O saptamana minunata

Cu toate ca nu v-ati astepta sa mai am timp sa ma antrenez, in special datorita varstei (inaintate ar zice unii), iata ca am reusit totusi sa petrec o saptamana uimitoare. Luni m-am antrenat la panoul de escalada din Dancu, unde desi nu mai fusesem de mai bine de 1 an, am reusit sa fac cate putin si sa nu ma simt chiar ultimul catarator. Apoi joi am facut o vizita la panoul de dry amenajat de Kobe la Stefan in pod. Toate bune si frumoase aici caci predominand mai mult forta decat tehnica (a nu se intelege ca nu e importanta) m-am descurcat destul de bine, fata de asteptari.
Saptamana s-a incheiat din punct de vedere sportiv cu un weekend dedicat in exclusivitate ghetzii.
Sambata impreuna cu Catalin, Mihai si Andrei ne-am dus sa cataram cascada din Bicajel, unde Catalin mai fusese cu o saptamana inainte si totul era ok. Am ajuns cu bine si dupa marsul de apropiere de cca. 1/2 h am poposit la baza cascadei din amonte. Mihai si Andrei fiind prima data acolo erau incantati si totodata impresionati de maretia cascadei. Catalin a montat destul de greu o mansa si apoi am inceput sa urcam cate unul filat de perechea lui (eu cu Mihai si Catalin cu Andrei). Gheatza era destul de buna dar desi temperatura era de -5 grade totusi in partea centrala a cascadei curgea cam multa apa. Am abordat primul cascada alegand o ruta putin pe centru-dreapta. Nu avea rost sa ma chinui sa urc cap de coarda, desi aveam pitoane de gheata, intrucat nu ma simteam in forma pentru o astfel de abordare. Am urcat cu pioletii fara dragoane si am simtit oboseala de rigoare in special in portiunea verticala a cascadei. Pe rand ne-am schimbat astfel incat fiecare a incercat macar de 3 ori. Eu am incercat sa leg ulterior si cate 2 respectiv 3 urcari consecutive fapt ce mi-a reusit dar efortul a fost resimtit pe masura. Spre final am testat si alte variante respectiv prin extrema stanga si apoi in extrema dreapta unde exista o portiune asemanatoare unui turture (poate si putin peste 90 grade) si care m-a stors de vlaga. Cred ca in acel pasaj gradul depaseste nivelul 4+ si tinde spre 5, dar poate ma insel. Ce mi-a placut a fost ca la nici o tura nu m-am lasat in coarda si nici nu am cazut deloc deci m-am bazat doar pe fortele proprii.
Catalin fiind obosit de la sedinta de dry de cu 2 zile inainte nu a fortat prea tare.
Andrei a reusit cred spre final o parcurgere fara odihna in coarda iar Mihai a reusit sa ajunga sus dupa o perioada buna de odihna in coarda. Bravo lor si cred ca le-a placut intrucat am simtit ca i-a prins microbul.
Intoarcerea prin peisajul mirific de iarna ne-a readus o usoara stare de relaxare si buna dispozitie ce a continuat si pe drumul spre casa.
Cateva secvente ale evolutiei mele le puteti vedea in pozele urmatoare:










Daca sambata a fost dedicata ghetzii in plan vertical, dumineca am testat gheatza si in plan orizontal, si anume pe patinoar, unde impreuna cu Daria am reusit ca timp de 1 ora sa nu cad deloc si asta fara sa fiu legat in coarda :))
Asadar a fost o saptamana cum rar am mai avut si cum cu greu indraznesc sa ma gandesc ca as mai putea avea. Poate odata cu varsta voi reusi sa fac ce nu am facut in "tinerete" desi pot spune ca acum ma simt din ce in ce mai tanar... Urmeaza totusi saptamana cea mai grea!

Vine, vine, se apropie...

"La Multi Ani" tuturor.
Vine anul nou? Anul nou deja a inceput si sper sa fie cat mai bun si mai plin de realizari pe toate planurile.
Vine criza? Criza cea mare inca nu a sosit, abia prin martie se anunta in toata splendoarea ei. La unii totusi criza/crizele au inceput de mai demult (prietenii stiu de ce... ) si nu e de glumit :)
Vine Muntele la Mahomed? Tare bine ar fi caci de multe ori invers e mult mai greu. Dar ca sa nu stam chiar degeaba pana se va intampla asta unii din noi am inceput sa ne miscam. Miscarea se traduce la fiecare fie prin antrenamente, fie prin catarare la munte pe trasee de dry sau gheata ori clasice, fie prin ture de iarna samd. Prima mea miscare a fost dumineca trecuta la poligoanele de la Bucium, unde nu mai fusesem cred ca de prin octombrie, si unde impreuna cu Catalin, Mihai si Adi ne-am propus sa ne simtim bine dar sa ne si antrenam putin. Eu am sugerat sa ne incercam fortele cu Arcada Mare. Toti eram ca dupa "sarbautori", deci intr-o forma destul de ... Dupa putina incalzire cu Veverita (un mic traseu) dar si cu Vita Romaneasca (o mica sticla) am inceput sa ne grabim caci urma sa-l parcurgem in 2 echipe, ceea ce avea sa dureze. Catalin a batut un piton la capatul din stanga al traseului, unde este de fapt inceputul, deoarece primul piton este oarecum greu de atins si se si misca destul de tare. Eu am mai facut acest traseu de mai multe ori (bineinteles in maniera artificiala caci la liber este cotat doar 9-), in majoritate cap dar si secund si chiar si solo autoasigurat, si deasemenea in ambele sensuri. Astfel, folosindu-mi experienta acumulata, am decis ca pentru o optimizare a miscarilor ar fi mai bine sa-l incep din dreapta. In primul rand pt. ca in sensul acesta (spre stanga) linia pitoanelor urmeaza o usoara linie ascendenta si in al doilea rand ca raman la sfarsit miscarile pe cliff-uri care pot fi destul de obositoare atat psihic cat si fizic. Asadar l-am facut fara sa ma resimt prea tare fata de cum ma asteptam iar dupa mine a venit ca secund Mihai, pentru prima data in acest traseu. A facut fata cu brio iar pentru el a fost o experienta buna mai ales ca a invatat si folosirea prusicelor si a cliff-urilor. A urmat echipa Catalin cu Adi, Catalin pornind aproape imediat in urma lui Mihai, avand deja buclele puse in pitoane. Din pacate Adi a avut un mic esec la pornire din cauza unei miscari destul de intinse si pentru a nu forta a renuntat. L-am inlocuit eu ca secund pentru a termina cat mai repede caci ziua e scurta iarna. In final Catalin si-a recuperat si pitonul batut si totul a fost bine. Din ce am simtit eu pana acum in acest traseu pot afirma ca in ansamblu acesta nu este deloc mai prejos decat inlantuirea celor 2 tavane din traseul Tavanelor din Gatul Iadului, ba chiar consider ca efortul fizic este putin mai intens aici. O cotatie a gradului de artificial ar fi dupa parerea mea A1+. Il recomand ca antrenament pentru stilul artificial mai dur dar atentie caci traseul Arcada Mare este in ultima vreme tot mai mult incercat si parcurs de cataratorii ieseni la liber deci trebuie avut grija ca prin folosirea cliff-urilor sa nu se strice anumite prize esentiale. O alternativa buna ar fi montarea a 2-3 spituri in zonele compacte care nu au protectie si astfel nu se altereaza prize fata de baterea unor pitoane care inevitabil pot afecta prizele existente.
Traseul are aprox. 20m, este destul de solicitant si necesita cam 15 bucle expres si 2 scarite dotate cu carlige cliff (de preferat mai mari). Pentru mine a durat pana acum in medie cam 1/2 ora. Deasemenea se recomanda detinerea a 2 bucle prusik care vor folosi pentru revenirea pe linia traseului in caz de cadere a capului sau secundului, bucle pe care bineinteles e bine sa stiti sa le si folositi. Deasemenea ajuta foarte mult in minimizarea efortului folosirea hamului impreuna cu vesta.
Cum nu a facut nimeni poze data asta imi permit sa atasez cateva imagini primite de la o parcurgere a traseului in toamna anului 2004.

Aha, si ca sa nu uit, vine totusi ceva. Vine Ziua Mea! Si nu e ca oricare alta. E tocmai cea de la 40 ani. Sper sa ne adunam cu ocazia asta cat mai multi la o mica bauta. Asta inainte de a se agrava si la mine "criza"... :))
Deci va invit pe toti caci fac eu cinste!