Wednesday, June 25, 2008

O lacrima de piatra ...

Cam asta e ceea ce am simtit zilele acestea dupa ce, sambata seara, intorcandu-ma in Iasi in urma unei zile petrecute minunat cu niste prieteni si familia fratelui meu, am aflat vestea cea mai groaznica din viata mea: masina fratelui in care era si Daria, la doar 20km de Botosani, a suferit un accident in urma caruia aceasta s-a rasturnat. Culmea este ca printre ultimele lucruri l-a care m-am gandit inainte sa primesc cumplita veste a fost si faptul ca a doua zi urma sa parcurg traseul Lacrima de Piatra cu Adi C. pe care tocmai il convinsesem la telefon sa vina cu mine in Cheile Bicazului.
In acea zi cu ghinion, repet, am avut cu totii o zi minunata in Piatra Neamt. Am vizitat cu copiii Parcul Zoologic, apoi ne-am dus la strand unde cei mici s-au balacit iar cei mari au facut un mic gratar, iar la final ne-am urcat in telegondola si am urmarit de sus frumusetile locurilor. Eu i-am convins pe Cornel, fratele meu si sotia lui Paula, sa vina cu noi si cred ca pana la momentul nefast, nu le-a parut rau deloc, ci din contra.
La intoarcere, in Targu-Frumos m-am despartit de Daria (care incepuse parca putin sa planga), transferand-o in masina lor si pe care planuisem s-o duca la ei la Botosani pentru vreo 2 zile. Eu am plecat apoi spre Iasi si pe drum deja incepeam sa-mi fac planul de plecare pentru a doua zi. Cum Catalin C. si Vlad V. erau deja in Chei nu prea aveam cu cine merge si-mi cautam un tovaras de drum. Cu Adi nu mai catarasem niciodata si i-am promis ca facem Lacrima de Piatra daca vine cu mine, urmand ca apoi sa schimbam intre noi si sa fac un alt traseu si cu Catalin.
Nu am mai apucat sa fac traseul Lacrima de Piatra dupa cum nu am apucat nici macar sa vars o cat de mica "Lacrima de Piatra" pentru ca pur si simplu... aceasta a impietrit in sufletul meu.
Ce s-a intamplat mai in detaliu puteti citi dand click aici. Eu unul nu am puterea sa comentez...
Au urmat cateva zile de cosmar diagnosticul in cazul Dariei fiind urmatorul: fractura craniana, contuzie cerebrala, etc ... dar important este acum faptul ca Daria incepe sa-si revina, incet-incet, si sper din inima ca in cat mai scurt timp sa redevina ceea ce a fost inainte.
Multumesc din suflet tuturor celor care ne-au fost alaturi pana acum chiar si cu gandul, si ii asigur ca tot ce avem nevoie acum este o rugaciune cat de mica pentru Daria.
Doamne Ajuta s-o vedem iarasi sanatoasa!

3 comments:

catalin said...

vladule, fiti tari. probabil ca partea socanta a lucrurilor a trecut, urmeaza insa o perioada in care trebuie sa aveti mare rabdare. daria e prea frumoasa ca sa nu-si revina, o stiu eu bine. e o chestiune de timp...
sa stii ca toata lumea-i cu gindul la voi, doar ca i-am rugat pe toti sa nu te sune foarte des, ca n-ai timp de asta. i-am tinut eu la curent.
si promite-i dariei ca, dupa ce isi revine, o arunc in sus de 100 de ori, de cite ori vrea ea. abia astept!

Sebu said...

sa dea Dumnezeu, ca fetita sa-si revina pe picioare, si s-o iei cu tine in trasee. nu te cunosc, dar iti citesc blogul regulat, si am ramas socat citind aici. multa incredere in Dumnezeu, si orice s-ar intampla sa nu va pierdeti incredera.

Florian Mastacan said...

E greu pentru tine ca parinte, dar sa ne bucuram ca lucrurile merg bine. Ce conteaza este ca Daria este din ce in ce mai bine si ca lucrurile revin la normal, e doar o chestiune de timp si rabdare.

Nu imi place deloc sa fiu moralist, dar acum, in ceasul al 13-lea, te rog eu mult de tot sa nu uiti de acum incolo ca exista scaune pentru copii cu sistem de prindere ISOFIX si ca centura de siguranta este OBLIGATORIE si in spate, pentru toata lumea...