Pintenul lui Catalin si bilant de an 2009

In sfarsit reusesc sa revin cu o postare pe blog. Spre sfarsitul anului 2009 am apucat sa mai fac o iesire la catarat cu Vali Chiriac impreuna cu care am urcat pe Pintenul lui Catalin, eu a 5-a oara iar Vali pt. prima data. Tura a fost una frumoasa fara probleme dar am iesit pe varf odata cu ultima geana de lumina. Retragerea am facut-o pe intuneric, fara ajutorul frontalelor folosind lumina de la luna plina intr-un cadru deosebit de feeric. O descriere in imagini puteti vedea la albumul foto al lui Vali aici.
Pentru mine a fost a 2-a oara cand m-am retras pe intuneric din Pintenul lui Catalin dupa aventura faimoasa din iulie 2004. Atunci, dupa ce am ajuns impreuna cu Alex Szekely pe varful Pintenului cam pe la 9 seara, fiind destul de tarziu, am hotarat sa nu mai continuam traseul si sa coboram in rapeluri pe linia Fisurii Strungii cu Mesteacan. Bineinteles ca ne-a prins intunericul si nu aveam frontale. Procedand cu calm si fara graba am ajuns cu bine jos dupa mai bine de 4 ore si 7 rapeluri. In tot acest timp Alex si-a pierdut dispozitivul de rapel (atc), un rapel s-a terminat in gol trebuind sa balansez pt.a atinge urmatoarea regruparea, coarda s-a intepenit la rapelul pe dupa un bolovan incastrat si a trebuit sa urc pe prusice si sa refac amarajul cu annouri; ca sa descalcim coarda incurcata la un moment dat ne-am folosit de lumina unui telefon mobil care ne-a folosit cu ultimele resurse si la solicitarea ajutorului de la baietii aflati la corturi la Raza Soarelui.
Apoi deoarece ultimul rapel de dupa un copacel firav cat incheietura mainii mele nu ne ducea pana la baza peretelui iar alternativa fiind sa coboram pe un fir si sa lasam coarda pt. a fi recuperata a 2-a zi, am solicitat totusi o coarda suplimentara celor veniti in ajutorul nostru. Multumesc si acum inca o data tuturor pentru efortul depus si solidaritatea de care au dat dovada. Totusi din cate imi aduc aminte, noi solicitaseram sa ne aduca niste frontale ca sa putem cobora in siguranta pe pantele abrupte si ude de la baza traseului pana in sosea (mai ales ca eu eram cu sandale)... dar a fost bine si asa. Prezenta lor "plina de veselie" ne-a incurajat si linistit.
Intr-un mesaj postat la vremea aceea pe lista Alpinet recunosteam printre altele si greselile pe care le-am facut in acea tura. Mesajul acela poate fi citit aici. In fine totul e bine cand se termina cu bine.
Anul 2009, fiind un an aniversar pentru mine (10 ani de cand am inceput alpinismul) a fost si cel mai bogat, reusind sa parcurg 21 trasee clasice (104 l.c.) si chiar sa fac gradul 8 la escalada. Dintre traseele parcurse unele sunt chiar deosebite si le doream de multa vreme: Armata (Bicaz), Fisura Albastra directa(Costila), Pasarea Phoenix(Buila), Lespezile Lirei(Piatra Craiului), Vigh Tibi si Suurime(Cheile Turzii) etc.
Faptul ca s-a deschis din toamna un nou panou la Iasi m-a facut sa ma antrenez mai des si cu mai multa motivatie asa ca sper ca in noul an 2010 sa reusesc lucruri si mai deosebite.