una alta aveti grija ce faceti astfel incat sa nu inrautatim situatia.
Subscribe to:
Posts (Atom)
