Dupa un drum lung si destul de obositor ajungem sambata dimineata in capatul din amonte al cheilor unde parcam masina. Ne dezmortim si dupa ce mancam ceva ne pregatim de tura. Catalin avea planul clar de a face cu mine traseul Memorial Jenci Bacsi si fiind un traseu destul de lung si solicitant l-am intrebat de ce nu lasam pe ziua urmatoare ca sa fim mai odihniti dar replica a fost ca dumineca nu se anunta vreme prea buna. Vali urma sa se duca in echipa cu Alex si Alin in vreunul din traseele clasice mai usoare din acea zona ca sa-i faca sa guste din placerea catararii in zona cheilor turzii. Au ales Turnul Ascutit care intradevar este un traseu nu foarte greu dar in schimb deosebit de spectaculos si aerian.
Noi pornim spre peretele Urias si acolo vedem pe cineva ca face rapel pe linia traseului ales de noi si cand a coborat l-am cunoscut pe Nicolae Budeanca (zis Giga) cel care a contribuit la premiera acestui traseu. El ne da cateva lamuriri asupra lungimilor si pornim cap schimbat, Catalin avand onoarea sa inceapa cu prima lungime. Traseul are 9 lungimi si incepe din stanga traseului Vaya con Dios pe care il intersecteaza de 2 ori, urcand in 4 lungimi spre despicatura adanca dintre cele 2 turnuri vecine: Turnul Fecioarei si Turnul Martirilor. De acolo continua pe un fel de creasta spre varful Turnului Martirilor cu inca 3 lungimi. Din varf se face un rapel scurt si apoi se merge pe o poteca pe la baza unor pereti pana la urmatoarele 2 lungimi undeva in ultimul plan al amfiteatrului. Traseul desi parcurge o zona destul de vitrega si chiar surplombanta a peretelui Urias reuseste sa aiba un caracter predominant de liber ceea ce il face foarte frumos si deosebit (chiar "extraodinar" - vorba lui Catalin).
Traseul este curat, aproape deloc friabil si fara probleme de orientare. Merita facut si bravo lui Giga pentru efortul depus si rezultatul obtinut. Terminam traseul in aproape 5 ore si jumatate si revenim multumiti la corturi dupa ce ne intalnim si cu cealalta echipa la Crucea Sandulestilor. Seara ne punem corturile si ne adunam in curte la gazda noastra amabila din ultimii ani. Povestim, radem, mai bem un vin bun si apoi ne retragem (unii) la odihna. Ziua de dumineca este innorata si dupa ploaia din timpul noptii nu prea avem sanse sa cataram trasee prin pereti asa ca ne ducem la Pestera Ungureasca. Acolo fiecare face ce poate in conditiile date, fiind destul de frig si nu prea motivati. Spre seara iesim din pestera si neavand mult timp la dispozitie incercam o prima lungime din traseul Feri Gabor care are niste miscari frumoase de liber. Intre timp vin si Vali cu Catalin si ne retragem la corturi. Suntem singuri dar ne simtim bine si nu lasam sa treaca seara fara sa ne distram.
Luni dimineata erau -2 grade dar senin si se anunta o zi frumoasa. Ma duc cu Vali in pestera ca sa mai lucreze proiectul inceput in ziua precedenta Rudaru si dupa 2 incercari iesim si noi la soarele imbietor de afara. Ne hotaram sa facem si noi un traseu clasic nu foarte greu dar frumos si il duc pe Vali in Peretele Suspendat. Ii place si mie la fel. Are niste pasi de catarare frumoasa cu tehnica variata. Ne salutam cu cealalta echipa din creasta Hans Gora apoi coboram in rapel dupa 2 lungimi si in drum spre corturi ne mai dam pe un traseu ales la nimereala: Eternal Flame 8-. Dupa ce Vali pune buclele, eu il parcurg in regim de secund si apoi el il mai face cap si intre timp ajung si baietii. Plecam sa strangem corturile si bagajele caci ne asteapta un drum lung spre casa. Dupa aproximativ 7 ore, cu discutii, povesti, muzica si buna dispozitie (cel putin unii) ajungem in miez de noapte la Iasi si ramanem in memorie cu zilele faine petrecute impreuna in Cheile Turzii.
Ca sa va delectati si cu alte poze si cu comentariile clasice ale lui Catalin dati click aici.
Pentru cei interesati de putina istorie a catararii in zona puteti citi un articol interesant pe site-ul domnului Dinu Mititeanu: File din istoria alpinismului in judetul Cluj.
