Un antrenament scurt de forta/anduranta

Pentru cei care nu au timp suficient pentru antrenamente, am gasit in nr.257 al revistei Climbing, un complex foarte eficient de antrenare atat a fortei cat si rezistentei, pentru muschii de baza folositi in catarare si care necesita foarte putin timp. Exercitiul este inventat de medicul japonez Tabata si consta din 16 minute de "foc" (Tabata's 16 minutes of hell) care trebuie efectuate pentru a fi eficiente de 2 ori pe saptamana. Se inlantuie cate 20 sec. exercitiu + 10 sec. pauza de 8 ori pentru fiecare din cele 4 tipuri de exercitii (4 grupe musculare diferite: spate, umeri, biceps si antebrat) iar intre ele cate 2 minute de pauza.
Exercitiile se executa cu gantere cam de 60% din greutatea cu care poti face 1 singura repetare. Pe timpul celor 20 sec. de exercitiu se fac cat mai multe repetari posibile.
1. Spate - Ramat cu ganterele: Din pozitia aplecat la 90, cu genunchii usor indoiti si spatele drept, se ridica ganterele la nivelul pieptului (putin lateral spre axile) apoi se intind mainile si se repeta.
2. Umeri - Tractiuni la scripete: se foloseste un aparat cu greutati si scripete (helcometru) si, stand pe banca sub bara de tractiune, se trage bara spre piept cu mainile cat mai departate pe bara. Cred ca in lipsa acestui aparat se pot folosi si tractiunile la bara fixa.
3. Biceps - Flexii cu ganterele: se trag ambele gantere odata spre piept cu cotul mentinut fix si pozitionat in lateralul corpului.
4. Antebrat - Flexii cu gantere: se sta pe o banca si cu o haltera sau gantere tinute cu palmele in sus si cu incheietura mainii sprijinita pe genunchi sau pe o tabla se fac flexii si extensii ale palmelor.
Cei mai avansati ar putea sa faca pauza activa ceea ce inseamna practic fara pauza, adica sa mentina in cele 10 sec. o contractie izometrica...
Spor.

Locuri mult visate: Portita Caraimanului

De mult imi faceam planuri sa ajung la locul numit Portita Caraimanului, loc "de vis", umblat rar, doar de catre cei care au curajul sa se incumete pe braul nemarcat dar spectaculos. Portita este o deschidere naturala in stanca, prin care se trece de pe un versant al muntelui Caraiman pe altul. Am mai avut o incercare de a ajunge la Portita dar pornind din partia Kalinderu, pe atunci neamenajata, tot pe o poteca nemarcata, dar m-am intors dintr-un punct de unde nu mai gaseam continuarea traseului. Intrarea in braul portitei se face cam din dreptul bazei cascadei Caraiman (acum doar un firicel subtire de apa) pe o poteca destul de slaba, spre stanga pe coasta muntelui.

Braul Portitei

Poteca merge relativ pe curba de nivel, in usoara urcare, si trece mai multe vai abrupte, dar nu pune mari probleme fiind destul de buna. Dupa vreo 40 min. am ajuns la Portita.

Portita Caraimanului

Am trecut prin ea, aplecat, si parca am intrat intr-o alta lume.

Prin Portita

Locuri cu peisaje superbe, unde nu te mai saturi de privit si pozat. Dupa inca vreo cateva minute am mai traversat prin jnepeni densi spre coltul de unde se deschide o panorama unica spre creasta Picaturii. Am pozat-o si am constatat ca erau niste alpinisti ce coborau in rapel varful Strungii Mari.

Varful si Creasta Picaturii

Dupa intoarcere am aflat ca era printre ei si veteranul domn Dinu Mititeanu. Mi-ar fi placut sa continui braul ce traverseaza toata fata Caraimanului pana in cresta Picaturii si poate chiar pana in valea Alba (exista descrisa aceasta traversare intr-un articol din fosta revista Muntii Carpati) dar timpul nu-mi permitea asa ceva si oricum eram f.multumit si cu aceasta incursiune neplanificata dar minunata.
Intoarcerea in Valea Jepilor a fost mult mai rapida, nemaifiind nevoie de orientare. In total, dus-intors am facut 1 ora si 15 minute. Poate voi face candva si creasta Picaturii, poate chiar cu domnul Dinu Mititeanu. Eu oricum sper de mult sa facem o iesire impreuna si poate se va materializa candva.

Inca o iesire la munte cu Daria

Saptamana trecuta am fost cateva zile la Busteni cu Clau si Daria. Ne-am cazat marti seara la pensiunea lui dl.Nicu. Frumos, curat, peisaje superbe, vreme buna.


Miercuri am iesit cu fetele pana la cascada "Urlatoarea", a doua cascada din viata Dariei (dupa "Duruitoarea" din Ceahlau).

Am facut poze, ne-am distrat bine, fara prea mult efort, caci era un traseu usurel. Seara ne-am plimbat prin Busteni pana tarziu.
Joi a fost o zi mai incarcata, urcand cu telecabina din Sinaia pana la cota 2000.

De acolo, pe traseul banda galbena spre cab.Babele ne-a luat mai mult decat speram, dar cu Daria care se oprea la tot pasul sa se joace cu nisip (de parca era la mare!)
si pe care am dus-o destul de mult pe gat, nu e deloc de mirare. Clau si ea urmarea disperata cum se tot "indeparta" parca destinatia noastra, in loc sa se apropie. oricum vremea a fost buna si nu ne-a ars soarele prea tare.

Acolo am servit cate o ciorba de burta si niste carnati oltenesti cu piure de cartofi. Nu s-a prea bucurat Clau de o masa copioasa, cum probabil visa, dar asta e meniul in varf de munte: "subtirel". De acolo eu am hotarat sa cobor pe valea Jepilor iar fetele cu telecabina, bineinteles.

La coborare imi vine ideea sa trag o fuga pe braul Portitei pana la Portita Caraimanului, un "monument" natural deosebit de spectaculos (dar despre asta cititi in post-ul urmator). In 2 ore si 40 min. am sosit cu bine langa Hotel Silva, unde am facut o baie in paraul racoritor, sub o mica cadere de apa.
Vineri, ultima zi ne-am plimbat prin Busteni pe un soare dogoritor si apoi spre amiaza am plecat la Sinaia sa mancam si sa ne plimbam, Clau preferand-o fata de Busteni. Dupa ceva plimbare prin parcul castelului Peles

si apoi prin parcul central unde Daria s-a jucat putin, am servit masa la o terasa si a urmat drumul "groaznic" de greoi pana la Busteni cu un maxi-taxi. Cald, aglomerat, trafic infernal.
Sambata de dimineata, tot pe o vreme buna, am pornit cu usoara parere de rau spre Iasi pe drumul prin Brasov. Ne astepta o nunta la Harlau pe care nu puteam s-o ratam.
Oricum per ansamblu a fost o mini vacanta placuta.

Traseul Requiem din Piatra Altarului

Sambata 4 aug. ne-am pornit spre chei 2 echipe: prima eu, Catalin si Ionut iar a doua Ioana cu Irina. Dupa o ploaie adevarata in Bicaz, in chei totul era ud si nu mai puteam sta la cort asa ca pana la urma am innoptat la cabana "Ecolog" din rezervatia Sugau prin amabilitatea lui Ticu Lacatusu. Interiorul e amenajat cu foarte mult bun gust, asemanator cabanelor din Alpi.
A doua zi aveam in plan sa facem Fisura Artei (prin exterior) dar dupa ce plouase cam toata noaptea, ne-am trezit mai tarziu si am plecat cu totii spre Piatra Altarului.

Fetele vroiau sa faca Creasta Estica iar eu m-am orientat rapid spre un traseu nou, despre care nu stiam decat numele "Requiem" si cam pe unde era linia pitoanelor. Oricum ultimele trasee noi facute de mine in Bicaz au fost The Lizard in apr.2006 si Tavanelor in oct.2006, ambele cu Catalin Cretu. De atunci am facut doar repetari ale traseelor mai faine. La baza Pietrei Altarului, dupa ce le-am indicat fetelor intrarea in creasta integrala, noi baietii, am intrat rapid in primele 2 lungimi comune cu tr.Vanatorilor de munte si am regrupat undeva spre trecerea in Creasta Estica.

De acolo au inceput lungimile noi pe care nu le mai facusem niciodata. Prima urca in sus vreo 15m pe niste fisuri si praguri apoi incepe o traversare stanga pe sub o arcada, cu catarare libera frumoasa, cam 20m pana in regrupare. De acolo, linia traseului pleaca in sus pe o fisura/diedru cu pitoane cam putine dar bune. Dupa aprox. 25m se regrupeaza in stanga fisurii pe fata. Urmatoarea lungime continua cu fisura/diedru (atentie la pitoanele care tenteaza spre dreapta din regrupare, si care nu duc nicaieri) care incepe usor sa se inchida si dupa vreo 15m incepe o traversare oblic dreapta cativa metri peste niste fete/praguri pana la baza fisurii care se deschide clar in sus si in care se regrupeaza dupa vreo 20m de unde capata aspectul unui horn larg. In aceasta fisura este un pas de liber mai tare in care eu, oricat am incercat, nu l-am putut trece decat cu ajutorul scaritelor agatate intr-un cliff si apoi intr-o nuca/hex destul de nesigura.

Din regrupare, desi continuarea traseului parea sa urmeze hornul, totusi autorii au vrut sa-l faca mai dificil si au pitonat fata din stanga care duce oarecum direct spre varful Pietrei Altarului. Aceasta ultima lungime are in prima jumatate cateva miscari relativ intinse de artificial, si in final iese pe praguri bune pana sub varf. Sus ne astepta deja de ceva vreme cealalta echipa care se odihnea in soarele caldut. Dupa ce au venit si baietii (in total cam 5 ore si jumatate), dupa o scurta sedinta foto, am inceput sa strangem echipamentul si am constatat lipsa unei bucle expres. Asadar am decis ca eu sa cobor in rapel pe linia traseului, lucru pe care l-am facut din 5 rapeluri, aproape pe o linie verticala, pana in punctul de unde ne-am legat in coarda. Acum despre traseu pot spune ca este frumos si sigur, toate regruparile sunt bune, amenajate cu cate 2 spituri, si mai exista spituri si prin fiecare lungime. Nu stim cine au fost autorii dar unele zvonuri spun ca cei din Salvamont. Traseul are deci in total 6 lungimi, este bine pitonat iar gradul un 5B clasic (6+/7- cu A1, respectiv prin comparatie cu alte trasee cam TD/TD+). Il recomand calduros celor care vor sa incerce ceva nou in Cheile Bicazului.

Un nou model de masina

Nissan Qashqai

E interesanta nu? S-ar putea sa iau si eu una pt. Clau ... si Daria bineinteles... (Apropos, cine ma poate imprumuta cu niste bani?) :)

Un articol despre cum s-a nascut Qashqai aici.

Atentie! nu este un SUV ci un Crossover adica e mai mult masina de oras decat de teren...

Oricum cica are punctaj maxim la teste de siguranta (vezi aici)

Antrenamente...

Ce inseamna la mine antrenamentul pentru catarare?
Daca iau in considerare faptul ca eu nu sunt decat un alpinist/catarator amator atunci nici nu ar trebui sa vorbesc despre antrenament. Totusi incerc sa ma antrenez cat pot sau cat imi permite timpul, pe care trebuie sa-l impart si cu familia si cu serviciul. Ma "antrenez" deci destul de putin dar este mai degraba un fel de "mentinere in forma". Cam o data pe saptamana incerc sa ies la poligoanele de catarare de la Repedea (Bucium) si mai fac cind apuc, cateva tractiuni, flotari si abdominale prin casa (destul de slabut). In schimb de cativa ani buni fac aproape in fiecare dimineata un set de exercitii de gimnastica de cca.15-20 min. in care imi intind articulatiile si muschii. Mai completez si cu o alimentatie oarecum controlata, in sensul ca incerc sa mananc mai putin si mai usor. Aceasta alimentatie imi ajuta la mentinerea greutatii in jurul a 77 kg. ceea ce e destul de bine pt. mine.
Am acasa o placa de antrenament dar saraca prinde praf la cat apuc sa ma dau pe ea. Exista niste exercitii f.bune de cate 10 min. pt.antrenament la placa (vezi aici). Nu apuc decat f.rar sa ajung la panou desi nu-mi displace si tipul asta de antrenament. Cred ca nu am cu cine ma lua si e si relativ departe. In principiu acolo mi-e mai la indemana sa merg cand e sezon ploios si nu prea ai ce sa faci la Bucium. Iesirile de catarare la munte le fac in medie cam o data pe luna de obicei dumineca. Plecam "cu noaptea in cap" si ne intoarcem seara dupa ce terminam cu totii. Este destul de convenabil pt. mine stilul asta desi e cam obositor caci imi da voie sa ma impart si cu familia.
Tot acest asa-zis antrenament, nu-mi permite sa fac prea mari progrese, dar incerc macar sa ma mentin, mai ales ca acusica voi trece pragul de 40 ani iar majoritatea prietenilor cu care merg la catarat sunt cam cu 10 ani mai tineri. Oare cat si cum voi mai fi in stare sa "urc stancile"? Sa dea Domnul sa traim si vom vedea! O zicala zice ca un alpinist bun este: "acela care ajunge batran".