Wednesday, September 25, 2024

TOR100 Cervino to Monte Bianco by Kailas, 11 sep.2024 - Epico!

 “Epic” is an adjective that means something like “big, grandiose, extreme, awesome.”

I found about TORX races from friends and social media and I decided to give it try when I noticed that they introduced a new "intermediate" route TOR100 which traverses the mountains around Aosta Valley from Cervino to Monte Bianco. It's only a 105+ km with almost 8000m elevation gain.

I'm not stranger to that kind of distances nor to this type of cumulative elevation since I already done more races over 100km and also an Everesting event.

The registration was a very quick process and the 250 places were fully occupied in less than two hours.

I thought this will be a great race, tough and even extreme by many points. Still there was nothing to compare to since it was the first edition.

Everything that I did in preparation was almost the same as in my any other big race because it didn't require special equipment or skills. But it required more mental toughness and that is hard to train. You have to experience that kind of challenges to know what you are capable of. 


Cervinia, the place where the race started. When I first arrived there, this whole view of Monte Cervino (4478m), couldn't stay unnoticed. It's what I dreamed about for a long time. No words needed in front of such a greatness.


But after an hour or so, the mountain started to hide itself. The clouds are already taking over the mountain. This was one of the last complete views of the mighty Monte Cervino.

On the field, everyone is trying to get ready, doing the last adjustments, some try to relax maybe get a few minutes of sleep if possible. The typical agitation is not seen because it's mostly inside of everyone's mind.


In less than two hours till the start of the race it was already dark, a light rain started and there was no more Cervino in sight. 

I checked-in with my wrist bracelet in the start area and tried to prepare myself mentally for what was coming.


Before the start, despite the soft rain, I felt good and confident. It never crossed my mind that it was going to be so ... epic!

The start of our long journey was a minute after 9:00 PM.


And we started to run through the now very crowded Cervinia with all the people cheering and encouraging us then quickly everything turned to power-hike as we approached the mountain. 

After a lot of hours in the night, at some point, I reached Rifugio Cuney, where I tried to eat something and I started shivering badly. I pulled myself an empty chair in front of an air heater and probably I dozed a few minutes. After an hour or so I left the refuge somehow refreshed.


One of the high waypoints on the route that we had to cross. Col de Vessonaz at almost 2800m.


After 10 hours of running in the dark, finally the daylight was very welcomed. We started to see at more than a few meters around the path.



Beautiful landscapes unfolded little by little as the day begun.


After first big aid-station in Oyace where I spent most than an hour resting and refreshing, the next segment was a big ascent of 1100m+ till 2500m altitude and then a corresponding descent of 1100m-.


Big, impressive mountains everywhere you look. It seemed like a good day with nice weather.



Somewhere in the middle of that ridge in front, was our passing point. There was still a lot to go.


Last days brought a lot of snow above 2000m on the big mountains far away. More close to us, impressive rocky ridges everywhere around.


Col de Brison and a quick look back at the valley where we started that ascent.


From Col de Brison, we already could see Mont Blanc far away in the left. In that direction we were heading. 


I took a minute to admire the beautiful views from the col, before starting the long descent.


The next passing point Col de Champillon (2711m) could already be seen on the mountain across the valley. But until then, there will be first a stop down in Ollomont.


From Ollomont, our second big aid-station where I also took a long rest and replenished myself, the way was only up for another 1300m+ till Col Champillon. 


Then I was looking back at the point where we crossed that ridge in Col de Brison almost 3 hours before. Sometimes a short stop and look back pays the effort.
 

But not far away from Col Champillon, I was caught on camera. Everything was still good and fitting the initial plan. The energy level was enough. I felt good even if I was after almost 18 hours since the start.


A smile makes all the difficulties seem easier. And the photographers also need our appreciation.


Col de Champillon (2709m). Another big ascent was over but the next descent ahead was as tough as it could be with ~1000m-. Admiring the views from the col also gives some extra needed energy.


The descent went through alpine meadows, flowers and rocks. It was nice and I could already imagine myself down in that village.


After that long descent I fouled myself thinking that I passed Saint-Remy but my plans were wrong. Till Saint-Remy there were still 10km ahead, speaking in time that's almost two more hours.


Mountains and valleys all around as you can see.

In the end me and Giorgio, an Italian guy with which I started to go together, because it's easier when you're not alone, we finally reached Bosses the last big aid-station. There, after eating something, we tried to sleep a little bit but unfortunately it was too noisy but we got some rest anyway. 
After leaving Bosses, we were heading to the final big challenge of our journey. I knew the hardest part is yet to come but the atmosphere was still nice and calm.


Somewhere over there in the upper mountains unfolding in front of us, our toughest part of the route was waiting for us.
Slowly, the second night started to settle in. A big noon was shining over the mountains.


This is how the ascent to the highest point of the route might have looked like. I never looked back at that section. The snow, wind gusts and freezing temperatures were not expected but we had to deal with them. Add to that the exhaustion caused by the second night without sleep, the altitude which at least for me was a real pain in the... head. 



Finally on Col de Malatrà (2936m). I was very tired and affected by altitude (mostly nausea) but somehow happy that the descent was going to start very soon. 


On the long descent that followed, the terrain was very slippery but although I had crampons, I didn't use them and trusted my NNormal Tomir shoes which again proved to be very reliable. 


I thought that if I was going to go down then the symptoms will quickly disappear but the sickness kept bothering me for another two long hours. And when I found out that the route is not actually 105km as expected but more that 110km, it was like a kick in the head. It meant at least another hour of effort, like it was not enough what we had to put on. 

To be honest, I started to feel better when we reached Mont de la Saxe after which we could see the lights of Courmayeur down the mountain. It was like a resurrection. I even started to run downhill, on the technical path that I was already familiar with.

After more that 30 hours of moving in the mountains and a few hours of mental agony since Col de Malatra, the finish line was there, so close... Yes, the finish line! A dream that finally came true.


Once there I almost forgot the muscle pain, the mental struggle, the whole tiredness. What a big relief.

Now here I am, happy to be one of the finishers of TOR100 race. All the bad thoughts quickly faded away. It's an indescribable feeling. 
  

An there's Giorgio Locci, my companion for the last third part of the race. We went mostly together and supported and encouraged each other.


Signing my name on the wall of finishers was something new. No other race had that kind of thing. Kudos!


For more technical information about the whole race check out my activity on Strava: https://strava.app.link/0FfdtpCbbNb



What could I say now, when I'm past that moments: It's all about yourself and growing in your own mind.


Monday, June 29, 2020

Lavaredo Ultra Trail 2019 - cel mai lung si cel mai frumos ultramaraton de pana acum (123km/5400+)

 In octombrie 2018 aveam deja facuta intrarea in lumea ultramaratonistilor cu doua curse la care participasem in acelasi an: Apuseni ultramaraton 73km/3200+ si Via Maria Theresia ultramaraton 81km/4100+. In ambele curse m-am simtit bine si nu am avut nici un fel de probleme.

Pur intamplator am dat peste un anunt ca incep inscrierile la LUT 2019 (Lavaredo Ultra Trail). M-am inscris pe listele de tragere la sorti caci fiind o cursa foarte renumita si cu foarte multi inscrisi se extrag participantii ca la Loto. Dupa doar cateva saptamani am primit raspunsul de acceptare si am fost foarte fericit.

De atunci m-am gandit ca ar fi bine sa incep niste antrenamente mai serioase si sa nu ma duc la plesneala. Mi-am planificat un numar 100 de kilometri/ luna in primele 2 luni (noiembrie, decembrie) urmand ca ulterior sa cresc suma totala dar in acelasi timp combinand si cu alte activitati complementare: bicicleta, mers, inot, sala, etc. Pentru asta mi-am intocmit un tabel in Excel si in care am notat orice activitate efectuata. Tabelul arata cam asa:


Completarea acestui tabel m-a ajutat enorm sa urmaresc progresul si antrenamentele. In acelasi timp am citit si niste carti dintre care cea mai faina mi s-a parut: Training Essentials for Ultrarunning - Jason Koop.


In fine, vine si sorocul: luna iunie 2019. Plec spre Cortina d'Ampezzo cu sentimentul ca am temele facute si cu speranta ca totul va fi bine. Dupa ce am ajuns si m-am cazat la o pensiune cocheta cu vedere la munti, am iesit sa fac o tura de recunoastere a primei portiuni din traseu. Au fost vreo 25km facuti in ritm destul de lejer si cu poze multe. Apropos, Dolomitii sunt muntii mei de suflet si pe buna dreptate considerati dintre cei mai frumosi din lume. Acolo am si catarat in 2008 iar in 2014 am ratat o iesire pe motiv de vreme rea, deci mi-am dorit enorm sa revin. Ziua urmatoare am plecat cu un autobuz pana intr-un loc de unde urma sa fac recunoastere pe ultima portiune a traseului, tot cam 24km. A fost superb.

Concursul a inceput la ora 11 noaptea din centrul statiunii Cortina d'Ampezzo intr-o atmosfera de neuitat. O multime de concurenti (aprox. 1800) si mult mai multi spectatori, sustinatori, organizatori.

Dupa 21h si 44 min am revenit la sosire, asteptat cu nerabdare de prieteni, obosit dar foarte incantat si multumit. Va las sa vedeti filmul pe care am reusit sa-l realizez si sper sa va creeze o imagine realista asupra a ceea ce a insemnat aceasta cursa.


Pe langa pozele facute de mine pe tot traseul, am primit si pozele oficiale facute de organizatori 😀

https://photos.app.goo.gl/81cuhELaDtsuviKr5



Thursday, May 30, 2019

UltraMaratonul Țăranului Român 2019

Anul acesta, am aflat pentru prima dată de existența unui ultramaraton ca să zic așa, la noi în ogradă.
Se numește foarte rustic UltraMaratonul Țăranului Român, iar povestea a ajuns deja la a 5-a ediție.
A fost o experiență inedită și interesantă, alături de niște oameni deosebiți, care au ales să facă o performanță destul de greu de explicat dar demnă de toată aprecierea. 

Dacă inițial am vrut să renunț, văzând ploaia de vineri după-amiază, ulterior m-am răzgândit spunându-mi că încep și apoi voi vedea cum va fi. Startul s-a dat sâmbătă dimineața, puțin după ora 3:00 din Piața Unirii și în total am reușit să parcurgem peste 100km, ajungând la Pungești în județul Vaslui.

Filmul evenimentului, văzut prin "ochii mei" arată cam așa:




Mulțumiri lui Doru Munteanu pentru oportunitate și deasemeni întregii echipe de la TopKineto condusă de Alexandru Lefter pentru susținere, încurajare și toată asistența de pe traseu. Văzând bucuria copiilor care ne așteptau la final, căci am uitat să vă spun că totul a avut ca scop și ajutorarea copiilor din Pungești - Cursești, dăruindu-le bunătate și multe bunătăți, am uitat de toate durerile și de oboseală. 



Felicitări tuturor participanților! 

Monday, April 1, 2019

Ceahlau de noapte


La ideea inițială a lui Ionuț Sidor, care ulterior nu a mai putut participa, am pornit vineri seară din Iași împreună cu Cătălin Crețu, Florin Muntenescu și colegul meu Ionuț Apostol, ajungând la Izvorul Muntelui în jurul orei 22.00
Am urmat poteca prin Poiana Maicilor spre cabana Dochia de unde, din cauza vântului foarte puternic și taios, am renunțat la urcarea pe vârful Toaca și am coborât direct prin Lutul Roșu, înapoi la Izvorul Muntelui.
Pe munte încă era destulă zăpadă dar la coborâre am încercat să alergăm aproape continuu iar pe alocuri ne-am dat și pe gheață, deci colțarii Snowline au fost foarte utili chiar și câte unul de persoană. :)
Per total a ieșit o tură de noapte foarte faină și interesantă...

Thursday, April 13, 2017

Cunoaste comunitatea cataratorilor

Mi-am adus de curand aminte ca neobosita Ioana Acsinia mi-a pus mai demult cateva intrebari, rezultand un articol interesant despre mine. Pentru cei care ar vrea sa ma cunoasca mai bine ca si membru al comunitatii de cataratori romani le prezint acel articol. Sper sa le placa.

http://flutureledepiatra.ro/2015/10/15/vlad-condratov-cunoaste-comunitatea-cataratorilor/

Friday, July 25, 2014

Oameni de poveste

Nu demult, am avut onoarea sa fiu invitat la TeleM in cadrul emisiunii "Oameni de poveste". Am dat curs invitatiei impreuna cu prietenul meu Catalin Cretu si am incercat sa vorbim despre pasiunea noastra si sa raspundem unor intrebari, facand putina lumina in ceea ce priveste viata noastra la inaltime. Emisiunea a durat aproximativ 1 ora si a fost atat interesanta cat si amuzanta. Daca aveti rabdare, puteti viziona inregistrarea direct pe site-ul TeleM, dand click pe poza de mai jos. Vizionare placuta! :)

Friday, March 28, 2014

Climbing in a way it's life...

"Climbing in a way it's life. I don't mean climbing by pulling hard moves, I mean just the whole... beeing in the mountains, just the whole atmosphere... is what life is for me. To go up with a good friend upon one of this big climbs, you're getting that momentuum, that flow, pitch after pitch, when one person takes over for the other, you're just way out there and it makes it super-memorable..." Peter Croft

Watch him climbing the Venturi Effect route on Incredible Hulk.

Tuesday, May 22, 2012

Monday, May 21, 2012

Cheile Bicazului, Independentei, 22 aprilie 2012

O iesire la catarat, cu alte planuri initiale dar supusa zicalei: "Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de la targ". Planul facut de Catalin si aprobat de mine era sa urcam un traseu nou in peretele din fata cabanei din Sugau, numit Phoenix, 5 lungimi de coarda. Altceva nu prea stiam despre el, poate doar ca are spituri si cam atat. La fata locului fisurile parea ude bine, desi eu insistam sa incercam ca poate, poate. In final ne repezim spre Cheile Bicazului unde triem la rand posibilitatile. Intra in calcul o Santinela dar si aceea parea sa fie uda si nici noi nu eram in forma maxima. Pana la urma decidem sa facem Independentei, un traseu atat frumos si spectaculos dar si destul de solicitant. Ca de obicei intru eu cap in prima lungime si cand dau de ud incep sa gasesc solutii. Ma ajut in primii metri de o nuca si apoi pana sub tavan ajung fara prea multe probleme. Trecerea tavanului e o noua provocare si mai ales cand simti ca duci mana spre o priza care se vrea buna si nimeresti intr-o balta. :) Oricum nefiind loc de intors o dau direct si ies cu bine sus. Lungimea mai dificila cu fisura arcuita terminata cu traverseul descendent ii revine lui Catalin care se descurca si el cum poate. Urmeaza lungimea a treia, faimoasa prin numarul mic de asigurari, lucru care nu iti da sperante prea mari cand stanca e umeda. Trec cu bine si bavareza si ajung in regrupare destul de stors dar multumit ca am facut fata. Traverseul din lungimea a patra desi e solicitant e cel mai sigur pe orice vreme. Ultima lungime imi revine mie si iarasi am un mic derapaj de espadrila chiar la primii, pasi fapt ce imi submineaza putin psihicul. Trecerea fisurii o fac cu bine dar pe portiunile de traversare finala unde dau de ud ma tin mai mult in loc. Hornul final vine ca o cireasa de pe tort si aproape ca-ti venea sa te retragi de acolo... In final ajung cu bine sus, vine si Catalin si amandoi ajungem la concluzia ca mai nasol nu ne-am simtit niciodata in traseul asta. Cumulul de oboseala, lipsa de antrenament, umezeala stancii etc. ne-a facut sa urcam traseul intr-o maniera destul de slaba. Asta e, trebuie sa punem osul si sa ne mai antrenam.

Picasa - Vlad Condratov - CheileBicazuluiIndependenteiAprilie2012

Picasa - Catalin Cretu - CheileBicazuluiIndependentei5BCuVladCondratov

Cheile Bicazului, Centralul si Gentiana din Suhard, 11 martie 2012

O ultima incercare de iarna pe peretii Cheilor Bicazului. Atat eu cat si Catalin eram dupa o perioada mai lunga de absenta de pe scena verticala asa ca plecam chiar si fara companie. Acest fapt ce ne-a determinat sa evaluam mai bine posibilitatile si resursele, asa ca am ales sa urcam in Suhard la soare, doua trasee relativ usoare vara dar care pot pune mici probleme pe vreme de iarna. Ambele au cate doua lungimi si au regruparea finala comuna. La traversarea din poteca spre baza peretelui ne vedem nevoiti sa innotam putin in zapada moale si adanca, drept pentru care Catalin gaseste solutia mersului in patru labe. Incepem cu Centralul si urc eu prima lungime cap de coarda apoi Catalin. Ambele sunt frumoase si cu protectii suficiente. Desi gradul de liber nu depaseste 7 nu ne-am chinuit sa urcam rotpunkt avand in vedere bocancii de iarna si frigul de afara. Dupa terminare am coborat in rapel si am intrat in Gentiana, tot doua lungimi si tot in aceeasi ordine: eu cap pe prima lungime si Catalin pe a doua. Ne descurcam destul de bine desi spre sfarsitul lungimii a doua pasii de liber dintre asigurari sunt mult mai lungi si in plus incepuse sa viscoleasca. Din nou doua rapeluri pana jos si terminam totul cu o ciorba fierbinte la restaurant Floarea de Colt. Apoi drumul clasic spre casa cu muzica si buna dispozitie.

Picasa - Vlad Condratov - CheileBicazuluiSuhardMartie2012

Picasa - Catalin Cretu - CheileBicazuluiSuhardCentralGentianaCuVladCondratov

Cheile Bicazului, Creasta Estica, 8 ianuarie 2012

Prima iesire la munte din 2012. Ne doream mult sa incepem sezonul de gheata si sa cataram pe cascada Laposului dar, pentru ca nu gasim nici un "strop de gheata" acolo, ajungem sa urcam pe Piatra Altarului, popularul traseu Creasta Estica, evident in conditii de iarna. Toti ceilalti se duc la cascada Bicajelului. Dupa ce balaurim putin pe coclauri, incercand sa scurtam drumul, formam doua echipe: Catalin Cretu cu Vali Chiriac si eu cu Costel Tudosa (Kojak). Mergem pe cate o semicoarda si fara nici un bagaj la noi, luandu-ne doar strictul necesar, prin aceasta intelegand Catalin si o sticla mica de palinca cu o bucata de carnat. Oricum au facut ambele furori prin regrupari. Am terminat traseul in 2 ore, mergand echipele pe alocuri concomitent. Seara ne reintalnim cu totii la masini si ne oprim in chei sa mancam asa ca la botul calului cate o bucata de slana si ce mai avea fiecare prin traista. Mai o gluma mai un usturoi. Eram adunati multi si a fost o atmosfera de reintalnire foarte faina.

Picasa - Vlad Condratov - CheileBicazuluiCreastaEsticaIanuarie2012

Picasa - Catalin Cretu - CheileBicazuluiCreastaEsticaCuVladValiKojak

Revelion in Austria

Revin cu foarte mare intarziere dar, dupa zicala: "omul gospodar isi face vara sanie si iarna car", scriu si eu acum in pragul verii despre sejurul de Revelion. :))

Pornim pe 25 decembrie spre Austria si dupa ce dormim o noapte la Oradea, poposim pe 26 decembrie la Viena. Aici mai innoptam o zi si profitam plimbandu-ne si vizitand orasul. Ziua urmatoare continuam plimbarile prin Viena, un oras deosebit dealtfel.

Picasa - Poze din Viena

Spre seara plecam spre Innsbruck, destinatia finala a sejurului nostru.
Ajungem seara tarziu si dupa ce ne cazam la hotel Hilton unde aveam facute rezervarile, adormim repede. A doua zi ma trezesc devreme si observ peisajul incantator de la geamul hotelului. In jur numai munti si creste inzapezite.
Iesim si facem o plimbare in oras, apoi urcam cu telecabina la peste 3000 de metri de unde ni se deschide la picioare panorama intregii vai a raului Inn. Seara revenim la hotel. Pe 28 decembrie plecam sa vizitam un mic orasel din Elvetia, Samnaum. Acolo e plin de magazine de tip duty-free din cauza apropierii de granita. Dupa ce terminam cu shopping-ul mai tragem o fuga pana la St.Moritz, o statiune destul de scumpa a Elvetiei.
Ziua urmatoare o incepem cu o vizita scurta la Wattens, la cca. 15km de Innsbruck, unde se afla fabrica de cristale Swarovski. Apoi tragem o fuga si pana in Germania, la Garmish-Partenkirchen, oraselul unde tocmai avea loc olimpiada de sarituri cu skiurile.
Ziua de 31 decembrie o petrecem separat, eu ma duc sa skiez pe partiile de langa Innsbruck iar Claudia cu Daria se mai plimba prin oras si mai fac mici cumparaturi. Spre seara participam la masa festiva de revelion si la ora 12 prindem trecerea dintre ani admirand focurile de artificii de la etajul 13 al hotelului. Adormim tarziu si deja ne gandim ca am mai imbatranit cu un an si in curand va trebui sa ne intoarcem acasa.
Ultima zi ne-o petrecem din nou plimbandu-ne prin oras si luand pulsul noului an. La intoarcere mai oprim iarasi in Viena pentru cateva ore de plimbare si spre dimineata poposim din nou la Oradea sa ne odihnim putin. Pe 3 ianuarie ajungem acasa obositi dar cu satisfactia ca a fost un sejur frumos si relaxant cum nu am mai avut de multa vreme.

Picasa - Poze din Innsbruck

Wednesday, December 21, 2011

Catarare in masivul Postavaru - Peretele Animalelor

Dupa destul de multa vreme fara nici o activitate montana, eu si Catalin ne-am indemnat reciproc sa iesim la o catarare cu ocazia primului weekend al lunii decembrie. Eu eram nerabdator sa catar din nou in Bicaz dar Catalin venise cu o propunere mult mai interesanta si anume: Postavaru/Cheile Rasnoavei. Dupa cum anuntau prognozele, vremea parea sa fie buna asa ca am pornit la drum in noaptea de joi. Eu, Catalin, Ioana si Mihai H.
Dupa un drum destul de obositor in care Catalin a rezistat cu brio ca sofer, am ajuns dimineata in Cheile Rasnoavei pe o vreme frumoasa dar destul de friguroasa. Afara erau aproximativ -5 grade. Dupa cateva minute de dezmorteala si de admirat peretii cheilor eu deja dardaiam de frig. Imi pusesem intrebarea cum vom reusi sa cataram daca afara era asa de rece. Pana la urma am pornit pe drumul forestier spre Poiana Inului unde urma sa campam. In scurt timp au sosit si Octavian cu Viorica din Calarasi.



Imprumutand mai nou stilul lui Catalin si al altora, voi renunta la prea mult bla-bla si o sa va las in continuare sa va delectati cu pozele din albumul propriu creat pe Picasa: Postavaru - Decembrie 2011.

A fost un weekend in care m-am bucurat de o vremea excelenta si de o companie foarte placuta. Am catarat doua trasee extraordinare cu stanca curata si pasaje de catarare naturala deosebit de frumoase. Eu am intalnit mai rar asa trasee, probabil sunt comparabile cu cele din Piatra Craiului.
Cu siguranta vom reveni sa cataram in Postavaru caci ne-a placut foarte mult si mie si sunt sigur ca si lui Catalin.
Asa ca abia astept urmatoarea iesire la stanca. Asteptam totusi si iarna sa vina...

Wednesday, September 28, 2011

100 - Love is in the air

In sfarsit am ajuns si la postul cu numarul 100. Cam putin ar zice unii. In fine se pare ca nu sunt prea bun la vorba dar totusi unii asteapta sa mai scriu cate ceva. Asadar voi scrie despre ceva mai special.
Asta seara in timp ce am iesit sa alerg, caci de curand m-am apucat de alergare, am vazut o multime de perechi de tineri sarutandu-se si imbratisandu-se cu pasiune. Pe oriunde. Bravo lor, ma bucur pentru ei si ii admir pe cei care indraznesc sa faca asta. Sa se iubeasca.
Ma intreb asa retoric ce le lipseste oare unora ca sa iubeasca si sa fie iubiti?

Bicaz, Peretele Pietrei Mariei

A venit toamna. Diminetile nu mai sunt la fel... A fost o vara lunga si calduroasa dar in care nu am reusit sa fac nimic spectaculos in planul pasiunii pentru munte.
Cu toate astea am incercat totusi si am reusit sa urc cateva trasee noi.

In ultima saptamana a lunii august, am plecat cu Mihai Diac, revenit dupa o perioada mai lunga de recuperare, in Cheile Bicazului unde am dorit sa facem traseul Fecioarei din Peretele Pietrei Mariei (5A).

Desi in ghidul Cheilor Bicazului era scris clar ca traseul fusese distrus in partea superioara in urma desprinderii unui bloc imens de stanca, totusi am mizat pe faptul ca poate cineva a indraznit sa-l refaca. Am plecat destul de tarziu din Iasi si pe la ora 12 eram la baza peretelui.

Accesul se face usor pe o poteca marcata cu triunghi galben care incepe din dreptul Portii de Piatra si continua prin padure cateva minute dupa care se ajunge la un grohotis imens. Dupa ce ne-am invartit in zona cautand intrarea in traseu, pana la urma am gasit o posibila varianta care incepea cu un horn mic si nu foarte dificil dar neasigurat.

Dupa ce am trecut asigurand cu un friend acest pasaj, am regasit practic intrarea normala pe o mica brana cu copaci in partea dreapta a peretelui. De acolo am continuat pe o alta fisura inierbata ce urca oblic stanga cativa metri. Ajungand la inceputul unei fisuri verticale am gasit si primele pitoane.

Am urcat fisura la liber si am fost surprins de faptul ca nu am avut tendinta sa trag de ele. Oricum pasajul a fost frumos si dupa inca vreo 10m am ajuns pe un prag larg cu iarba unde am regrupat la 2 pitoane. Dupa ce a venit si Mihai a urmat o a doua lungime mai serioasa cu o fisura surplombanta si cu pitoane cam vechi si care nu imi inspirau prea multa incredere.



Am urcat cu prudenta si dupa cativa metri am iesit peste pasajul surplombant de unde fisura continua dar fara dificultati, terminandu-se pe un alt prag dupa vreo 25m. Pe aceasta lungime Mihai a venit putin mai greu avand in vedere ca isi cam pierduse antrenamentul iar stilul artificial folosit implica miscari destul de fortate pe spate. Urmatoarea lungime, a 3-a urmeaza o brana ce traverseaza peretele spre stanga si dupa cca 25m ajunge la Brana de Mijloc a Pietrei Mariei care este accesibila si fara coarda, constituind o posibilitate de retragere la nevoie.






Eu am continuat pe lungimea a 4-a urmand o fisura oblica spre dreapta pitonata initial destul de bine dar la un moment dat ajung dupa vreo 10m intr-un pas de unde peretele era cam spalat si pana la urmatoarele pitoane nu gaseam o posibila continuare. Nici macar cu putinele asigurari mobile pe care le aveam in dotare, restul fiind imprumutate pe la prieteni, nu am reusit nimic. Poate doar cu niste pitoane si ciocan as fi putut continua. Dupa cateva minute de incercari fara rost m-am hotarat sa renunt si am inceput sa descatar si sa recuperez asigurarile folosite.
Din pacate am putut constata ca intradevar traseul nu fusese refacut si nu se putea continua pana sus. Ne-am montat pentru retragere un rapel lung de la un copac solid si am ajuns aproape la baza peretelui pe politele care il brazdeaza in mod neregulat.
Am avut neplacerea sa antrenez in coborare o piatra nu foarte mare care mi-a cazut peste umar dar pe care am resimtit-o si zilele urmatoare. Pana la urma planul de a mai incerca inca un traseu s-a dovedit nerealist avand in vedere ca ora era deja 17 si urmau si aproximativ 3 ore de intoarcere iar Mihai mai avea programata o intalnire cu niste prieteni. Oricum am reusit sa facem ceva miscare si ziua a fost frumoasa.

Traseul chiar si pana in acel punct ofera cateva pasaje de catarare placuta si eventual poate fi folosit ca traseu de rodaj pentru incepatori.
Mai multe poze din traseu, facute cu aparatul lui Mihai, se regasesc pe albumul publicat de el la adresa: https://picasaweb.google.com/110140695886923766518/20110822TentativaPereteleMarieiTraseulFecioarei#

Dupa exact o saptamana a urmat o vizita la Durau cu ocazia unei nunti care s-a dovedit a fi una aproape ca in povesti, durand 3 zile. Cu aceasta ocazie am profitat si am facut singur un scurt maraton al Ceahlaului. Pornind dis de dimineata pe ceata am urmat initial poteca spre cascada Duruitoarea. De acolo spre cabana Dochia nu mai fusesem niciodata iar timpul recomandat (5 ore din Durau) parandu-mi-se cam mare nu eram sigur ca voi ajunge pana sus, fiind pregatit sa renunt la nevoie. Telefonul mi se descarcase si nici ora nu o puteam stabili. Usor usor continui poteca si in scurt timp ajung in soare pe platou. Cand am poposit la Cabana era ora 10. Vremea era superba si soarele ardea puternic. Dupa un mic dejun si 2 cani cu ceai am reusit sa mai fac putina plaja. A urmat urcarea pe varful Toaca de unde privelistea ca de obicei te lasa fara suflare si apoi am revenit in poteca spre cabana Fantanele care trece pe sub impunatoarea stanca Panaghia si pe langa Caciula Dorobantului. Pe poteca am intalnit foarte multi turisti care urcau spre platou lucru normal intr-o zi de weekend asa de frumoasa. In final am revenit in Durau la ora 12 dupa aproape 5 ore de trekking placut. Cam asta a fost maratonul Ceahlaului parcurs de unul singur si fara aparat foto. :(

A urmat apoi mai recent, in luna septembrie chiar dupa Sfanta Maria, o noua iesire in Cheile Bicazului cu Catalin Cretu care fusese plecat toata vara prin tara dar avea un dor nespus de catarare. Ne hotaram sa incercam un traseu mai lung si care ne tot tenta de ceva vreme si anume 16 Iunie din Peretele Pintenilor (5B).

Acest traseu incepe chiar de langa podul de dupa zona Gatul Iadului, cea mai ingusta si impresionanta zona a Cheilor Bicazului. Din pacate este un traseu expus si ma refer aici la privirile trecatorilor. Am inceput eu prima lungime cap, si dupa o surplomba trecuta cu ajutorul pitoanelor, in stil artificial, am iesit pe o brana lunga inierbata spre dreapta.



Nimic dificil dar expus si slab asigurat in unele zone. Am fost nevoit sa mai bat un piton intr-un pas. Dupa cam 15m am ajuns intr-un punct de unde nu intrezaream continuarea si pana la urma mi-am luat inima in dinti si am urcat direct in sus pe niste praguri inierbate. Dupa cativa metri am regasit pitoane si am continuat inca vreo 20m pana la o brana larga cu iarba si copaci. Acolo am regrupat la un palc de arbusti desi erau 2 pitoane, ambele fiind nesigure. Dupa ce a venit si Catalin in regrupare ne gandim daca are vreun rost sa continuam traseul avand in vedere ca practic nici nu se mai urca pe stanca ci mai mult pe iarba iar stilul asta urma sa fie pe inca destule lungimi de acolo in sus. Pana la urma renuntam si ne retragem cu un rapel lung pana in apa Bicazului. Ne strangem corzile putin udate in apa si ne gandim ca poate ar fi bine sa mergem sa cataram ceva stanca. Ii propun traseul Finala 67 din Peretele Pietrei Mariei (4B) pe care il observasem din iesirea anterioara si stiam chiar ca era reamenajat deci nu ne asteptau surprize ca in traseul Fecioarei. Conform ghidului "este unul din traseele cele mai populare si cel mai des frecventat din Chei".

Am ajuns usor la baza si a pornit de data asta Catalin cap pe prima lungime.

Dupa o mica surplomba si o fata scurta a urmat un diedru dupa care praguri si fisuri au condus spre regrupare.


A urmat o a doua lungime mai scurta, cca 25m cu o fisura verticala destul de sustinuta dupa care un traverseu spre dreapta m-a scos in regrupare pe un prag larg cu iarba.




De aici a urmat ultima lungime pe care Catalin a urcat-o fara probleme desi pasii au fost cam dificili si stilul rotpunkt nu ni s-a potrivit niciunuia dintre noi, nefiind intr-o forma tocmai buna.



Sus am admirat exceptionala priveliste oferita de Piatra Mariei, amandoi ajungand acolo pentru prima data.



Coborarea am facut-o prin padure si apoi pe o poteca firava si destul de abrupta pana la o pajiste incarcata cu superbe branduse de toamna.

De acolo am revenit pe marcajul cu triunghi galben. A fost un traseu placut si satisfacator pentru nevoile noastre. Vremea a fost superba si calduroasa ca de vara. Ca de obicei pozele din aceasta iesire le puteti vizualiza si comenta in albumul lui Catalin:
https://picasaweb.google.com/116734182185530304205/20110911CheileBicazuluiFinala6716Iunie2LcCuVladCondratov#