Un traseu de 4 sezoane...

Saptamana trecuta aflu ca baietii veseli Catalin Cretu, Vali Chiriac si Alex Serban impreuna cu Ioana Cretu si Irina Tudosa planuiesc o iesire in Cheile Bicazului. Desi initial ma simteam cumva in plus, ulterior m-am alaturat si eu echipei dar au renuntat fetele in ultimul moment. Probabil din cauza vremii care se anunta in incalzire si cu ploi/lapovita. Plecam sambata dimineata si odata ajunsi in chei constatam ca mai toti peretii sunt uzi si practic greu de catarat. Inclusiv faleza de la Raza Soarelui era improprie catararii. Pentru orice eventualitate aveam si pioleti/coltari pentru a incerca sa ne dam pe cascada de gheata din Bicajel dar temperaturile erau peste 0 grade deci ne-am fi udat binisor.
Hotaram la unison sa mergem in Creasta Estica renumitul "traseu de 4 sezoane", adica care se poate in principiu face pe orice fel de vreme. Pe parcursul traseului am intalnit atat zapada destula si umezeala, ne-a plouat putin si chiar o tentativa de lapovita inclusiv o lungimea intreaga de la umarul crestei uda-fleasca, dar si portiuni de stanca curata si chiar soarele ne-a mangaiat pe alocuri. Bineinteles ca nu este la fel de simplu sau usor dar se poate face.
Ne impartim in 2 echipe: Eu cu Vali mergem primii cap-schimbat iar Catalin cu Alex secund vin dupa noi. Alex desi mai facuse acest traseu, a avut ocazia sa-l guste si in conditii dificile adica cu zapada si multe portiuni ude, in bocanci grei etc. dar cred ca i-a placut.
Dupa mai bine de 4 ore ajungem in varf unde gasim un jurnal foarte bine pastrat intr-o cutie de metal fixata pe cruce. Daca era acest jurnal de mai de mult nu cred ca ne mai sculptam numele pe acolo cand am ajuns prima data in 1999 cu Kobe si Wky.
Coborarea la fel de pretentioasa datorita zapezii mari si umezelii de pe branele de retragere, ne-a fortat sa facem 3 rapeluri pana in poteca.
Ne-am miscat, ne-am simtit fain, ne-am perindat prin anotimpuri si vorba cuiva... "ne-am cunoscut mai bine" :)
Clasicul album cu poze al lui Cata poate fi vizualizat si comentat aici.
Spor tuturor la catarat!

Despre avalanse

Pentru ca e iarna si multi dintre noi ne dorim sa iesim la munte si sa parcurgem creste sau vai iar zapada pe langa frumusete ne poate aduce si neplaceri sau tragedii va recomand consultarea unor materiale foarte bune despre avalanse.
1. O serie de articole scrise de Dinu Mititeanu: http://www.dinumititeanu.blogopedia.biz/10-avalanse
2. Un articol scris de Adrian Valean: http://snow-trace.blogspot.com/2010/02/cate-ceva-despre-avalanse.html

Mergeti la munte dar nu ignorati pericolul avalanselor!

Din nou la cascada de gheata din Zugreni

Dupa ce eu am renuntat la o iesire in Fagaras din cauza conditiilor nefavorabile, dupa parerea mea, adica foarte frig si zapada multa nestabilizata (totusi ceilalti au plecat si puteti citi despre aventura lor aici) nu puteam sa las sa treaca iarna fara macar o tura la gheata. Astfel, dupa 4 ani, ne hotaram sa revedem cascada noastra de suflet: Zugreni. Impreuna cu Catalin Cretu, Mihai Diac si nou venitul in gasca noastra Alex Serban, am plecat intr-o dumineca spre valea Bistritei. Ajungem la fata locului, cascada era acolo, desi arata putin altfel decat in anii anteriori, iar Bistrita nu asa de inghetata precum speram dar suficient cat sa putem trece in siguranta.
Pentru satisfactia mea personala m-am hotarat sa merg cap din prima incercare, fiind sigur ca ma voi descurca fara probleme, atat datorita experientei cat si datorita faptului ca am frecventat panoul cu regularitate ceea ce m-a ajutat la mentinerea conditiei fizice. Deasemenea si Catalin a urcat (pentru prima data cred) cap de coarda iar Mihai a incercat cu cuiele de gheata puse de mine si cu destule emotii dar totul a decurs bine, inclusiv initierea lui Alex care se afla pentru prima data cu pioletii in mana si coltarii in picioare.
Dupa instalarea manselor toti am mai incercat de destule ori diferite variante si linii pana cand inserarea ne-a determinat sa ne retragem spre masina. Oboseala placuta si satisfactia acumulata ne-a facut ca de obicei sa nu ne dam seama cand am ajuns inapoi in Iasi cu bine, desi am trecut printr-un mic incident auto - un derapaj pe polei intr-o curba mai stransa - care se putea solda cu un accident.
Imagini, explicatii si comentarii gasiti in albumul lui Catalin dedicat acestei ture.

Zugreni mar.2002	Zugreni feb.2004	Zugreni ian.2006

Aceasta cascada de la Zugreni reprezinta un loc special pt. mine deoarece imi aduc aminte ca acolo am testat pt.prima data in mansa, impreuna cu Ben, pioletii tehnici pe care i-am cumparat de la Mishu si pe care ulterior tot Mishu mi i-a pierdut. Tot acolo in 2001 am facut premiera cap de coarda (cel putin dupa informatiile noastre) impreuna cu Kobe. Tin minte si acum momentul cand trecusem deja de jumatatea cascadei si depasisem cu vreun metru cel de-al 4-lea cui de gheata cand deodata ... mi s-a desprins coltarul drept (nu erau foarte tehnici) si a ramas atarnat de calcai. Moment foarte ciudat, oricum am reusit cumva sa cobor pana la cui dupa care am fost lasat jos si a continuat Kobe ascensiunea pana sus. Detaliile tehnice ale acelei ascensiuni, descrise chiar de Kobe, le puteti citi aici.

Pintenul lui Catalin si bilant de an 2009

In sfarsit reusesc sa revin cu o postare pe blog. Spre sfarsitul anului 2009 am apucat sa mai fac o iesire la catarat cu Vali Chiriac impreuna cu care am urcat pe Pintenul lui Catalin, eu a 5-a oara iar Vali pt. prima data. Tura a fost una frumoasa fara probleme dar am iesit pe varf odata cu ultima geana de lumina. Retragerea am facut-o pe intuneric, fara ajutorul frontalelor folosind lumina de la luna plina intr-un cadru deosebit de feeric. O descriere in imagini puteti vedea la albumul foto al lui Vali aici.
Pentru mine a fost a 2-a oara cand m-am retras pe intuneric din Pintenul lui Catalin dupa aventura faimoasa din iulie 2004. Atunci, dupa ce am ajuns impreuna cu Alex Szekely pe varful Pintenului cam pe la 9 seara, fiind destul de tarziu, am hotarat sa nu mai continuam traseul si sa coboram in rapeluri pe linia Fisurii Strungii cu Mesteacan. Bineinteles ca ne-a prins intunericul si nu aveam frontale. Procedand cu calm si fara graba am ajuns cu bine jos dupa mai bine de 4 ore si 7 rapeluri. In tot acest timp Alex si-a pierdut dispozitivul de rapel (atc), un rapel s-a terminat in gol trebuind sa balansez pt.a atinge urmatoarea regruparea, coarda s-a intepenit la rapelul pe dupa un bolovan incastrat si a trebuit sa urc pe prusice si sa refac amarajul cu annouri; ca sa descalcim coarda incurcata la un moment dat ne-am folosit de lumina unui telefon mobil care ne-a folosit cu ultimele resurse si la solicitarea ajutorului de la baietii aflati la corturi la Raza Soarelui.
Apoi deoarece ultimul rapel de dupa un copacel firav cat incheietura mainii mele nu ne ducea pana la baza peretelui iar alternativa fiind sa coboram pe un fir si sa lasam coarda pt. a fi recuperata a 2-a zi, am solicitat totusi o coarda suplimentara celor veniti in ajutorul nostru. Multumesc si acum inca o data tuturor pentru efortul depus si solidaritatea de care au dat dovada. Totusi din cate imi aduc aminte, noi solicitaseram sa ne aduca niste frontale ca sa putem cobora in siguranta pe pantele abrupte si ude de la baza traseului pana in sosea (mai ales ca eu eram cu sandale)... dar a fost bine si asa. Prezenta lor "plina de veselie" ne-a incurajat si linistit.
Intr-un mesaj postat la vremea aceea pe lista Alpinet recunosteam printre altele si greselile pe care le-am facut in acea tura. Mesajul acela poate fi citit aici. In fine totul e bine cand se termina cu bine.
Anul 2009, fiind un an aniversar pentru mine (10 ani de cand am inceput alpinismul) a fost si cel mai bogat, reusind sa parcurg 21 trasee clasice (104 l.c.) si chiar sa fac gradul 8 la escalada. Dintre traseele parcurse unele sunt chiar deosebite si le doream de multa vreme: Armata (Bicaz), Fisura Albastra directa(Costila), Pasarea Phoenix(Buila), Lespezile Lirei(Piatra Craiului), Vigh Tibi si Suurime(Cheile Turzii) etc.
Faptul ca s-a deschis din toamna un nou panou la Iasi m-a facut sa ma antrenez mai des si cu mai multa motivatie asa ca sper ca in noul an 2010 sa reusesc lucruri si mai deosebite.