Plecam din Iasi vineri noapte dupa ora 22 in echipa de 4: eu, Catalin, Ioana si Mihai si ajungem la destinatie sambata pe la amiaza, pe o vreme nu foarte buna. Trecem cu masina prin tunel dar o parcam preventiv inainte de punctul de trecere al raului. Dupa vreo 20min. ajungem la cabana. Acolo despachetam si montam corturile si apoi pornim usor in recunoasterea zonei. Urcam pe scocul Ursului pana in creasta Stogsoarelor de unde admiram peisajele de pe ambii versanti ai crestei si apoi revenim la cabana sa mancam. Apoi incercam o apropiere de peretele Claii Strambe pentru a repera ceva detalii din traseele dorite de noi: Paianjenul Galben sau Pasarea Phoenix. Ajungem relativ din intamplare undeva in Creasta Fotoreporterului de unde facem cateva poze si urmarim putin prin binoclu peretele Claii. Incepe o ploaie marunta si coboram la cabana unde facem cunostinta cu cativa alpinisti veterani si actuali din CAR: Mircea Sandulescu, Gelu Peteu, Cristi Iacob s.a. Seara, desi ploaia continua, atmosfera devine placuta prin cantece acompaniate la chitara, discutii si cate o gura de vin, din cel bun de la Costica Costea. Din pacate prognoza meteo se confirma si ploua toata noaptea de sambata si aproape toata ziua de dumineca. Sperantele noastre ca vom apuca sa cataram ceva parca devin tot mai mici asa ca alegem sa facem un traseu pana in creasta Buila-Vanturarita. Pornim cu voie-buna si poposim dupa aprox. 1h si jumatate in curmatura Oale. De acolo practic incepe creasta masivului si intentionam sa ajungem pana pe vf. Vanturarita, cel mai inalt din masiv (1886m), dar ulterior ceata si ploaia abundenta ne vor face sa ne intoarcem din drum. Oricum a fost un traseu placut care ne-a facut cunostinta si cu zona mai alpina a masivului, foarte asemanatoare cu Piatra Craiului. Seara la cort avem noroc sa se opreasca ploaia si facem pariuri daca se va usca stanca pentru a doua zi. Eu si cu Catalin ne planificam sa mergem in traseul Pasarea Phoenix (cotat 6A, 6+, A0 (8-)) iar Mihai cu Ioana urmau sa catere in Santinela Cheilor. Dis de dimineata, cand toata lumea inca dormea, ne trezim si observam primele raze de soare cum mangaie peretele Claii Strambe. Ne bucuram si dupa ce facem rapid rucsacii si mancam ceva in viteza plecam spre baza traseului. In aprox. 40min. suntem in poiana La Livada, la intrarea in traseu, fara sa avem prea mari probleme de orientare. Inspectam sumar prima lungime si ca de obicei ma echipez si pornesc eu cap. Primele asigurari fiind la oarece distanta si urmand un traverseu mai delicat pe unele praguri cu iarba imi montez un friend. Dupa traverseu urmeaza o portiune care urca direct in sus pe praguri si fisuri ulterior mai traversam oblic dreapta pana la o mica surplomba iar deasupra se iese pe un prag larg de iarba unde se regrupeaza. Lungimea a doua ii revine lui Catalin care pana aici vine lejer si incepe cu o fisura ce se urca in bavareza cu ceva pasi de liber impusi de grad 6, apoi trece din nou peste o surplomba si pe praguri pana in regrupare. Aceste 2 lungimi pot fi legate intr-una singura daca posedati suficiente bucle de asigurare. Lungimea a 3-a contine pasul cheie al traseului si porneste oblic stanga spre un diedru surplombat si peste care se trece fie la liber (8-) fie artificial cum am facut eu. Ulterior cateva praguri ne duc spre regrupare dar eu am continuat si cu lungimea a 4-a usoara in ideea de a face economie de timp. Asadar am regrupat pe brana larga a Livezii cu Mesteceni. Deci si lungimile 3 si 4 pot fi legate dar se va merge cativa metri concomitent. De aici, in anumite situatii, se poate alege varianta parasirii traseului si retragerea spre dreapta pe brana. Lungimea a 5-a continua in sus pe o fata cazuta apoi trece o fisura surplombanta care se trece la liber in bavareza si unde eu m-am chinuit ca secund din cauza rucsacului mai greu. Ulterior se urca peste niste praguri spre stanga si se regrupeaza la baza unei fisuri mai largi ce porneste oblic spre stanga. Acea fisura era foarte umeda si am pornit cu ceva elan scazut dar ulterior mi-am revenit din mers. Am trecut cateva fisuri si praguri inclinate si am regrupat pe un fel de tanc. De acolo Catalin a urcat cateva praguri si apoi spre dreapta pe sub niste surplombe si nu a regrupat imediat la 15 m ci a continuat cu un traverseu expus spre dreapta chiar descendent la un moment dat, dar bine asigurat. Dupa trecerea unei surplombe se ajunge pe un prag la baza unei mici grote. Deci Catalin a legat si lungimile 7 si 8 dar a fost nevoit spre final sa faca multa economie de asigurari. Din grota am urmat lungimea a 9-a in traversare aproape orizontala stanga, initial inghesuit in fisura apoi fisura se deschide si se transforma intr-o brana larga cu iarba ce continua usor ascendent spre stanga pana intr-un punct unde se mai trec niste praguri si apoi stanga in regrupare. Pare expus iar asigurarile sunt mai rare spre finalul lungimii dar este usor. Lungimea a 10-a duce in sus pe niste fete si praguri apoi trece o mica surplomba si in final urca un fel de valcel innierbat ce duce la baza vestitei Seceri. Ultima lungime este practic un horn mai larg si adanc care acum era foarte ud si care se arcuieste spre dreapta. Am trecut cu destule emotii in ramonaj hornul folosindu-ma si de scarite pe alocuri. Dupa iesirea din horn peste niste praguri se ajunge pe un umar al Claii Strambe la cativa zeci de metri de varf. De acolo practic traseul se termina si se merge pe o brana larga cu copaci pana in spatele Claii. Noi am facut cam 7h si jumatate si ne strangem in graba echipamentul. Intre timp Ioana si Mihai au urcat pe Santinela de unde ne-au urmarit si facut poze. Pentru retragere se prinde o poteca in serpentine ce ne scoate pe la baza peretilor pana in strunga cu Santinela. Acolo Ioana era in mansa pe prima lungime din traseul Hornul Dezghetat (6+) si pe care-l urca cu bine. Fac si eu o mansa rapida in acest traseu pana se dezechipeaza Ioana si apoi pornim cu totii spre cabana. Acolo strangem corturile si pornim catre masina care ne asteapta cuminte si gata sa ne duca din nou acasa. La ora 19 pornim pe lungul drum forestier care ne duce spre satul Cheia. Pe drum oboseala isi spune cuvantul si schimb la volan cu Mihai, ajungand cu bine in Iasi fix la ora 6 dimineata. Pe drum ne-au tinut de urat cd-urile cu Top Rock 500 facute de mine cu cateva zile inainte. Urmeaza o noua zi de munca pentru noi dar parca inviem din propria cenusa caci suntem fericiti ca am fost si noi pe taramul de basm al Pasarii Phoenix.
Zona este superba si merita s-o mai vizitam in ciuda efortului de a ajunge acolo. Traseul pur si simplu ne-a fermecat. Este suficient de lung dar preponderent de liber cu doar cativa pasi de artificial mai dificili, foarte bine asigurat si cu regrupari comode. Stanca este curata si in general foarte putin friabila. Privelistea oferita in special in partea superioara cand puteam vedea chiar si muntii Cozia si Fagarasul este deosebita. Abia asteptam sa vedem daca si Paianjenul Galben este tot asa de frumos.
Cumpana peste raul Cheia
In creasta Buila-Vanturarita
Udat bine de ploaie
Peretele Claii Strambe cu schita traseului (click pe imagine)
Eu in prima lungime
Catalin in a doua lungime
Cruxul lungimii a 3-a
Catalin scrutand peretele Claii
Lungimea a 5-a
Finalul lungimii a 5-a
Primii pasi in fisura umeda din lungimea a 6-a
Catalin in lungimea a 7-a comuna cu tr.Iris
Ultimii pasi inainte de regruparea in grota
Abordarea vestitului horn numit Secera
Albumul mai bogat in fotografii din aceasta tura poate fi vizualizat ca de obicei pe site-ul lui Catalin.
