Daria a reusit sa urce la panoul pt. copii pana sus si apoi sa si descatere singura fara ajutor. Bravo ei si sunt mandru de ea! Deasemenea am reluat si eu usor antrenamentele la panou dupa mai bine de o saptamana de absenta.
A fost o nunta ca'n povesti iar cine a pierdut-o are de ce sa-i para rau. Ne-am simtit extraordinar intr-o atmosfera deosebita. Pacat ca nu am putut-o aduce si pe Daria. Le doresc casa de piatra si copii frumosi!
Cateva poze si filmari puteti vedea aici.
Impreuna cu Mihai am parcurs pt. a 7-a oara superbul traseu Santinela de la Gatul Iadului (6A, 6+, A1, ED-, 7lc). In lungimea a 2-a am varsat ceva sange in lupta cu fisura dar pana la urma am dovedit-o. Desi Mihai mi-a fost secund cred ca s-ar fi descurcat si cap schimbat. Mihai la mai mare!
Detalii despre traseu puteti citi intr-un mesaj mai vechi de-al meu. Albumul cu poze din traseu poate fi vizualizat aici.
O nunta frumoasa unde am reusit in sfarsit sa cunosc si latura de petrecere a majoritatii cataratorilor ieseni atat baieti cat si fete dar in special a lui Kojak. Aceleasi urari ca si familiei Cretu: Casa de piatra si copii frumosi. Deasemenea insanatosire grabnica!
Dupa foarte multa munca, efort si sacrificii ale catorva inimosi, evenimentul de deschidere a fost probabil peste asteptarile tuturor. Impresii sau imagini din acea seara le puteti citi pe blogul Ioanei sau la Mihai. Chiar si Daria s-a ales cu o prima febra musculara. Felicitari tuturor celor implicati!
Impreuna cu intreaga familie Chiriac ne-am petrecut o noapte la cort in locul nostru drag. Desi nu a fost o noapte calduroasa Daria s-a simtit foarte bine si a dormit dusa in cort. Toata stima pentru Vali si Cristina care le-au avut in cort pe Zada si Ana.
Desi in ultimii ani nu am fost un fan al escaladei, cred ca fisura aceea surplombanta din Sugau m-a atras si m-a vrajit de la bun inceput. Oricum desi initial imi impunea respect iar ulterior m-am dus foarte motivat nu m-a lasat s-o parcurg desi am fost aproape. De data aceasta insa fara sa am prea mari sperante, pe ultimele minute de lumina si oarecum pripit... am facut-o. Daca nu am mai incercat pana acum trasee de nivelul asta a fost pentru ca nu am gasit motivatia necesara, fiind mult mai atras de parcurgerea traseelor clasice de alpinism. De antrenament nici nu mai vorbesc. Nu stiu cum va fi de acum incolo dar sper sa-mi ridic singur stacheta.
Din pacate am pierdut "petrecerea burlacilor" la Catalin. :(
No comments:
Post a Comment