Tuesday, April 15, 2008

Periplu prin verticalele Suhardului

Salutare,
Au trecut cam 5 luni de la ultima iesire de catarare pe stanca. Din noiembrie cand am urcat cu Catalin traseul Umbra Muchiei nu am mai parcurs nici un traseu clasic. Nici macar pe la Bucium nu pot spune ca am fost, doar de cateva ori. Asadar venise momentul sa reincep acomodarea cu stanca, atat de draga noua alpinistilor. Catalin nu a putut sa vina asadar am plecat doar cu Ionut. Cu noi au mai venit pana in Cheile Bicazului, la escalada, Amalia cu al ei Cata. O ploaie usoara ne-a intampinat dupa iesirea din Piatra Neamt dar noi ne incurajam ca in Chei va fi frumos.

Intradevar de plouat nu a plouat deloc dar nici f.cald nu a fost, ceea ce ne-a avantajat.
Cum la Gatul Iadului era cam umbra am pornit spre Suhardul Mic cu gandul sa incercam mai multe trasee usoare, ca si sesiune de incalzire. Pe la ora 10 eram gata pregatiti la baza peretelui. I-am propus lui Ionut sa mergem cap schimbat, pt. rapiditate, dar el a refuzat asa ca a trebuit sa merg doar eu cap de coarda. Nici o problema.
Primul traseu abordat a fost "Diedrul Soimilor", pe care il mai parcursesem in dec. 2000, un traseu f.frumos si spectaculos. Pe alocuri putin friabil deci trebuie atentie. 3 lungimi pe care le-am abordat si parcurs in maniera rotpunkt dar am fost nevoit dupa jumatatea primei lungimi, intr-un pasaj mai surplombant, sa ma odihnesc intr-o asigurare fixa, deoarece lipsa de antrenament si-a spus cuvantul... Ar fi cam 7/7+. Ne-a luat exact 2 ore sa iesim sus apoi am coborat pe scurtatura dinainte stiuta la baza peretilor.

Al doilea traseu abordat a fost "Unghia Neagra" (facut o singura data in mai 2003 parca), tot 3 lungimi si parcurs tot rotpunkt de data asta complet dar nu fara emotii. In prima lungime, in pasul cheie de 6+, am fost la un pas sa ma arunc, dar am reusit sa ma echilibrez in ultimul moment, si sa respir adanc astfel incat sa scap de incordare si sa trec cu bine mai departe. Tot 2 ore ne-a luat si acest traseu, dar in lungimea a 2-a, cu portiuni f.friabile, am mers "ca pe oua"...
Iesirea este comuna cu traseul parcurs anterior si de asemenea coborarea.
Ultimul traseu ales a fost "Hornul Rosu", traseu nou pt. mine, tot 3 lungimi. Desi in prima lungime Ionut a zis ca fi nevoie de tras rucsacul am abordat ramonajul cat mai in exterior si am trecut fara nici o problema cu rucsacul in spate. Lungimea a 2-a are pasul cheie, tot cam de 6+, pe care l-am trecut cu bine la rotpunkt. Ultima lungime f.usoara ne-a scos intr-o mica sea exact deasupra regruparilor din Gentiana si Fisura Centrala.
Inca 1 ora si jumatate. Fiindca mai aveam timp si ca sa imbogatim periplul, am coborat in rapel pana in regruparea de unde se desparte traseul "Fatza Hornului Rosu" si l-am facut si pe acesta. Inca 2 lungimi de coarda, prima pana in creasta si urmatoarea cu un traverseu dreapta si apoi pe niste fisuri si praguri pana pe fetele de iarba din partea superioara a Surhardului. Inca 1 ora.
Sus, dupa 11 lungimi de coarda, nu foarte grele dar parcurse frumos si fara pitoane, eram multumiti si fericiti. A fost o zi placuta, cu vreme perfecta pentru catarare.
Efortul depus l-am simtit abia zilele urmatoare cand am facut putina febra musculara...
Sper ca de acum sa am timp sa ies in continuare macar o data pe luna ca sa imi mentin macar forma actuala. Nu stiu ce traseu va urma dar vom vedea, poate Independentei, poate Santinela...

2 comments:

Ioana Ursache said...

Diedrul Cuiburilor de Soimi este un traseu absolut superb, poate cel mai frumos din Suhard. Ziceai de Santinela sau Independentei in continuare? Catalin abia asteapta sa se lege in coarda cu tine...

Florian Mastacan said...

Bai pensionarule, o sa mai curga multa apa pe Bahlui pana ai sa te arunci tu intr-un pas, ca doar stii prea bine ca se UZEAZA sfoara daca faci asta!

Te pup dulce! :)

Kobe.