Din nou la cascada de gheata din Zugreni

Dupa ce eu am renuntat la o iesire in Fagaras din cauza conditiilor nefavorabile, dupa parerea mea, adica foarte frig si zapada multa nestabilizata (totusi ceilalti au plecat si puteti citi despre aventura lor aici) nu puteam sa las sa treaca iarna fara macar o tura la gheata. Astfel, dupa 4 ani, ne hotaram sa revedem cascada noastra de suflet: Zugreni. Impreuna cu Catalin Cretu, Mihai Diac si nou venitul in gasca noastra Alex Serban, am plecat intr-o dumineca spre valea Bistritei. Ajungem la fata locului, cascada era acolo, desi arata putin altfel decat in anii anteriori, iar Bistrita nu asa de inghetata precum speram dar suficient cat sa putem trece in siguranta.
Pentru satisfactia mea personala m-am hotarat sa merg cap din prima incercare, fiind sigur ca ma voi descurca fara probleme, atat datorita experientei cat si datorita faptului ca am frecventat panoul cu regularitate ceea ce m-a ajutat la mentinerea conditiei fizice. Deasemenea si Catalin a urcat (pentru prima data cred) cap de coarda iar Mihai a incercat cu cuiele de gheata puse de mine si cu destule emotii dar totul a decurs bine, inclusiv initierea lui Alex care se afla pentru prima data cu pioletii in mana si coltarii in picioare.
Dupa instalarea manselor toti am mai incercat de destule ori diferite variante si linii pana cand inserarea ne-a determinat sa ne retragem spre masina. Oboseala placuta si satisfactia acumulata ne-a facut ca de obicei sa nu ne dam seama cand am ajuns inapoi in Iasi cu bine, desi am trecut printr-un mic incident auto - un derapaj pe polei intr-o curba mai stransa - care se putea solda cu un accident.
Imagini, explicatii si comentarii gasiti in albumul lui Catalin dedicat acestei ture.

Zugreni mar.2002	Zugreni feb.2004	Zugreni ian.2006

Aceasta cascada de la Zugreni reprezinta un loc special pt. mine deoarece imi aduc aminte ca acolo am testat pt.prima data in mansa, impreuna cu Ben, pioletii tehnici pe care i-am cumparat de la Mishu si pe care ulterior tot Mishu mi i-a pierdut. Tot acolo in 2001 am facut premiera cap de coarda (cel putin dupa informatiile noastre) impreuna cu Kobe. Tin minte si acum momentul cand trecusem deja de jumatatea cascadei si depasisem cu vreun metru cel de-al 4-lea cui de gheata cand deodata ... mi s-a desprins coltarul drept (nu erau foarte tehnici) si a ramas atarnat de calcai. Moment foarte ciudat, oricum am reusit cumva sa cobor pana la cui dupa care am fost lasat jos si a continuat Kobe ascensiunea pana sus. Detaliile tehnice ale acelei ascensiuni, descrise chiar de Kobe, le puteti citi aici.