Traseul Requiem din Piatra Altarului

Sambata 4 aug. ne-am pornit spre chei 2 echipe: prima eu, Catalin si Ionut iar a doua Ioana cu Irina. Dupa o ploaie adevarata in Bicaz, in chei totul era ud si nu mai puteam sta la cort asa ca pana la urma am innoptat la cabana "Ecolog" din rezervatia Sugau prin amabilitatea lui Ticu Lacatusu. Interiorul e amenajat cu foarte mult bun gust, asemanator cabanelor din Alpi.
A doua zi aveam in plan sa facem Fisura Artei (prin exterior) dar dupa ce plouase cam toata noaptea, ne-am trezit mai tarziu si am plecat cu totii spre Piatra Altarului.

Fetele vroiau sa faca Creasta Estica iar eu m-am orientat rapid spre un traseu nou, despre care nu stiam decat numele "Requiem" si cam pe unde era linia pitoanelor. Oricum ultimele trasee noi facute de mine in Bicaz au fost The Lizard in apr.2006 si Tavanelor in oct.2006, ambele cu Catalin Cretu. De atunci am facut doar repetari ale traseelor mai faine. La baza Pietrei Altarului, dupa ce le-am indicat fetelor intrarea in creasta integrala, noi baietii, am intrat rapid in primele 2 lungimi comune cu tr.Vanatorilor de munte si am regrupat undeva spre trecerea in Creasta Estica.

De acolo au inceput lungimile noi pe care nu le mai facusem niciodata. Prima urca in sus vreo 15m pe niste fisuri si praguri apoi incepe o traversare stanga pe sub o arcada, cu catarare libera frumoasa, cam 20m pana in regrupare. De acolo, linia traseului pleaca in sus pe o fisura/diedru cu pitoane cam putine dar bune. Dupa aprox. 25m se regrupeaza in stanga fisurii pe fata. Urmatoarea lungime continua cu fisura/diedru (atentie la pitoanele care tenteaza spre dreapta din regrupare, si care nu duc nicaieri) care incepe usor sa se inchida si dupa vreo 15m incepe o traversare oblic dreapta cativa metri peste niste fete/praguri pana la baza fisurii care se deschide clar in sus si in care se regrupeaza dupa vreo 20m de unde capata aspectul unui horn larg. In aceasta fisura este un pas de liber mai tare in care eu, oricat am incercat, nu l-am putut trece decat cu ajutorul scaritelor agatate intr-un cliff si apoi intr-o nuca/hex destul de nesigura.

Din regrupare, desi continuarea traseului parea sa urmeze hornul, totusi autorii au vrut sa-l faca mai dificil si au pitonat fata din stanga care duce oarecum direct spre varful Pietrei Altarului. Aceasta ultima lungime are in prima jumatate cateva miscari relativ intinse de artificial, si in final iese pe praguri bune pana sub varf. Sus ne astepta deja de ceva vreme cealalta echipa care se odihnea in soarele caldut. Dupa ce au venit si baietii (in total cam 5 ore si jumatate), dupa o scurta sedinta foto, am inceput sa strangem echipamentul si am constatat lipsa unei bucle expres. Asadar am decis ca eu sa cobor in rapel pe linia traseului, lucru pe care l-am facut din 5 rapeluri, aproape pe o linie verticala, pana in punctul de unde ne-am legat in coarda. Acum despre traseu pot spune ca este frumos si sigur, toate regruparile sunt bune, amenajate cu cate 2 spituri, si mai exista spituri si prin fiecare lungime. Nu stim cine au fost autorii dar unele zvonuri spun ca cei din Salvamont. Traseul are deci in total 6 lungimi, este bine pitonat iar gradul un 5B clasic (6+/7- cu A1, respectiv prin comparatie cu alte trasee cam TD/TD+). Il recomand calduros celor care vor sa incerce ceva nou in Cheile Bicazului.