Wednesday, November 12, 2008

Hornul Mare - reloaded

Deoarece nu se putea sa las si acest traseu neterminat pe anul asta (pe langa cel din Dolomiti si Turnul de Fildes) m-am hotarat sa-mi mai acord o sansa, avandu-l drept coechipier de data asta pe Catalin. Se anunta o zi relativ instabila si friguroasa dar ne-am incercat si noi norocul. Parteneri de drum ne-au fost Mihai si Ionut care urmau sa catere ceva prin Suhard.
Dupa ce i-am lasat pe baieti in Lacul Rosu, ne-am intors cu avant spre Gatul Iadului unde ne echipam rapid, ne descarcam de "greutatile inutile" si stabilim sa urcam cap schimbat. Ca sa parcurg cap si lungimile care in urma cu 5 ani le-a facut Vali, am pornit eu in prima lungime. Dupa nici cateva miscari a iesit soarele iar in prima regrupare deja puteam face plaja. Prima lungime urmeaza o fisura continua orientata usor spre dreapta iar dupa vreo 20m urca pe niste praguri apoi o ia spre dreapta pe o fata cazuta pe sub un perete usor surplombant pana dupa un colt. Regruparea este buna cu 3 pitoane solide iar de acolo se poate cobora dintr-un rapel de 25m in poteca. Lungimea a doua i-a revenit lui Catalin si urca vreo 8m pe iarba pana la un copac apoi coteste spre stanga peste niste praguri si tancuri pana la baza unui diedru. Se urca pe fata stanga a diedrului, pana sub un tavan de unde se traverseaza stanga orizontal vreo 10m. Dupa o muchie, se urca pe prize relativ bune inca vreo 2-3m pana in regrupare. Si aceasta regrupare este buna cu 3 pitoane solide. Pozitia este destul de expusa, aflandu-ne pe un mic prag exact deasupra soselei din dreptul intrarii in traseu. Presupun ca de acolo s-ar putea cobori la nevoie cu un rapel lung, de minim 50m, pana jos, dar nu am testat daca ajung corzile. De acolo urmeaza zona care m-a facut weekend-ul anterior sa ma retrag, si anume 2+ lungimi predominant pe praguri de iarba. Fie vara fie iarna, acolo este prezenta iarba. Urc initial pe niste fisuri direct in sus apoi traversez spre stanga pana la un fel de valcel pe care-l urmez in sus pe pragurile de iarba. Pitoanele sunt destule si in general solide dar uneori ascunse prin iarba. Cam dupa 40m se trece o mica arcada surplombanta si se ajunge pe un prag mai mare de iarba langa un copacel. Acolo sunt si 2 pitoane in perete dar unul se poate extrage cu mana. Am regrupat la piton si la copac. Din acea pozitie se vad lateral stanga la cativa metri, pitoane din traseul "Fatza Mare". Vine si Catalin apoi porneste pe pragurile de iarba deasa si fara pitoane pe vreo 15m. Incepe din nou un fel de valcel, cu fisuri ascunse prin iarba si cativa pasi mai delicati din cauza ierbii. Pitoane sunt dar la un moment dat se termina coarda si sunt nevoit sa urc si eu pana la primul piton ca sa poata Catalin regrupa exact sub intrarea in lungimile de Horn. Mai bate el acolo un piton pe langa cel existent si vine randul meu. Prima asigurare din lungime este un piton batut de data asta de mine in urma cu 5 ani. E ruginit bine dar pare inca solid. Pornesc spre stanga pe niste mici praguri cu rucsacul atarnat si intru intr-o mica bavareza pe prima portiune surplombanta si ingusta din horn. Imi luneca piciorul stang si cu toate resursele ma mobilizez si reusesc sa ma bag si sa ma blochez in interior, evitand astfel caderea. Partea grea a fost cu deblocatul din cauza locului foarte stramt si a pozitiei incomode. Pana la urma reusesc sa ramonez si sa urc pana la o pozitie mai relaxanta. Eram deja stors dar macar am evitat eventualele consecinte ale unei caderi riscante. Urmeaza o lungime tipica de ramonaj prin hornul relativ stramt dar care este impartita in 2 de un prag de iarba cu un copac. Mai sus imi impiedica avansarea si o tufa de maces cu spini foarte ascutiti, dar nu avem ce face trebuie sa inaintam. Ajung in sfarsit in regrupare, destul de obosit dupa atata ramonaj chinuitor. Regruparea este comoda, are 2 pitoane dar eu am adaugat asa de fantezie un friend si un annou dupa un mic tanc. Imi trag sufletul si mananc vreo 2 batoane Snickers care ma mai energizeaza. Catalin vine fara probleme si se avanta rapid in lungimea a 6-a si a 2-a de horn. Hornul este aici mai larg iar in final traseul merge pe fata din stanga, pe pitoane solide si suficiente. Finalul este usor si urca pragurile cu copaci de sub platoul final. In total am parcurs 6 lungimi si ceva (a 4-a cu iarba, mai lunga de 50m) in ceva mai putin de 6 ore. Odata cu finalul incepe sa se lase si un fel de ceata care este luminata straniu de ultimele raze de soare. Coboram spre sosea pe drumul deja cunoscut si dupa ce-i recuperam pe baieti ne intoarcem multumiti spre Iasi.
Traseul nu este unul usor, si poate pune probleme de gasire a pitoanelor in multe zone. Recomand folosirea pitoanelor proprii acolo unde simtiti nevoia, sau chiar asigurarile mobile. Daca gradul de dificultate romanesc al traseului este 5B, prin comparatie cu alte trasee similare pot spune ca gradul in cotatia franceza de ansamblu ar fi TD/TD+.
Pentru noi a fost o zi superba, vremea a fost foarte buna si am plecat acasa cu traseul terminat. Voi anexa cat de curand o schita a traseului.

2 comments:

satov said...

Pare un traseu frumos si destul de spectaculos, iar descrierea este, ca de obicei la tine, f buna si potential utila, in special completata cu schita de la final. Noi in Suhard ne-am relaxat aproape, dar facut totusi niste trasee noi (pt mine) si placute, in special la soare :) ..

Florian Mastacan said...

Bai martalogule, lasa iarba si hai in Bicajel sa iti masor bicepsul!