Cheile Turzii, Fight for Life si Hans Gora, aprilie 2012

O experienta de "lupta pentru viata" la care am participat. E descrisa foarte bine de Catalin Cretu si comentata din belsug.

Picasa - Vlad Condratov - CheileTurziiAprilie2012

Picasa - Catalin Cretu - CheileTurziiFightForLifeCuVladCondratov

Cheile Bicazului, Independentei, 22 aprilie 2012

O iesire la catarat, cu alte planuri initiale dar supusa zicalei: "Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ". Planul facut de Catalin si aprobat de mine era sa urcam un traseu nou in peretele din fata cabanei din Sugau, numit Phoenix, 5 lungimi de coarda. Altceva nu prea stiam despre el, poate doar ca are spituri si cam atat. La fata locului fisurile parea ude bine, desi eu insistam sa incercam ca poate, poate. In final ne repezim spre Cheile Bicazului unde triem la rand posibilitatile. Intra in calcul o Santinela dar si aceea parea sa fie uda si nici noi nu eram in forma maxima. Pana la urma decidem sa facem Independentei, un traseu atat frumos si spectaculos dar si destul de solicitant. Ca de obicei intru eu cap in prima lungime si cand dau de ud incep sa gasesc solutii. Ma ajut in primii metri de o nuca si apoi pana sub tavan ajung fara prea multe probleme. Trecerea tavanului e o noua provocare si mai ales cand simti ca duci mana spre o priza care se vrea buna si nimeresti intr-o balta. :) Oricum nefiind loc de intors o dau direct si ies cu bine sus. Lungimea mai dificila cu fisura arcuita terminata cu traverseul descendent ii revine lui Catalin care se descurca si el cum poate. Urmeaza lungimea a treia, faimoasa prin numarul mic de asigurari, lucru care nu iti da sperante prea mari cand stanca e umeda. Trec cu bine si bavareza si ajung in regrupare destul de stors dar multumit ca am facut fata. Traverseul din lungimea a patra desi e solicitant e cel mai sigur pe orice vreme. Ultima lungime imi revine mie si iarasi am un mic derapaj de espadrila chiar la primii, pasi fapt ce imi submineaza putin psihicul. Trecerea fisurii o fac cu bine dar pe portiunile de traversare finala unde dau de ud ma tin mai mult in loc. Hornul final vine ca o cireasa de pe tort si aproape ca-ti venea sa te retragi de acolo... In final ajung cu bine sus, vine si Catalin si amandoi ajungem la concluzia ca mai nasol nu ne-am simtit niciodata in traseul asta. Cumulul de oboseala, lipsa de antrenament, umezeala stancii etc. ne-a facut sa urcam traseul intr-o maniera destul de slaba. Asta e, trebuie sa punem osul si sa ne mai antrenam.

Picasa - Vlad Condratov - CheileBicazuluiIndependenteiAprilie2012

Picasa - Catalin Cretu - CheileBicazuluiIndependentei5BCuVladCondratov

Cheile Bicazului, Centralul si Gentiana din Suhard, 11 martie 2012

O ultima incercare de iarna pe peretii Cheilor Bicazului. Atat eu cat si Catalin eram dupa o perioada mai lunga de absenta de pe scena verticala asa ca plecam chiar si fara companie. Acest fapt ce ne-a determinat sa evaluam mai bine posibilitatile si resursele, asa ca am ales sa urcam in Suhard la soare, doua trasee relativ usoare vara dar care pot pune mici probleme pe vreme de iarna. Ambele au cate doua lungimi si au regruparea finala comuna. La traversarea din poteca spre baza peretelui ne vedem nevoiti sa innotam putin in zapada moale si adanca, drept pentru care Catalin gaseste solutia mersului in patru labe. Incepem cu Centralul si urc eu prima lungime cap de coarda apoi Catalin. Ambele sunt frumoase si cu protectii suficiente. Desi gradul de liber nu depaseste 7 nu ne-am chinuit sa urcam rotpunkt avand in vedere bocancii de iarna si frigul de afara. Dupa terminare am coborat in rapel si am intrat in Gentiana, tot doua lungimi si tot in aceeasi ordine: eu cap pe prima lungime si Catalin pe a doua. Ne descurcam destul de bine desi spre sfarsitul lungimii a doua pasii de liber dintre asigurari sunt mult mai lungi si in plus incepuse sa viscoleasca. Din nou doua rapeluri pana jos si terminam totul cu o ciorba fierbinte la restaurant Floarea de Colt. Apoi drumul clasic spre casa cu muzica si buna dispozitie.

Picasa - Vlad Condratov - CheileBicazuluiSuhardMartie2012

Picasa - Catalin Cretu - CheileBicazuluiSuhardCentralGentianaCuVladCondratov

Cheile Bicazului, Creasta Estica, 8 ianuarie 2012

Prima iesire la munte din 2012. Ne doream mult sa incepem sezonul de gheata si sa cataram pe cascada Laposului dar, pentru ca nu gasim nici un "strop de gheata" acolo, ajungem sa urcam pe Piatra Altarului, popularul traseu Creasta Estica, evident in conditii de iarna. Toti ceilalti se duc la cascada Bicajelului. Dupa ce balaurim putin pe coclauri, incercand sa scurtam drumul, formam doua echipe: Catalin Cretu cu Vali Chiriac si eu cu Costel Tudosa (Kojak). Mergem pe cate o semicoarda si fara nici un bagaj la noi, luandu-ne doar strictul necesar, prin aceasta intelegand Catalin si o sticla mica de palinca cu o bucata de carnat. Oricum au facut ambele furori prin regrupari. Am terminat traseul in 2 ore, mergand echipele pe alocuri concomitent. Seara ne reintalnim cu totii la masini si ne oprim in chei sa mancam asa ca la botul calului cate o bucata de slana si ce mai avea fiecare prin traista. Mai o gluma mai un usturoi. Eram adunati multi si a fost o atmosfera de reintalnire foarte faina.

Picasa - Vlad Condratov - CheileBicazuluiCreastaEsticaIanuarie2012

Picasa - Catalin Cretu - CheileBicazuluiCreastaEsticaCuVladValiKojak

Revelion in Austria

Revin cu foarte mare intarziere dar, dupa zicala: "omul gospodar isi face vara sanie si iarna car", scriu si eu acum in pragul verii despre sejurul de Revelion. :))

Pornim pe 25 decembrie spre Austria si dupa ce dormim o noapte la Oradea, poposim pe 26 decembrie la Viena. Aici mai innoptam o zi si profitam plimbandu-ne si vizitand orasul. Ziua urmatoare continuam plimbarile prin Viena, un oras deosebit dealtfel.

Picasa - Poze din Viena

Spre seara plecam spre Innsbruck, destinatia finala a sejurului nostru.
Ajungem seara tarziu si dupa ce ne cazam la hotel Hilton unde aveam facute rezervarile, adormim repede. A doua zi ma trezesc devreme si observ peisajul incantator de la geamul hotelului. In jur numai munti si creste inzapezite.
Iesim si facem o plimbare in oras, apoi urcam cu telecabina la peste 3000 de metri de unde ni se deschide la picioare panorama intregii vai a raului Inn. Seara revenim la hotel. Pe 28 decembrie plecam sa vizitam un mic orasel din Elvetia, Samnaum. Acolo e plin de magazine de tip duty-free din cauza apropierii de granita. Dupa ce terminam cu shopping-ul mai tragem o fuga pana la St.Moritz, o statiune destul de scumpa a Elvetiei.
Ziua urmatoare o incepem cu o vizita scurta la Wattens, la cca. 15km de Innsbruck, unde se afla fabrica de cristale Swarovski. Apoi tragem o fuga si pana in Germania, la Garmish-Partenkirchen, oraselul unde tocmai avea loc olimpiada de sarituri cu skiurile.
Ziua de 31 decembrie o petrecem separat, eu ma duc sa skiez pe partiile de langa Innsbruck iar Claudia cu Daria se mai plimba prin oras si mai fac mici cumparaturi. Spre seara participam la masa festiva de revelion si la ora 12 prindem trecerea dintre ani admirand focurile de artificii de la etajul 13 al hotelului. Adormim tarziu si deja ne gandim ca am mai imbatranit cu un an si in curand va trebui sa ne intoarcem acasa.
Ultima zi ne-o petrecem din nou plimbandu-ne prin oras si luand pulsul noului an. La intoarcere mai oprim iarasi in Viena pentru cateva ore de plimbare si spre dimineata poposim din nou la Oradea sa ne odihnim putin. Pe 3 ianuarie ajungem acasa obositi dar cu satisfactia ca a fost un sejur frumos si relaxant cum nu am mai avut de multa vreme.

Picasa - Poze din Innsbruck