Tuesday, October 2, 2007

Jim Holloway si o filozofie a vietii

Jim Holloway a fost prin anii '60-'70 unul dintre cataratorii de prim rand ai Americii si printre altele a deschis multe trasee de boulder grele la vremea respectiva, dar din care 3 nu au fost repetate nici pana in prezent, cu toate eforturile "profesionistilor" in bouldering (vezi rev.Climbing nr.259).
Totusi el nu mai poate catara de foarte multa vreme din cauza unor probleme neurologice care il fac sa nu mai simta nimic la nivelul picioarelor. Acum practica in schimb ciclismul si alergarea. Atunci cand catara nu se sfia de exemplu sa se opreasca pe malul unui lac si sa arunce cu pietre in apa si multe alte chestii care ii enervau pe altii.
Filozofia lui, si care mi-a placut foarte mult, este urmatoarea: "Catarati-va, simtiti-va bine, dar nu luati catararea prea in serios incat sa deveniti sclavul ei. Atunci cand veti fi in incapacitate de a va mai catara veti simti mai mult lipsa micilor distractii cu prietenii decat a unei bucati de stanca!"
Este foarte adevarat. Eu recunosc ca am cam devenit un sclav al catararii si de aceea am permanent dorinta de a catara selectiv, doar trasee care sunt mai lungi, mai grele, mai tari, mai la liber, mai nu stiu cum...
Din aceasta cauza nu mai apuc sa ma catar din pura placere, sa ma simt bine si relaxat, sa apuc sa admir natura si ce mai e prin jurul nostru. Nu mai apuc sa fac ture la munte cu piciorul, sa dorm la cort, sa stau la foc seara, etc. Am cam ajuns la o vorba care suna cam asa: "Sa nu tradezi muntele pentru o stanca" (vezi Dinu Mititeanu).
Anyway, abia acum incep sa-l inteleg si eu pe Catalin care face ce face sa se simta bine oricand si bravo lui. Ar trebui sa iau cateva lectii de la el. Eu tot eram suparat de multe ori pe el ca nu trage tare, ca nu tine pasul cu mine, ca nu vrea de multe ori sa catere ceea ce as vrea eu si multe altele de genul asta. Dar esenta e urmatoarea: Poti la fel de bine sa cateri si un traseu de 2B (sau F-facile), de genul "Grota lui Hilli" din Cheile Turzii sau "Traseul Central" din Pietrele Doamnei - Rarau (si le-am facut pe ambele) si sa ramai mut de placere si incantare iar in final satisfactia sa fie cu mult mai mare decat atunci cand ai facut 5 trasee legate intr-o zi in zona Gatul Iadului dar la sfarsit nu esti in stare nici sa spui cum te cheama.
Deci dragilor, catarati de placere, simtiti-va bine cu prietenii, iesiti la munte cu cortul, urcati muntii si pe poteci, invatati de la cei care ne impartasesc din experienta lor si impartasiti-va la randul vostru experientele personale si in final va veti simti mult mai bine si nu veti suferi atat de mult de dorul stancii atunci cand soarta va va impiedica sa mai catarati. Sa dea Domnul sa nu se intample asta la niciunul dintre voi!

1 comment:

catalin said...

Salut Vlad, aici Ioana lui Catalin (el mi-a aratat articolul tau). Stii ca eu sunt mereu incepatoare la capitolul "muschi" si trasee, dar simt in schimb din plin placerea oricaror iesiri la munte. Pentru mine simpla iesire in natura, inainte de a o complica cu orisice detalii, este mai ceva ca mersul la biserica. La biserica niciodata nu ma grabesc sa ajung pentru ca deja cand ies in natura ma intalnesc cu tot ce ma face sa vibrez - credinta mea panteista in sensul vietii in general, iubirea si prietenia oamenilor din viata mea... In fine, mai pe scurt, ma bucura gandurile tale si nu ma mira. Tine-o tot asa. Ne vedem in Piatra Craiului...