Poveste din Crai ... reloaded

De multa vreme ne propusesem (eu cu Catalin) sa facem o tura de iarna mai serioasa. La ultimele discutii am stabilit sa incercam creasta Arpaselului, situata in Fagaras. Eu am mai parcurs-o impreuna cu Octavian in vara lui 2000, de la vest la est, condusi de Tudor, un salvamontist din Pitesti. Pentru tura in Fagaras ni s-au alaturat si Sorin cu dl.Miki Bucholtzer ce aveau in plan sa faca o portiune a crestei.
Cu cateva zile inainte de data de plecare stabilita, joi 20.03.2008, vremea s-a cam stricat si am hotarat de comun acord sa ne incercam norocul pe creasta Pietrei Craiului, care este mult mai accesibila. Cu o saptamana inainte dl.Dinu Mititeanu si alti cativa membri ai CAR au parcurs creasta nordica in conditii acceptabile.
Zis si facut, plecam joi pe la 19:30 dupa ce ne adunam cu greu, ca dupa o zi incarcata. Inainte de Brasov a inceput sa viscoleasca, iar in Zarnesti era deja zapada de 2 degete asternuta pe sosea. Asta este... Cam pe la 02:00 suntem langa cabana Gura Raului. Motaim in masina pana pe la 05:30. Rasaritul ne anunta ca va fi totusi vreme buna. Ne aranjam si filtram echipamentul dupa care pornim spre Prapastiile Zarnestilor. La fantana lui Botorog parasim drumul si o luam pe marcaj BG spre cabana Curmatura. Dupa un parcurs in urcus constant prin padure, trecem la un moment dat prin poiana Zanoaga unde incepe sa se vada creasta in intregime si deasemenea Bucegii. Peisajul e superb, totul straluceste in soare si ne-au mai incantat si niste branduse firave acoperite pe jumatate cu zapada proaspat cazuta.In 2 ore ajungem la Curmatura unde ne intampina un "catelus" Saint-Bernard foarte blind. Servim cate 2 randuri de ceai si gustam cate ceva. Pe la 10:00 pornim spre creasta, care ne promitea momente de neuitat. Dupa un usor urcus prin padure spre Saua Crapaturii ajungem in scurt timp la baza peretilor varfului Turnul unde ne intampina cateva pasaje mai delicate cu cabluri. Pana aici dl.Miki se resimte putin dar avand in vedere ca nu a mai iesit de mult la munte si ca are peste 60 ani lucrul e de inteles. Rucsacul lui cu cadru e la fel de greu ca ale noastre. Oricum un lucru e clar: ce a facut el in materie de alpinism nu vom mai apuca noi sa facem niciodata. Ne echipam cu coltari, hamuri etc. Zona e foarte abrupta si inaintam cu atentie. Cand ajungem pe varful Turnul putem vedea totul in jur, pana in cele mai indepartate zari.
De acolo incepe creasta nordica propriu-zisa. Zapada este din belsug dar totusi este suficient de asezata in cele mai multe zone, astfel incat sa inaintam fara greutate prea mare. Succesiunea de varfuri de distinge clar pana dupa zona Grind. Estimam ca vom ajunge la refugiul Ascutit pe la ora 15:00 si speram sa putem merge mai departe avand in plan sa facem bivuac in cort. Inca de la cabana suntem acompaniati de 2 baieti din Cluj si Tg.Mures care vor sa innopteze tot la ref.Ascutit. Pe alocuri creasta devine foarte ingusta si mergem la echilibru ca pe o barna.Nu sunt cornise mari ceea ce este in avantajul nostru. Ajungem la un moment dat si la cateva pasaje unde ne legam in coarda. Trecem cu bine si incet incet ne apropiem, odata cu asfintitul soarelui, de varful Ascutit unde ne asteapta refugiul. Ne aducem aminte de momentele petrecute in toamna. Nu mai avem timp sa mergem mai departe si oricum ziua a fost destul de obositoare asa ca ramanem acolo. Ne pregatim de bivuac si incepem sa pregatim mancarea. Ne hidratam bine cu supe si ceaiuri si mancam pe saturate. La putin timp se starneste un vant destul de puternic care ne pune pe ganduri. Daca ne prindea in creasta inaintarea ar fi fost problematica. Vantul se inteteste peste noapte si desi cerul e senin si luna plina lumineaza feeric toata creasta, in refugiu viscoleste zapada. Spre dimineata traim impresia ca putem fi luati de vant cu tot cu refugiu. Speram sa se linisteasca urgia dupa rasaritul soarelui dar degeaba. Hotaram sa coboram din creasta spre Curmatura. La plecare din refugiu ne vedem nevoiti sa ne legam in coarda caci altfel riscam sa fim luati pe sus. Coborarea nu este dificila dar la un moment dat trecem niste pante cam periculoase. Experimentez si o mica avalansa in placi. Ajungem la nivelul padurii si de acolo totul este mult mai simplu. Pe la amiaza suntem la cabana unde ne relaxam cu bere si vin fiert si mai mancam cate ceva. La plecare trecem din nou prin poiana cu branduse, care de data asta nu mai sunt in zapada. La masina ne bucuram de momentele placute si in drum spre casa ne gandim deja la ture viitoare. Cel mai probabil in Bicaz la catarare...
Mai multe poze din aceasta tura puteti vedea aici.
P.S. Eu sunt la a 2-a renuntare in Piatra Craiului din cauza vantului. In decembrie 2002, dupa ce incepusem creasta sudica si mai aveam cam 100m pana in Coama Lunga, au inceput ca din senin rafale de vant puternic care ne amenintau siguranta asa ca am decis sa ne intoarcem si sa coboram spre Grind. Nu-i bai, muntele ne asteapta totul e sa avem rabdare. Oricum data viitoare vom incepe cu creasta sudica, sic!