Parca nu reusesc sa-mi dau seama exact ce a fost mai placut?
- ca am fost din nou in Piatra Craiului la refugiul Sperantelor, unde in urma cu 2 ani am avut o parte din noi (eu, Catalin si Ioana) o aventura de pomina
- ca am reusit sa fac impreuna cu Catalin traseul nostru mult dorit - Lespezile Lirei - unul dintre cele mai frumoase trasee de liber dintre cele pe care le-am parcurs pana acum
- ca am petrecut 2 zile impreuna cu prieteni simtindu-ne ca intr-o familie (2 baieti si 4 fete, sau "1 fata si 5 baieti" dupa altii...)
Oricum ar fi lucrurile s-au petrecut cam in felul urmator.
Dupa proaspata lor nunta, Catalin si Ioana s-au decis sa-si petreaca luna de miere la munte (cum altfel) si bineinteles ca nu puteau rata si muntele poate cel mai drag pentru foarte multi, Piatra Craiului. Desi s-ar fi cuvenit sa se bucure singuri de perioada asta ne-au invitat si pe noi sa venim in weekend la Plaiul Foii si sa urcam impreuna la Refugiul Sperantelor din Cioranga. S-au mai inscris la tura Andrei, Cristina, Irina si Ana dar Andrei a renuntat ulterior.
Pornim vineri noapte pe la 12 si ajungem la Plaiul Foii pe la 8 dimineata. Acolo ne intalnim cu Catalin si Ioana si dupa ce facem bagajele si mancam pornim pe poteca spre Izvorul Orlovschi.
Pe drum povestim, radem si totul decurge mai usor chiar daca poteca devine abrupta si putin expusa la un moment dat. Pe la 12 suntem cu bine la refugiu. Eu si Catalin ne facem rapid rucsacii cu echipament si ciugulim niste dulciuri apoi pornim spre Canionul Cioranga de unde incepe traseul Lespezile Lirei (5B, 5-6lc) un traseu renumit si pe care ni-l dorim de foarta multa vreme.
Pornim cap schimbat, Catalin primul, incepand cu un horn de vreo 10m ce se trece la liber apoi pe niste praguri ocolind niste tufe de jnepeni toata lungimea avand putin peste 50m si doar un singur piton. Regruparea se face chiar la baza unei mari fisuri/diedru de vreo 30m care reprezinta lungimea a 2-a si se urca foarte frumos la liber.
Deoarece pitoanele erau rare am pus la cativa metri un friend pentru asigurare ulterior m-am descurcat cu ce am gasit, dealtfel singura asigurare suplimentara folosita in tot traseul. In mod normal, daca traseul este perfect uscat nu cred ca este necesara nici o asigurare suplimentara dar in cazul nostru fisura era destul de umeda si nu aveam siguranta prea mare in catarare. Lungimea a 3-a incepe cu un traverseu oblic dreapta de vreo 10m cu pitoane din care doua undeva mai sus pentru o eventuala dirijare Dulfer dar pe care Catalin nu le-a folosit. Apoi urca pe niste praguri si fisuri si in final se regrupeaza pe un tanc. Fiind secund m-am concentrat pe trecerea la liber a pasajelor si mi-a iesit chiar si pasul intins de traversare.
Urmatoarea lungime am parcurs-o fara probleme fiind usoara cu urcarea pe o fata cu prize suficiente apoi niste praguri pana la o brana innierbata ce duce in stanga la baza ramurii stangi a Lirei. Regruparea este la aproape 50m.
Ultima lungime cu Lira ii revine lui Catalin pe care il filez, urmaresc si fotografiez intens. Dupa cativa metri ajunge la un mic diedru/fisura fara pitoane pe care o ocoleste pe niste praguri din dreapta. Din nou fisura si cateva surplombe dar cu prize bune si cu pozitii bune de odihna. In final ajunge la o ultima surplomba unde pitoanele parasesc linia fisurii si trece artificial in sus regrupand in creasta la jnepeni.
Vin si eu cu planul sa urc la liber si aceasta lungime. Imi iese cu bine pana la surplomba finala unde cu efort aproape de limita reusesc sa gasesc prizele necesare la maini si apoi sa ma echilibrez pe picioare si... URA trec pasul. Am facut tot traseul rotpunkt si sunt fericit. Catalin m-a felicita. Ne-a luat in total 3 ore. Oricum am luat o decizie foarte buna cand mi-am luat espadrilele noi LaSportiva Mythos, caci m-am simtit excelent cu ele si nu mi-a alunecat piciorul nici macar o data. Din creasta mai urmeaza o portiune initial cu stanca dar pasaje usoare si in final cu multi jnepeni prin care practic inotam pana ajunngem in Braul de Sus foarte aproape de Acul de la Amvon.
Acolo ne permitem cateva minute de plaja, vremea fiind foarte frumoasa, cald si cer senin.
Admiram peisajele superbe din jur si apoi pornim la vale pe Valcelul cu Smardar si ulterior traversam in Valcelul cu Fereastra unde descataram la liber toate cele 5 saritori, pe care in conditii de vreme rea trebuie sa le cobori in rapel.
Ajungem dupa circa 1 ora in Braul Cioranga foarte aproape de refugiu, unde ne asteapta fetele care s-au relaxat si au dormit la soare. Am povestit, am mancat si spre seara am adunat lemne din care am facut un foculet dragutz si care ne-a incalzit atmosfera. Parca lipsea un Lush cu chitara si muzicuta lui. Noaptea ne-am retras in refugiu unde am planuit cum anume sa dormim astfel incat sa incapem cu totii si sa ne fie bine. Dupa ce aranjam saltelele si sacii ne bagam la culcare dar mai sporovaim putin si adormim unul cate unul. La o bucata de noapte auzim batai in usa refugiului si mai vin 2 baieti din Brasov. Le facem loc si lor dar unul din ei alege sa doarma pe jos si cred ca s-a simtit cel mai bine caci noi ceilalti 7 care ne-am inghesuit pe priciul de tabla nu prea am dormit comod. A doua zi dimineata ne trezeste o alarma vesela de la telefonul Irinei si iesim afara pe o vreme la fel de frumoasa ca in ziua anterioara. Mancam si ne pregatim bagajele caci hotaram sa parcurgem Braul de Mijloc si sa coboram pe traseul Anghelide la cabana Plaiul Foii. Baietii din Brasov se duc sa faca tot Lespezile Lirei si le mai dam cateva detalii. Pornim apoi usurel si noi caci rucsacii sunt destul de grei iar la Scara de Fier le coboram fetelor rucsacii cu o coarda. Din Padina lui Calinet urmam spre dreapta poteca destul de clara marcata cu momai si un marcaj mai nou cu cruce verde.
Eu am mai parcurs acest traseu cu multi ani in urma cu Andrei Anghelescu si Octavian Tanase dar in sens invers. Oricum imi placuse atat de mult traseul incat am retinut foarte multe detalii dar totusi am avut si unele surprize. Am trecut prin diverse puncte de belvedere si am admirat cu totii locurile pline de farmec.
Vremea a fost minunata, nici prea frig nici prea cald. Dupa ce depasim trecatoarea Termopile facem un scurt popas de odihna si mancare in zona amfiteatrului Coltilor Gemeni. Observam pe harta ca am parcurs cam jumatate din portiunea de brau pana la Anghelide. Dupa urcusuri si coborari succesive ajungem si sub panta finala a traseului nostru care ne conduce pe un grohotis destul de instabil la Grota La Ulcior. Acolo ne potolim putin setea cu cateva sorbituri de apa rece adunata prin picurare. Sus in sea facem un nou popas si cateva poze de grup dupa care vizitam locul La Elis. In sfarsit incepem coborarea spre traseul Anghelide care incepe cu renumitul Canion.
Imi fac probleme ca nu vom putea trece cu rucsacii voluminosi dar la fata locului lucrurile nu sunt chiar asa de complicate. Coboram cu atentie saritorile din canion si in final iesim sub "falnica mandrete" a intregului traseu. Ii asteptam si pe Catalin si Ioana care coboara mai greu deoarece Ioana are probleme cu genunchii. Dupa cateva traversari mai expuse incepe o coborare mai abrupta pe sub pereti pana la renumita Poarta. Dupa ce depasim si acest ultim punct intram in curand in padure si urmam poteca in coborare. Constatam cu stupoare ca cineva a facut foarte multe sageti mari cu vopsea rosie pe marginea potecii, lucru dealtfel inoportun avand in vedere ca poteca este foarte clara. Ajungem la drum exact odata cu lasarea intunericului cand si luna in patrar isi arunca bland razele peste padure. La Plaiul Foii rasuflam usurati. Nu a fost un drum usor si toti resimtim oboseala dar suntem fericiti pentru tura frumoasa facuta. ne schimbam si aranjam rucsacii apoi mancam cate o ciorba de fasole cu afumatura si ceapa rosie, yami-yam. Cristina se multumeste doar cu un pahar de vin. Intr-un final dupa ce Catalin pleaca cu o masina spre Brasov si o luam pe Ioana cu noi, pornim in lungul drum spre Iasi. Desi am calatorit atat la dus cat si la intors doar cu fete pot sa spun cu mana pe inima ca a fost o calatorie foarte placuta, la fel de placuta ca atunci cand am mers doar cu baieti.
Si astfel s-a incheiat un vis de 2 zile din care mi-e greu sa revin la realitate.
Cristina povesteste acelasi lucru dar dintr-o alta perspectiva aici.
Deasemenea Catalin ne incanta si el ca de obicei cu albumul fotografic adnotat si comentat.
