Un Mos si o Baba au hotarat sa devina ... barbati

Conform traditiei ca sa devii barbat trebuia sa faci armata. Si uite asa ne-am hotarat si noi, un Mos (asta sunt eu ca deh s-ar zice ca nu mai pot) si o Baba (asta e Catalin caci cam vorbeste si se agita intruna) ca ar fi cazul sa pasim in randul barbatilor si cum altfel decat facand Armata. Si ce mai armata...
Poate ca daca armata ar fi un fleac ar face-o oricine dar nu e chiar asa. A fost valabil si in cazul nostru cand am ales traseul Armata din Cheile Bicazului (6B, cel putin TD+, 9lc).
De mult ne doream sa bifam si sa adaugam si acest traseu in palmaresul nostru dar nu reuseam sa ne hotaram. Stiam de reusitele palpitante mai vechi ale unor echipe precum Kobe cu Ben sau Vali cu Doru. Cu totii pot confirma ce se spune in ghidul traseelor si anume ca este foarte solicitant si necesita o buna rezistenta si experienta. Caracteristica predominanta a traseului este parcurgerea in stil artificial (A1). Oricum este un traseu parcurs foarte rar in ultima vreme desi am intalnit undeva intr-un piton o bucata de cordelina neuzata.
Plecam din nou la 4 din Iasi, dupa o noapte aproape nedormita, si ne regasim la baza traseului la aprox. 8, gata de atac. Ca de obicei ii propun lui Cata sa incep eu si asa a fost. Astfel am eliminat timpul in care m-ar fi luat frigul filand. Prima lungime imi este noua, cu toate ca am studiat-o in nenumarate cazuri de la baza, dar oricum nu pune probleme deosebite. Se urca o fisura oblica spre dreapta apoi traverseaza pe niste praguri si pe sub o mica surplomba si din nou in sus pe un fel de diedru unde se reuneste cu traseul Lizard amenajat de Misu. Se regrupeaza mai sus pe un prag bun cu iarba. A doua lungime scurta ne este cunoscuta amandorura fiind comuna si traseului Lizard. Dupa trecerea peste o fata spalata (cu o chinga alba putreda) se iese pe un prag si de acolo direct in sus pe fisura cam 25m pana la baza unui diedru mare. De aici cele 2 trasee se despart pentru un timp. Lungimea a 3-a este clara si porneste oblic spre dreapta pe pitoane cam slabe apoi in sus si in final traverseaza spre dreapta pana pe un tanc cu un loc numai bun de stat in fund, dar prost amenajat dpdv al regruparii. Locul e fenomenal mai ales cand stai cu picioarele balanganind in golul de sub tine. Recomand totusi regruparea chiar inainte de acest tanc pe un mic prag cu iarba unde se pot consolida mai multe pitoane. A 4-a lungime este una din cele mai "de temut" ale intregului traseu prin faptul ca exista chiar de la pornire, descendent spre dreapta, un fel de balustrada din coarda f.veche, gata sa se rupa in orice moment, si pe care ai impresia ca e obligatoriu s-o folosesti ca sa poti trece. Din fericire exista pitoane suficiente (nu neaparat si sigure) pentru a nu fi nevoie de utilizarea acelei neimbietoare balustrade. Catalin trece cu ceva emotii dar fara probleme si dupa cativa metri traseul revine la verticala urmand niste fisuri si fetze iar apoi cu un mic traverseu expus spre dreapta. Urmarindu-l mi se pare ca merge prea mult spre dreapta si ii strig sa verifice schita traseului. In final regrupeaza intr-un loc f.aproape de regruparea normala, un prag bun cu 2 pitoane. De acolo, lungimea a 5-a trebuie urmata oblic spre stanga si nu dupa linia de pitoane care o ia oblic dreapta spre traseul Surplomba de la Gatul Iadului. Dupa cateva praguri urmeaza o fisura lunga drept in sus cu un pas unde am batut un piton dupa ce am incercat cu o nuca si care a rupt o bucata de stanca la incarcare. Ulterior se traverseaza orizontal spre stanga pe pitoane din care unul mi s-a rupt in mana de ruginit ce era si pe care a trebuit sa-l bat cumva inapoi. Din nou cativa pasi intinsi oblic stanga, chiar putin liber expus, si dupa cativa metri se regrupeaza din nou pe un prag larg, ca un mic balcon, unde poti sta chiar si intins. Acolo ai aceeasi senzatie de expunere fiind cumva chiar deasupra soselei. Lungimea a 6-a porneste drept in sus si apoi oblic spre stanga, cu cativa pasi intinsi de artificial si in final ajunge pe un fel de brana larga unde se reintalneste cu tr.Lizard. Ajungand aici ne-am simtit oarecum mai relaxati caci incepand cu acest punct noi doi am mai parcurs continuarea traseului atunci cand am intrat prima data in traseul Lizard si la un moment dat eu, capul de coarda, am ratat bifurcatia spre stanga (destul de greu sesizabila) si am continuat prin Armata. Desi Lizard are o regrupare la sfarsitul branei ascendente spre dreapta decid ca as putea lega in continuare si bucata verticala pana sub un tavan. Lungimea este intinsa si ca sa economisesc bucle asigur mai rar, in special in spiturile noi. Nu e de omis faptul ca la un moment dat exista o miscare in care trebuie sa treci folosindu-te de un piton cu un siret subtire si uzat care totusi inca a tinut si greutatea noastra. Se poate folosi ca alternativa si un friend #2.
Lungimea a 8-a ii revine lui Catalin si dupa cativa metri in sus pe niste pragulete incepe o traversare orizontala stanga pe sub un fel de tavan pana la inceputul unui jgheab. Initial se urca pe fetzele din stanga la artificial iar in partea finala se revine pe fir unde jgheabul se largeste si devine ierbos. Se regrupeaza intr-o mica strunga cu 2 copaci solizi. De aici pentru ultima lungime tin minte ca data trecuta am luat-o direct in sus spre creasta, facand practic un fel de premiera avand in vedere ca am intalnit un singur piton ratacit si in rest am asigurat doar cu ceva frienduri si la cativa arbusti. De data aceasta am cautat lungimea clasica pentru care trebuie traversat pe o brana spre dreapta cam 10m. Bineinteles ca nici acum nu mi-a facut placere deosebita fiind de urcat pe multe praguri instabile de iarba cu pasi multi de liber nu foarte grei dar expusi. Ajungerea in creasta a insemnat parcurgerea ultimei portiuni de aprox. 15m in stil concomitent. Se poate regrupa intermediar printre arborii existenti. Iesirea lui Catalin in creasta s-a petrecut in ultimele raze de soare dupa un parcurs de peste 12 ore. Ne-am miscat exact ca un mos si o baba dar asta inseamna totodata prudent si cu atentie, mai ales avand in vedere starea generala nesigura a pitoanelor din traseu, in special in portiunea celor 4 lungimi de mijloc si posibilitatile de ratacire. Linia traseului este foarte sinuoasa si predominant surplombanta ceea ce ar face foarte dificila retragerea. Recomandam cu caldura parcurgerea cu un ciocan si eventual cateva pitoane. Traseul necesita in mod categoric un efort sustinut.
Inca pe lumina ajungem la raul Bicaz si ne racorim putin in apa. La masina ciugulim ceva de mancare si pornim spre casa exact la ora 22. Oboseala acumulata nu a fost totusi un obstacol pentru conducerea in stare de siguranta pana in Iasi. Nu as zice ca acum sunt mai barbat mai ales ca eu totusi am facut armata adevarata, poate doar Cata. Eu zic s-o intrebam pe Ioana... :)
Iata in continuare cateva imagini din cursul acestei ascensiuni:

Finalul lc 2

Sezand comod pe micul "balcon" de la sf. lc 3

Sub noi furnicarul soselei...

Am scapat...oare?

Al doilea "balcon" dupa lc 5

Tocmai am trecut de jumatatea traseului

Umbra batranelor tavane

Offf, de aici suntem "ca acasa"...

Un nou pasaj foarte expus dar sigur

Iesirea din penultima lungime

Varianta album-foto a lui Catalin poate fi urmarita aici.