Vine anul nou? Anul nou deja a inceput si sper sa fie cat mai bun si mai plin de realizari pe toate planurile.
Vine criza? Criza cea mare inca nu a sosit, abia prin martie se anunta in toata splendoarea ei. La unii totusi criza/crizele au inceput de mai demult (prietenii stiu de ce... ) si nu e de glumit :)
Vine Muntele la Mahomed? Tare bine ar fi caci de multe ori invers e mult mai greu. Dar ca sa nu stam chiar degeaba pana se va intampla asta unii din noi am inceput sa ne miscam. Miscarea se traduce la fiecare fie prin antrenamente, fie prin catarare la munte pe trasee de dry sau gheata ori clasice, fie prin ture de iarna samd. Prima mea miscare a fost dumineca trecuta la poligoanele de la Bucium, unde nu mai fusesem cred ca de prin octombrie, si unde impreuna cu Catalin, Mihai si Adi ne-am propus sa ne simtim bine dar sa ne si antrenam putin. Eu am sugerat sa ne incercam fortele cu Arcada Mare. Toti eram ca dupa "sarbautori", deci intr-o forma destul de ... Dupa putina incalzire cu Veverita (un mic traseu) dar si cu Vita Romaneasca (o mica sticla) am inceput sa ne grabim caci urma sa-l parcurgem in 2 echipe, ceea ce avea sa dureze. Catalin a batut un piton la capatul din stanga al traseului, unde este de fapt inceputul, deoarece primul piton este oarecum greu de atins si se si misca destul de tare. Eu am mai facut acest traseu de mai multe ori (bineinteles in maniera artificiala caci la liber este cotat doar 9-), in majoritate cap dar si secund si chiar si solo autoasigurat, si deasemenea in ambele sensuri. Astfel, folosindu-mi experienta acumulata, am decis ca pentru o optimizare a miscarilor ar fi mai bine sa-l incep din dreapta. In primul rand pt. ca in sensul acesta (spre stanga) linia pitoanelor urmeaza o usoara linie ascendenta si in al doilea rand ca raman la sfarsit miscarile pe cliff-uri care pot fi destul de obositoare atat psihic cat si fizic. Asadar l-am facut fara sa ma resimt prea tare fata de cum ma asteptam iar dupa mine a venit ca secund Mihai, pentru prima data in acest traseu. A facut fata cu brio iar pentru el a fost o experienta buna mai ales ca a invatat si folosirea prusicelor si a cliff-urilor. A urmat echipa Catalin cu Adi, Catalin pornind aproape imediat in urma lui Mihai, avand deja buclele puse in pitoane. Din pacate Adi a avut un mic esec la pornire din cauza unei miscari destul de intinse si pentru a nu forta a renuntat. L-am inlocuit eu ca secund pentru a termina cat mai repede caci ziua e scurta iarna. In final Catalin si-a recuperat si pitonul batut si totul a fost bine. Din ce am simtit eu pana acum in acest traseu pot afirma ca in ansamblu acesta nu este deloc mai prejos decat inlantuirea celor 2 tavane din traseul Tavanelor din Gatul Iadului, ba chiar consider ca efortul fizic este putin mai intens aici. O cotatie a gradului de artificial ar fi dupa parerea mea A1+. Il recomand ca antrenament pentru stilul artificial mai dur dar atentie caci traseul Arcada Mare este in ultima vreme tot mai mult incercat si parcurs de cataratorii ieseni la liber deci trebuie avut grija ca prin folosirea cliff-urilor sa nu se strice anumite prize esentiale. O alternativa buna ar fi montarea a 2-3 spituri in zonele compacte care nu au protectie si astfel nu se altereaza prize fata de baterea unor pitoane care inevitabil pot afecta prizele existente.
Traseul are aprox. 20m, este destul de solicitant si necesita cam 15 bucle expres si 2 scarite dotate cu carlige cliff (de preferat mai mari). Pentru mine a durat pana acum in medie cam 1/2 ora. Deasemenea se recomanda detinerea a 2 bucle prusik care vor folosi pentru revenirea pe linia traseului in caz de cadere a capului sau secundului, bucle pe care bineinteles e bine sa stiti sa le si folositi. Deasemenea ajuta foarte mult in minimizarea efortului folosirea hamului impreuna cu vesta.
Cum nu a facut nimeni poze data asta imi permit sa atasez cateva imagini primite de la o parcurgere a traseului in toamna anului 2004.
Aha, si ca sa nu uit, vine totusi ceva. Vine Ziua Mea! Si nu e ca oricare alta. E tocmai cea de la 40 ani. Sper sa ne adunam cu ocazia asta cat mai multi la o mica bauta. Asta inainte de a se agrava si la mine "criza"... :))
Deci va invit pe toti caci fac eu cinste!
6 comments:
da, dar mai intii e ziua mea... noroc ca eu nu fac chiar 40 de ani... asa ca fac si eu cinste!
cit despre arcada mare, chiar daca are pasi taruci fizic, nu o putem compara cu tavanele din gitul iadului, unde stai cu capu-n jos la 250 m distanta de sosea, unde urechile pitoanelor de expansiune se invirt in jurul surubului, unde sint 2 tavane in toata regula de depasit (si imi amintesc si o ureche lipsa a unui piton de expansiune, plus un alt piton, la iesire, in buza primului tavan, pe care il puteam scoate cu mina si de care e musai nevoie ca sa iesi. in fine, om mai vedea... fata de anvergura acelui traseu, bucatica asta de artificial mi se pare o jucarie, chiar daca, asa cum spuneai si tu, are niste pasi mai tari, in cliff-uri, sau cu mari distante intre pitoane.
pina la urma, bravo celor care il fac liber... nu era cazul duminica, era prea frig ptr asa ceva.
40 de ani? arati bine inca, arati de 39!
Se pare ca tie ti-a cazut cam greu traseul Tavanelor. Oricum cred ca aveai o oarecare "frica" de el ca altfel il faceam noi mult mai inainte, cum vroiam eu. Dar acum eu am zis ca se poate compara strict doar lungimea celor 2 tavane puse cap la cap si nu intreg traseul si apoi comparatia e doar dpdv al efortului fizic nu si al emotiilor implicate in cursul traseului. Eu iti propun un nou chalenge: hai sa repetam tr.Tavanelor iarna, ce zici, te tine?
Astept sa ridici manusa...
intr-adevar, a compara mere mincate vara cu pepeni mincati iarna nu e tocmai bine. ai dreptate... si nu cred ca putem compara strict efortul fizic dintr-un traseu cu efortul fizic din alt traseu. ptr ca - vezi tu? - daca acum 2 sau 3 ani zburdam pe un pasajpe care acum il fac foarte greu, inseamna ca efortul fizic e acum mult mai greu. sau, invers (ca asta-i realitatea la mine in prezent), daca acum citiva ani efortul depus intr-un traseu mi se parea mare iar acum mi se pare un fleac, inseamna ca acum chiar e mult mai mic (ptr ca efortul si taria unui traseu le judeci in functie de forma de moment, de starea in care esti cind parcurgi acel traseu, deci nu cred ca poti judeca la rece nivelul de efort pe care-l depui in traseul X, in comparatie cu nivelul de efort consumat in traseul Y). asa, sa stii ca e mai greu sa faci 100 de tractiuni acasa decit o lungime de coarda cu grad maxim 6+, cu 2 pitoane pe ea (ca efort, bineinteles, dar are vreo importanta?. eu nu enuntam teoreme, expriam pareri personale, strict personale, asta fac tot timpul. mie, personal, independentei de acum o luna, in iarna, mi s-a parut un fleac fata de o gramada de trasee parcurse vara (unele in echipa cu tine) , cind eram mai pe la inceputuri sau mai neantrenat (ca prea-i frumoasa viata asta - a mea este, cel putin - ca sa te antrenezi riguros 12 luni din 12 si sa faci numai asta; de-aia avem experienta pina la urma, ca sa mai compensam, mai ales ca facem trasee clasice...). si tot asa. e greu sa faci judecati clare, atita timp cit comparam lucruri asemanatoare ;normal, nu o sa iti spun acum ca o creasta estica in vara mi s-a parut mai ieftina decitvreun traseu in valea alba din bucegi.
si da, cind eu am intrat in tavane cu tine, am intrat de dragul tau mai mult. am facut traseul in octombrie, eu fusesem pe tot felul de coclauri, dar nu mai catarasem din iulie (cum spunem, ce frumoasa mi-era viata...), deci - firesc - efortul mi s-a parut mare. efortul, nu emotiile, ca nu pot spune ca am avut emotii deosebite...
cit despre tavane in iarna... ce sa zic? eu acum sint intr-o forma buna, nu cred ca as avea probleme cu parcurgerea vreunui traseu clasic (daca nu imi impun sa merg liber cit de mult, mai ales...). dar daca ma uit in spate si vad ca am facut in independentei 5 ore, ma intreb: oare cit putem face in tavane? ma intreb daca propunerea ta e serioasa sau e doar o aruncare de manusa (sau, de fapt, o scapare de manusa). ptr ca nu, stii bine ca n-as merge intr-un traseu ptr simpul fapt de a ridica o manusa (eventual scapata, din greseala sau din graba). asa ca... daca vedem si stabilim ca da, e ok sa intram in traseul asta in iarna asta (sau in oricare altul pe care ni-l dorim)eu sint ok, sa stii, nici o problema.
Of, ce-ti mai place sa scrii proza...
Eu unul vorbeam de parerea mea, si am spus ca traseul Arcada am tot facut-o cred ca de mai bine de 10 ori in ultimii ani si in diverse maniere, iar de fiecare data mi s-a parut cam la fel. De aceea cred ca pot sa emit o parere obiectiva. Si ar fi fost subiectiva daca spuneam ca vai ce greu a fost in Tavane, da, atunci era o prima impresie si putea fi deformata.
Cat despre a face traseul iarna, eu zic ca nu cu mult mai mult decat vara, adica vreo 11-12 ore, daca ajungem la primul piton... si bineinteles cu o planificare f.f.riguroasa.
Pe de alta parte, daca zici ca esti ok, atunci de ce te mai intrebi cand iesim? Conteaza cand sau conteaza cum iesim?
Mai baieti, ia vedeti ce faceti cu manusile astea, sa nu le scapati iarna prin vreun traseu...
faceti ce vreti voi, dar nu care cumva sa nu-mi vina barbatu' acasa ca nu stiu ce-i fac!
Post a Comment